Month: July 2016

Sagan și Froome dau 10 kilometrii de efort pe o victorie și șase secunde galbene

Peter Sagan de la Tinkoff, omul care vrea tricoul verde și victorii de etapă, a făcut echipă cu Chris Froome de la Sky, purtătorul de tricou galben care vrea să îl păstreze până la Paris, și, împreună cu Geraint Thomas și Bodnar au lansat un atac de 12 km pe plat care a rezultat într-o victorie pentru slovac și încă 12 secunde de avantaj pentru britanic.

Etapa trebuia să fie teoretic una de sprint masiv și evadarea inițială de doar 2 oameni părea să canalizeze cursul cursei spre acest rezultat dar imediat ce cei doi curajoși au fost ajunși și Sagan a câștigat sprintul intermediar echipele au început să încerce să creeze borduri (echelons).

Video-ul explică foarte bine despre ce e vorba

A existat o primă separare care l-a distanțat pe Pinot, care a reușit să intre din nou în pluton, ajutat și de echipa lui, dar acțiunea decisivă a venit când Sagan, plecând în spatele lui Bodnar (care e un bun om de efort și contratimp), a decis că e momentul să își asigure victoria de etapă și a fost imediat marcat de Chris Froome.

Nairo Quintana, Porte, Van Garderen și ceilalți erau prea în spate ca să reacționeze rapid și nici echipele sprinterilor nu au reușit să intre suficient de repede în poziție ca să închidă distanța. Froome și Sagan au ajuns repede la o înțelegere, au muncit bine împreună și în final slovacul a luat victoria de etapă iar liderul Sky a reușit să își extindă avantajul cu 6 secunde de pe drum și încă 6 de bonificație.

Marea întrebare e dacă cele 12 secunde sunt cu adevărat importante, dat fiind efortul masiv  făcut de Froome în ultimii 12 km, mai ales că mâine Turul Franței se duce pe Ventoux.

E drept că britanicul de la Sky pare capabil să țină piept oricărui atac și are momente când e gata să își atace rivalii când ei se așteaptă mai puțin dar dacă efortul de azi îl costă mâine mai mult de 20 de secunde el s-ar putea să aibă o problemă.

Matthews îl bate pe Sagan în timp ce plutonul renunță

Michael matthews de la Orice BikeExchange a reușit să câștige o victorie solidă în etapa 10 din Turul Franței 2016, învingându-i la sprint pe Peter Sagan, Van Armaet și Boasson Hagen, în timp ce plutonul a renunțat din nou la idea de urmărire și a acceptat dominarea evadării.

E drept că numărul și calitatea evadaților însemna că e nevoie de muncă reală pentru a îi ține sub control dar cele 12 sau 13 echipe care nu aveau pe nimeni în față nu au vrut să muncească, numai IAM Cycling a pus o vreme oameni să tragă dar nu a avut parte de sprijin și a trebuie să renunțe.

Lupta dintre cei din evadare, care au știut cât să muncească și când să se atace reciproc, a fost fascinantă în sine dar Orica a avut avantajul că putea să folosească trei oameni pentru a îi ataca pe ceilalți, cu Matthews având ocazia să conserve energie pentru sprintul final.

Peter Sagan, câștigător de etapă și campion mondial, începe să arate că are și simț tactic, nu doar forță în sprint și capacitate de efort, dar i-a fost imposibil să convingă vreunul dintre ceilalți favoriți să stea în față, și chiar pus în dificultate a reușit un sprint solid.

Înțeleg nevoia marilor echipe de a conserva energie pentru etapele de munte dar a puțin păcat că nici cele de forță medie nu încercă să controleze evadările în care nu sunt prezente și să le ofere fanilor și sponsorilor o potențială victorie.

Zi de odihnă în Turul Franței, timp pentru o primă evaluare a favoriților

 

Alberto Contador s-a restras din Turul Franței duminică, resimțind cele douăz căzături de la începutul competiției și plângându-se și de o febră care i-a limitat și mai mult capcitatea de a ține ritmul cu ceilalți lideri de echipă.

Primii zece cicliști din clasamentul general sunt la doar un minut unul de altul, cu Chris Froome de la Sky deținătorul actual al tricoului galben și un surprinzător Adam Yates de la Orica pe locul doi. Daniel Martin de la Etixx e pe trei în fața lui Quintana, cel care conduce echipa Movistar.

Probabil că toți cei care sunt sub Warren Barguil de la Giant în clasament, la mai mult de 3 minute de Froome, nu mai au șanse reale să câștige Turul și vor lupta fie pentru etape fie pentru ocazii să arate culorile echipei și numele sponsorilor.

Până acum tactica lui Sky, de a control orice cățărare agresiv pentru a îi permite lui Froome să atace când vrea și când simte că rivalii lui sunt obosiți, a funcționat bine și Movistar, BMC sau Astana nu par să aibă vreun mod de a își impune propriul ritm.

Diferențele de timp sunt însă suficient de mici ca să încurajeze atacuri în cele două săptămâni rămase, mai ales dacă liderul actual dă vreun semn de slăbiciune reală sau dacă rivalii se coalizează pentru a îi limita opțiunile și sprijinul.

Trek, echipa mea preferată, a reușit câteva sprinturi solide cu Theuns, chiar dacă el nu are nici trenul și nici experiența încă să se lupte cu Cavendish sau Kittel.

Mollema, omul de clasament general, a stat în general cu favoriții în Pirinei și chiar a încercat două acelerări solide spre Andorra Arcalis, și acum e pe locul șapte. S-ar putea însă să ducă lipsa unei echipe cu mai mulți oameni de munte în zilele care vin.

Cu excepția celor două etape de sprint plictisitoare până spre final din zilele doi și trei Turul Franței a fost spectaculos în prima lui săptămână și are potențial să ofere chiar mai mult în zilele care vin.

Antrenament de zi liberă cu Trek

 

Tudy și auto-satisfacția tristă a ironiei politice

El a demisionat prea repede ca să mai fie perfect actual textul care urmează.

E mână lungă pentru Tăriceanu. Nu trebuie lăsat singur în birou. Conducerea e pe mâini bune. Și-a făcut-o cu propria mână. Bucureștiul a ajuns la mâna lui. Urmează să se facă niștre treburi murdare. Era nevoie de o mână forte.

Primaria generală a Bucureștiului are doi viceprimari problematici și un echilibru clar politic dar principala preocupare a unei bune părți a publicului, comentatorilor și chiar a politicienilor e să facă poante mai mult sau mai puțin directe despre Tudor Ionescu.

Consilierul ales pe listele Partidului Alianța Liberalilor și Democraților e cunoscut ca Tudy, a avut o prezență în lumea mondenă asociată cu cea a Oanei Zăvoranu și publicul interesat de așa ceva a putut să îl urmărească masturbându-se cu gândul la ea în urmă cu câțiva ani.

Celălalt viceprimar ales este Aurelian Bădulescu, de la Partidul Social Democrat, fost membru al Partidului Noua Generație și avocat al lui Gigi Becali, cu un traseu politic la fel de problematic ca reprezentatul ALDE.

În același zi Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, este trimis în judecătă de Direcția Națională Anticorupție pentru favorizarea făptuitorului și mărturie mincinoasă într-un dosar legat de retrocedarea de terenuri.

Pentru Tăriceanu și ALDE e mai ușor să lase publicul să râdă înfundat de Tudy decât să discute deschis acuzațiile DNA și să încerce să se reformeze, să găsească un al președinte și să abordeze cu idei noi alegerile din toamnă.

Într-o lume ideală membrii acestui partid s-ar revolta primii după nominalizarea și alegerea lui Tudor Ionescu și ar cere ca partidul lor să găsească un mod mai bun de a se prezenta în fața votanților, chiar înainte de a-l convinge pe Tăriceanu să demisioneze pentru propriile sale probleme de imagine.

Într-o lume perfectă alegătorii s-ar informa, partidele ar lucra pentru binele public și fiecare dintre noi ar fi responsabil pentru acțiunile noastre politice sau personale, iar personaje ca Tudy nu ar avea nici un loc pe agenda publică.

Din nefericire trăim într-o lume imperfectă în care vulgarul atrage și încântă, chiar și atunci când suntem conștienți că ne putem folosi mai bine resursele de atenție, iar Tudy nu e decât cea mai recentă expresie a acestei tendințe.

Revolta legată de alegerea lui și cea legată de insistența cu care Tăriceanu se agață de președenția Senatului sunt normale dar exprimarea lor doar prin ironie subminează propria noastră capacitate de a construi alternative pentru viitor.

În loc să lăsăm miștoul să fie singura noastră reacție putem să ne mobilizăm pentru a înțelege mai mult, putem să punem întrebări nouă și celor din jur, putem să milităm și să votăm ca să ne asigurăm că Tudy și cei asemenea lui devin irelevanți în câțiva ani.

O doză de ironie e o bună reacție imediată la absurdul politicii românești dar, pe termen lung, avem nevoie de mai puțină auto-satisfacție și de cât mai mult interes dublat de rațiune în acțiuni și alegeri.

Chris Froome și arta atacului pe coborâre

Christopher Clive Froome e un foarte bun om de munte și are o echipă construită ca să îl protejeze și să îl sprijine pe marile cățărări ale Turului Franței dar prima lui victorie în această ediție vine pe coborâre după o etapă în Pirinei în care echipele puternice s-au ținut în șah reciproc.

Majka, Pinot și Tony Martin au încercat o evadare solidă pe Tourmalet, un munte foarte solid care nu a contat prea mult fiind pus la mijlocul etapei, dar Movistar și Sky au ținut situația sub control, decise să asigure siguranța liderilor și să nu permită nimănui să atace.

Pe ultima cățărare a zilei Quintana a încercat de câteva ori să se îndepărteze, fără prea mult success, iar Froome s-a decis aproape de vârf să se distanțeze și să încerce o coborâre solo.

Coborât foarte jos pe bicicletă pentru mai multă aerodinamicitate ciclistul de la Sky a reușit să ia 20 de secunde grupului plin de favoriți din spate și e acum purtător de tricou galben, pe care o să fie nevoie să îl apere mâine, în timpul unei zile foarte grele.

Dan Marin, Rodriguez, Yates, Quintana, Aru, Porte pot să dea un atac maine iar Contador a fost lăsat ceva mai în spate chiar de pe ultima cățărare.

Steve Cummings cucerește primul munte mare din Turul Franței

Steven Cummings este câștigătorul primei etape de munte mare din Turul Franței, desfășurată în Pirinei, după ce a reușit să intre în evadarea princpală a zilei, să își aleagă momentul pentru un atac și apoi să se cațere dar și să coboare mai bine decât urmăritorii săi și restul plutonului.

Dimension Data reușește să ia încă o etapă în Le Tour, după cele trei ale lui Cavendish, ceea ce e foarte mult pentru o echipă de nivel Pro Continental, iar van Avermaet nu numai că rămâne în galben dar reușește să își mărească avantajul după ce a mers în evadare și nu s-a temut să încerce chiar să atace.

Rezultatele, surprinzătoare pentru tipologia etapei, sunt, în parte, generate de teama echipelor mari, care au preferat să își țină liderii la cutie și să aștepte o altă zi, poate mâine, pentru a deschide ostilitățile.

Cummings vine din track și e mai degrabăun rouleur, genul de ciclist care omoară evadări sau merge în ele din când în când, căutând momentul perfect să dea lovitura.

El deja e unul dintre eroii Turului Franței după ce anul trecut a câștigat pentru echipa africană MTN-Qhubeka prima victorie mare din istorie, chiar de Ziua Nelson Mandela.

Van Avermaet a dat dovadă de curaj când a atacat, dat fiind că e mai mult om de clasice, dar cred că era deja clar în pluton că favoriții pentru victoria finală nu aveau de gând să facă nimic spectaculos.

Pinot de la FDJ, una dintre marile speranțe ale francezilor după un loc trei în 2014, a pierdut astăzi timp iar Nibali a simțit nevoia să atace, chiar dacă nu a realizat mare lucru.

Cred că Sky, BMC, Movistar au ratat o bună ocazie să încerce să facă cursa grea pentru rivalii lor și presupun că mâine e ziua când de la Froome la Contador la Quintana se vor vedea niște atacuri sau macar niște eforturi mai clare.

Cavendish câștigă, Etixx pierde

https://www.facebook.com/EurosportRO/photos/pcb.802485799851768/802482773185404/?type=3&theaterO etapă de plat lungă și fără prea multe momente interesante înainte de final, cu o evadare care nu a amenințat pe nimeni și 10 km de apropiere de linia de finiș cu o doză solidă de haos, s-a terminat cu un nou sprint spectaculos, câștigat de Mark Cavendish de la Dimension Data în fața lui Kittel de la Etixx.

The Manx Missile a admis că nu a fost bine pregătit pentru finalul ăsta și că nu era sigur de victorie dar norocul lui a fost că nici o altă echipă nu a reușit să își pună omul într-o poziție mai bună, ceea ce e puțin dezamăgitor având în vedere cât de mulți sprinteri buni sunt prezenți in Turul Franței și vor să ia o etapă.

Etixx începe să se contureze ca marea dezamăgire a primei săptămâni, aparent incapabilă să organizeze un tren care să funcționeze perfect pentru cei trei kilometrii de la final, chiar dacă pot să controleze în alte momente.

Katusha și Trek au și ele probleme de poziționare și e păcat de sprinterii lor solizi, Kristoff și Theuns. Poate or să își revină ceva mai încolo.

Măine mergem în Pirinei și încept etapele unde cineva poate să câștige Le Tour, chiar dacă e încă puțin devreme.

Om de clasice, munte mediu, muncă multă

Greg Van Avermaet e un ciclism specializat în clasicele pe pavate din primăvară și calități precum marea capacitatea pentru efort, simțul tactic bine dezvoltat și abilitatea de a alege corect când să reacționeze îl fac acum și câștigătorul etapei cu numărul cinci din Turul Franței și noul purtător al Maillot Jaune.

Această primă zi cu cățărări semnificative a fost dominată de o evadare solidă formată din nouă oameni, cu Avermaet, de Gendt sau Majka cei mai cunoscuți cicliști implicați, în timp ce echipele din pluton au hotărât că pot să abandoneze orice aspirație legată de victorie.

Omul de la BMC a știut cât să lucreze cu toți cei care au atacat și apoi când să forțeze într-un grup mai puternic de trei, cum să împartă munca cu Grivko și de Gendt și când să atace decisiv pentru a lua victoria solo.

Avermaet are o victorie în Le Tour și în 2015, etapa 13, și are acum mai mult de cinci minute avantaj față de numărul doi din clasamentul general, Julian Alaphilippe de la Etiuxx. Liderii echipei BMC, Porte și Van Garderen, nu stau nici ei foarte rău dar echipa o să aibă de tras în zilele ce vin ca să onoreze și să protejeze tricoul galben.

Deși cea mai dură cățărare de azi a fost doar de categoria a doua plutonul a fost foarte muncit, cu Movistar în față pentru o bună bucată de timp spre final, încercând nu atât să pregătească un atac pentru Quintana cât să obosească cât mai mare principalii oponenți, Sky ai lui Froome și Tinkoff cu Contador.

Nibali a principalul pierzător de azi, dar teoretic rolul lui e doar să îl sprijine pe Aru așa că nu contează foarte tare că pierde timp. Favoriții se păstrează pentru etape cu munți mai înalți.

Kittel câștigă la milimetru în fața lui Coquard

Kittel e câștigătorul etapei a patra din Turul Franței, a doua zi când e nevoie de foto finish ca să fie clar cine a ajuns primul la linia de final. Lotto Soudal a controlat ultimii 5 km, ba poate chiar ultimii 10, dar din păcate nu au avut suficienți oameni ca să ducă munca până la capăt, iar Etixx a reușit să se recompună după câteva greșeli petnru a-l pune pe sprinter-ul lor într-o poziție aproape perfectă.

Bryan Coquard a părut mai rapid decât Kittel la final dar francezul nu a avut spațiul necesar ca să treacă de adversarul său în timp ce Sagan pare satisfăcut să păstreze tricoul galben și neinteresat de o nouă victorie.

Mă gândeam că cineva, un puncheur sau un time trialist decent (Cancellara sau Sanvhez, de exemplu), o să încerce să dea o lovitură pe cățărarea care a venit cu vreo 10 km înainte de final dar viteza, parcă pentru a compensa pentru ziua de ieri, a fost foarte mare.

Cavendish e marele pierzător azi, prins într-o poziție proastă în ultimul km, și probabil că deja se gândește să ia cele doua victorii și să plece acasă, având în vedere că vrea și un aur la Olimpiadă vara asta.

Mâine pare să fie o zi mai degrabă pentru o evadare dar Tinkoff s-ar putea să vrea să controleze ca să se asigure că Sagan mai stă în Maillot Jaune, chiar dacă scopul lor e să se asigure că tricoul e al lui Contador în Paris.

Final etapa a patra

Sagan protestează, echipele din Turul Franței trebuie să fie mai responsabile

După o etapă lentă și animată doar pe final Peter Sagan, actualul campion mondial și purtătorul de tricou galben, a comentat, pentru cei de la Eurosport, despre respect, implicarea la sprint și etapele prea lungi.

Ciclistul de la Tinkoff spune că din cauza dorințelor moderne de a asigura siguranța liderilor, de la Froome la Contador la Quintana și Aru, etapele destinate oamenilor rapizi sunt prea aglomerate și asta creează un climat de nesiguranță pentru întregul pluton.

Sagan are dreptate că unele etape sunt prea lungi, deși cred că numărul de km în sine e mai puțin important decât momentul din Le Tour în care sunt plasate, dar plutonul și echipele poartă o mare parte din responsabilitate când e vorba de aglomerație și nesiguranță.

Dimension Data, Cofidis, Lotto, Etixx și Direct Energie ar face bine să asigure un ritm solid pentru întreg plutonul, iar echipele ca Fortuneo, Cannondale sau Lampre trebuie să găsească candidați mai buni pentru evadări ca să facă etapele de plat interesante pentru spectatori și să convingă echipele axate pe clasamentul general să nu se implice atât de tare.

O să fie interesant de văzut dacă plutonul continuă să protesteze și să susțină ideile lui Sagan în etapa a patra a Le Tour de France sau dacă o să avem o cursă ceva mai clasică și mai interesantă.