Trump nu instigă deținătorii de arme să o atace pe Clinton

Donald Trump, candidatul partidului republican pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, a spus o frază care a fost preluată de mulți comentatori și jurnaliști ca un îndemn pentru deținătorii de arme de a acționa pentru a se asigura că rivala sa, Hillary Clinton, nu reușește să câștige în noiembrie.

Fraza, altfel tare încurcată și ușor tâmpă, folosită în timpul unui discurs a fost: “Hillary wants to abolish, essentially abolish the Second Amendment. By the way, and if she gets to pick her judges, nothing you can do, folks. But the Second Amendment people, maybe there is, I don’t know.”

Cei care o sprijină pe Hillary sau sunt fani ai Partidului Democrat văd aici o amenințare directă ca un deținător de armă să atenteze la viața candidatului, republicanii și potențialii votanți ai lui Trump spun că e o glumă care nu a prins la public sau un îndemn la organizare și acțiune politică pașnică.

Sunt destul de sigur că Trump nu vrea ca cineva să o atace pe doamna Clinton, indiferent de cuvintele pe care le folosește, iar explicația e destul de simplă: candidatul republican vrea să câștige, să arate procentele sale uriașe, să dovedească cât de bun e când e vorba de strategie politică. Un atac asupra candidatului republican nu ar face decât să îi limiteze viitoarea victorie și sâ ridice semne de întrebare legate de triumful său.

Problema pentru republicani e că, așa cum se vede în fraza de mai sus, The Donald nu e foarte coerent și pare mai interesat de exprimare unor fluxuri de conștiință și nu de citirea unor planuri coerente de guvernare construite de strategi ai GOP.

Donald Trump, dacă ar avea sprijinul întrgului Partid Republican și ar avea disciplina necesară să folosească inteligent resursele sale, ar avea șanse reale să devină următorul președinte al Statelor Unite ale Americii. Problema lui e că nu știe cum să își țină gura și cum să lucreze cu uneltele clasice ale politicii mai degrabă decât să dea liber tuturor gândurilor relativ fără sens care îi trec prin cap.

Pe moment Hillary Clinton are un avans de cam 5-6 puncte în sondajele de opinie, Real Clear Politics, 538 și Upshot au mai multe detalii.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată
Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.