October 2016 – Dumitrescu Andrei

Tour de France 2017 are o rută îndrăzneață, agresivă

Fără dragoste pentru contratimp — 21 de etape

Mai sunt multe luni până la prima etapă a ediției 2017 a Turului Franței, cea mai importantă competiție de ciclism de șosea, dar fanii sportului pot deja să își imagineze multe dintre bătăliile de pe șoselele din Luxemburg, Belgia, Germania și Franța.

Organizatorii de la ASO au prezentat ruta marelui tur, una care încearcă să fie în același timp revoluționară și tradițională. Toate cele 5 mari zone montane ale Franței, de la Masivul Central, Alpi, și Pirinei la mult mai puțin cunoscuții Jura și Vosgi. În același timp sunt multe etape care se vor termina la sprint și câteva care oferă oportunități pentru evadări spectaculoase. Contratimpul este victima acestor schimbări și Le Tour nu are o etapă de acest tip pe echipe și în total proba adevărului nu are în total decât 13 km de prolog în Dusseldorf (deși tehnic e o etapă întreagă pentru că are peste 9.9 km) și 23 de km în Marsilia în penultima zi.

La Planche des Belles Filles e prima cățărare serioasă și oamenii care vor să câștige Le Tour de France în 2017 or să fie nevoiți să se lupte și cu Gran Colombier, Peyresourde, Col de Telegraphe, Galibier și, spre final, Izoard.

De ziua Franței, pe 14 iulie 2017, cea mai scurtă etapă din istoria modernă a Turului va avea doar 100 de km în Pirinei, plină de munți puțin cunoscuți, dar sunt și destule etape de peste 200 de km, pentru sprinteri și evadări.

Ruta, în sine, nu e suficientă ca să excludă anumiți cicliști din grupul de potențiali câștigători dar e clar că Dumoulin, de exemplu, nu are prea multe șanse, și că Quintana, Nibali, Bardet, Froome, poate Porte, Contador sau Barguil, au șanse să devină purtători de tricou galben. Multe depind și de echipe și de cum se organizează ele pentru sezonul care vine.

Tăriceanu amestecă obstrucția cu umorul prost

Cred că, în secret, Călin Popescu Tăriceanu nu vrea să fie implicat în viața politică din România și că toate declarațiile lui care se duc spre absurd sunt un fel de pledoarii pentru ajutor.

Recent, la Digi 24, el a livrat un banc fără valoarea umoristică și cu o doză de inteligență politică limitată pentru a ataca guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș. iar pe pagina personală de Facebook a apelat la parlamentari să nu mai ia în considerare nici o cerere a DNA până după alegeri.

Călin Popescu Tăriceanu își începe apelul spunând: “Este binecunoscută poziția mea potrivit căreia DNA nu mai slujește demult Justiția, ci, în spatele paravanului luptei necesare și legitime cu corupția, a devenit prea adesea un instrument folosit pentru anihilarea adversarilor politici ai celor care dirijează pe căi oculte activitatea acestei instituții.”

Parte cea mai periculoasă a apelului e că folosește probleme instituționale și eforturi de limitare a impactului DNA făacute chiar de ALDE în colaborare cu PSD și, câteodată, chiar cu PNL, pentru a justifica mai multe amânări și o mai mare limitare a activității instituției.

E un exercițiu de contorsionare politică de care Tăriceanu e probabil mândru și care e clar construit să securizeze votanți pentru alegerile din 11 decembrie, când e clar că ALDE trebuie să ia 5% singur, lucru dificil pentru un partid care lucrează cu moșternirea Voiculescu și e văzut în general ca o anexă a PSD.

Nici un cetățean nu votează niciodată prost

Un articol din Republica discută despre tendința votantului român de a își folosi prost capacitatea de a merge la urne pentru a alege cine îl reprezintă în Parlament, cine îi e primar sau cine e președinte al României.

Comentariul în sine e puțin confuz, chiar dacă surprinde bine faptul că regimul comunist a avut un profund efect asupra cetățeanului și asupra culturii sale politice, care poate să fie reformată doar în alte câteva zeci de ani.

În acelați timp e profund nedrept ca orice politician sau comentator să eticheteze vreodată ca prost modul în care un cetățean, oricare e el, își folosește unul dintre drepturile fundamentale.

Indiferent de limitările impuse de educație sau condiție socială, indiferent de partizanat sau de istoria politică, orice votant are dreptul să facă orice vrea cu opțiunea lui.

Da, e mai bine ca un cetățean să meargă la vot mai degrabă decât să stea acasă. Da, e mai bine ca votul să fie informat pe cât posibil. Da, e mai bine să încercăm să schimbăm ce poate să fie schimbat decât să urmărim o stabilitate fără sens. În același timp e foarte rău să aruncăm vina asupra celui care alege altceva decât ceea ce ne convine sau place nouă, mai ales în public.

Soluția/modul de abordare al situației nu e blamarea sau atacul ci educația, campaniile eficiente, comunicarea, punerea partidelor și instituțiilor pe fundații ceva mai solide și mai inteligente.

Sondaj PNL despre parlamentare, cifre foarte diferite de cele ale USR

După ce Uniunea Salvați Romănia a prezentat un sondaj despre intenția de vot pentru alegerile parlamentare, Partidul Național Liberal oferă și el unul, care găsește Partidul Social Democrat la 38%, cu PNL foarte aproape la 30% și Uniunea Salvați România la exact cele 9% necesare ca o alianță între cele două partide să genereze o posibilă majoritate.

Există diferențe clare față de cifrele oferite de USR, ce pot să fie influențate de schimbările din spațiul politic, dar cel mai îngrijorător număr este 29, numărul de procente dintre alegători care sunt deja deciși să se prezinte la urne pe 11 decembrie.

PNL e un partid destul de mare și cu prezență națională, ceea ce înseamnă că beneficiază de pe urma unei prezențe scăzute la vot, dar e interesant că preșsdintele Alina Gorgiu o caracterizează ca fiind catastrofală, ceea ce înseamnă că liberalii ar vrea totuși ceva mai mulți oameni interesați, mai ales în spațiul urban, unde pot să câștige voturi.

PNL vrea parlamentari noi, capacitatea lor de judecată nu contează

Alina Gorghiu, pe moment liderul unic al Partidului Național Liberal, vrea să aducă oameni noi pe listele de candidați pentru alegerile parlamentare, un scop absolut legitim pentru un președinte de partid care încearcă să câștige un scrutin.

Din păcate această intenția s-a cristalizat în două nume cel puțin controversate, Denise Rifai, realizatoare de emisiuni la Realitatea TV, și Simona Gherghe, prezentatoare la Antena 1. Ambele vedete au fost criticate pentru conținutul emisiunilor și pentru modul în care își selectează și interacționează cu invitații.

Gorghiu încearcă să poziționeze cele două nume ca un fel de test, explicând că ele au competențe dincolo de ceea ce se observă la televizor și că pot să ajute PNL pe probleme economice și sociale.

Partidul are libertatea de a își selecta candidații și, din cauza interestului scăzut al publicului pentru politică și alegerile din decembrie, e foarte posibil ca Rifai sau Gherghe sa nu aibă un impact negativ clar asupra scorului final obținut de liberali.

Problema e că, cel puțin la nivel de imagine, Alina Gorghiu dă semne că partidul său nu are alte idei și nu poate să selecteze oameni competenți și interesanți din interiorul formațiunii. Un partid ceva mai inteligent ar executa un proces de reformă bazat mai mult pe resurse interne și ar refuza să se asocieze, chiar dacă doar implicit, cu vedete de televiziune și cu trecutul lor mai mult sau mai puțin pozitiv.

Moralitatea lui Iohannis e mai importantă decât legalitatea lui Dragnea

Klaus Iohannis a declarat public că nu va accepta nominalizarea unei persoane urmărite sau condamnate penal pentru funcția de prim-ministru al României după alegerile parlamentare din decembrie, indiferent de sprijinul pe care acesta îl are în Parlament.

Afirmația continuă o serie de intervenții prin care președintele încearcă să promoveze Partidul Național Liberal ca singura alternativă relevantă la Partidul Social Democrat și vine după ce el a sugerat și că e gata să îl desemneze pe Dacian Cioloș premier dacă el reușește să se integreze în sistemul politic.

Reacția lui Liviu Dragnea, liderul PSD și probabilul candidate la funcția de prim-ministru al partidului, a fost previzibilă și dură. Frazele folosite de el și de Iohannis sunt destul de clare și de dure.

Poziția președintelui României, dacă ignorăm pentru moment utilitatea ei politică, este bine ancorată în moralitate și subliniază incompatibilitatea dintre o condamnare penală și funcția de șef al executivului unei țări.

Răspunsul lui Dragnea, ingorând lipsa de respect pentru președenție ca instituție, se bazează pe legalitatea ca evoluție a moralității în spațiul politic și argumentează că nu există o limitare în lege legată de ocupantul poziției de prim-ministru.

Fiecare cetățean trebuie să își pună câteva întrebări simple: e mai importantă moralitatea sau legalitatea pentru un sistem politic? Are românie nevoie de un prim-ministru care există mai ales în spațiul politic sau de unul care servește ca un exemplu de umanitate? Putem să limităm drepturile unui cetățean și în ce măsură poate președintele să impună unilateral una?

Din punctul meu de vedere responsabilitatea numirii unor candidați pentru funcția de prim-ministru fără probleme legale revine partidelor și președintele ar trebui să își rezerve un drept de a respinge o nominalizare pe care o consideră nepotrivită în măsura în care încearcă în același timp să transfere această judecată morală în sistemul legal.

Afirmația lui Iohannis este utilă pentru PNL din punct de vedere politic pentru că subliniază problemele pe care le are PSD-ul, dar alianța dintre președinte și partidul care îl sprijină nu poate să ignore incidentul recent legat de Blaga, care subminează astfel de poziții bazate pe moralitate.

PSD ar trebui să fie ceva mai rezervat în a răspunde unor astfel de atacuri și cred că cea mai bună mișcare a social-democraților e să afirme că Liviu Dragnea nu e interesat de funcția de prim-ministru și să nominalizeze o altă persoană, fără bagaj legal, care să elimine această vulnerabilitate a partidului.

Cine minte că vine la vot și știe cu cine votează

Uniunea Salvați România a prezentat un sondaj de opinie al căruit scop e să arate că Partidul Social Democrat și ALDE beneficiază de intențiile de vot a 45% + 7% din cei care sunt hotărâți să meargă la vot și știu cu cine vor vota.

Scopul, destul de transparent, e să mobilizeze posibilul electorat al USB ca formațiunea să reușească să strângă semnăturile de care are nevoie și apoi să atingă pragul de 10% cu care e creditat în același sondaj.

Procentele asociate cu marile partide care se angajează în cursa pentru parlamentare nu sunt foarte interesante, foarte apropiate de cele înregistrate înainte de alegerile locale. Mai mult există o cifră semnificativă care ridică semne de întrebare legate de toate celelalte din sondaj.

56% din cei 1,000 de oameni chestionați afirmă că se vor prezenta la urne și că știu deja pe cine vor vota. Asta în condițiile în care prezența la vor la parlamentare din 2012 a fost de puțin peste 39% iar la locale anul acesta am avut doar puțin mai mult de 48%.

În 2008 cifra a fost 58.5% dar pentru ajunge în aceiași zonă e nevoie de o mobilizare pe care PSD, ALDE și, probabil, PNL nu o vor de fapt, fiecare dintre ele contând pe faptul că doar nucleul dur trebuie adus la urne pentru a oferi un rezultat previzibil.

O prezență mare e necesară partidelor noi și anti-sistem, cum sunt PRU sau USB, dar doar prin sondaje de opinie care arată puterea oponenților sau prin nominalizări absurde de prim miniștrii e puțin probabil că ei vor reuși să convingă cetățenii să le ofere votul.

E interesant și faptul că, probabil, puțin mai mult de 10% dintre români sunt gata să mintă când e vorba de exprimarea votului și a unei poziții politice. Mai mult, nu văd nici o problemă în a afirma că se duc la vot când sunt gata să stea acasă în decembrie.