November 2016 – Dumitrescu Andrei

Alegeri Parlamentare 2016 reprezintă minimum de informare pentru orice votant

Alegeri Parlamentare 2016 e un site solid, care arată bine și care are informațiile de care un votant are nevoie pentru a face o alegere informată pe 11 decembrie, chiar dacă ignoră aproape în totalitate orice altceva legat de alegerile parlamentare.

Inițiativa România oferă fiecărui candidat treiu scoruri de risc, clar delimitate, care permit celui care urmează să aleagă să vadă pe care listă riscurile legate de integratitate sau stat de drept sunt mai mari. Apreciez modul în care traseismul este reprezentat ca o valoarea relevantă pentru fiecare candidat dar cred că e o idee bună să ne concentrăm mai degrabă pe probleme legate de justiție sau legate de modul în care candidații afectează funcționarea statului.

Existența site-ului Alegeri Parlamentare 2016 ridică însă și câteva întrebări legate de modul în care percepem politica și, mai important, ce criterii folosim atunci când îi alegem pe cei care iau decizii pentru stat. Inițiativa România scoate în evidență problemele fiecărui candidat și nu ooferă detalii despre elementele pozitive care ar putea să motiveze o alegere.

Mai mult un astfel de site nu ia în considerare ideologia și e prost pregătit să lucreze cu politicieni care au cariere relativ lungi și care nu sunt într-o foarte clară opoziție cu ideea de justiție. Simplificarea e o idee bună având în vedere starea politicii din România dar calea spre mai bine presupune o mai mare toleranță pentru complexitate.

USR între 5% și 19%, PSD la 34% sau 40%

Una dintre marile probleme ridicate de alegerea lui Donald J. Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii este viabilitatea modelelor predictive și a sondajelor de opinie, având în vedere că ele o dădeau pe Hillary Clinton ca favorită detașată. Există toate șansele ca alegerile din 11 decembrie să genereze o criză similară în România, având în vedere cifrele avansate de 2 noi sondaje.

Kantar TNS a lucrat pentru Uniunea Salvați România iar Nicușor Dan afirmă că rezultatele sondajului, care se concentrează pe acei cetățeni care au intenție clară de a veni la vot, dau Partidului Social Democrat 40% din intențiile de vot la nivel național, urmat de USR la 19%, în fața unui Partid Național Liberal care reușește doar 18%.

Prezența generală la vot ar trebui să fie în jur de 55% și cifrele arată că ALDE și PMP reușesc să intre în Parlament în timp ce UDMR nu atinge 5%. Rezultatele pot să fie distorsionate de faptul că probabil sub 50% dintre cetățeni vor ajunge de fapt să voteze și redistribuirea o să influențeze raportul final de forțe.

Partidul Național Liberal a reacționat rapid și a oferit propriile cifre, pe care stiripesurse.ro le publică, în care, atunci când doar cei hotărâți sunt luați în considerare, PSD e la 34%, urmat de PNL la 28%, în timp ce USR e la prag, la 5%. UDMR e tot la limita intrării în Parlament, iar ALDE și PMP sunt sub.

Dacă sunt luați în considerare nehotărâții (sondajul nu menționează o prezență la vot posibilă) PSD se duce la 41%, PNL e la 33%, USR la 7%. UDMR și ALDE sunt la limită îm Parlament iar PMP e sub linie.

Lăsînd la o parte procentele din cele două sondaje marea discuție e cum poate USR să treacă de la 5 la 19 iar PNL să varieze între 18 și 28 în două sondaje rivale, cu rezultatele favorizînd în mod clar partidul care a cerut cifrele.

Mai grav e că ambele sondaje sugerează că PSD o să fie câștigător clar al alegerilor parlamentare și că, dacă prezența la vot e mică, are toate șansele să obțină, fie singur fie împreunnă cu ALDE, o majoritate clară în Parlament. Și mai grav e că ambele seturi de cifre sugerează că PNL și USR sunt mai interesate să se lupte pe culoarul de dreapta decât să ia din procentele PSD sau să reușească să atragă la vot votanți noi sau nemulțumiți.

Campanie fără politicieni, fără idei, fără miză

Teoretic România e în campanie electorală pentru alegerile parlamentare de mai bine de 10 zile. Principalele partide par mulțumite să joace puțin teatru televizat, să arunce câteva imagini în spațiul public și să mimeze lupta, sperând că electoratul deja decis o să livreze rezultate predictibile la alegerile din 11 decembrie.

Partidul Social Democrat se bazează pe solida lui organizare teritorială și mai degrabă limitează declarațiile liderilor săi, ceea ce e o idee bună având în vedere tendința lor de a genera sprijin pentru opozanții lor (a se vedea recentul exemplu cu Liviu Dragnea și fraudarea alegerilor prin soft). Partidul Național Liberal nu are idei noi dar, mai grav, nu știe să facă altceva decât să reacționeze, sperând că asocierea cu Cioloș o să îi ofere popularitate. ALDE e doar o anexă a PSD iar PMP îl promovează pe Traian Băsescu pentru că nu are alternativă, dar fostul președinte e un personaj prea complicat ca să aducă victoria.

Uniunea Salvați România e făcută prea din scurt ca să fie sigură de rezultate și are probleme de orientare ideologică și de oganizare dar măcar încearcă să găsească figuri noi și idei noi care să mobilizeze segmentele tradițional dezinteresate de politică. UDMR e mulțumit să muncească pentru clasicele 5% și apoi să vadă cu cine poate să lucreze.

Dezbaterile de la televiziune și cele de la radioul public sunt fie plictisitoare, cu candidați adesea incapabili să se exprime sau care oferă doar platitudinile partidului pe care îl reprezintă, fie insultătoare, dominate de insulte, acuzații și lipsă generală de respect. Prezența publică a partidelor e limitată. În social media campania e ceva mai animată dar impactul acestui spațiu o să fie probabil relativ limitat pe 11 decembrie.

Practic cetățeanul care vrea să voteze informat e cel care trebuie să caute detalii, programe (limitate cum sunt ele), biografii de candidați. Asta duce, aproape inevitabil, la o prezență mică la vot. Iar PSD și PNL sunt probabil destul de satisfăcute de faptul că investiția lor e limitată și rezultatele relativ ușor de prevăzut. PMP, ALDE (în măsura în care nu e doar anexă), UDMR și USR sunt cele care trebuie să aducă oameni la vot, noi sau înainte sprijinitori de alte partide, ca să își atingă obiectivele.

Poate că o să avem o campanie ceva mai bună în ultimele două săptămâni dar cred că până pe 11 decembrie o să găsim noi motive să fim dezamăgiți de spațiul politic din România și să criticâm în avans rezultatele alegerilor parlamentare, orice vor fi ele.

Trump evită orice discuție despre zid sau Obamacare

Donald J. Trump, președinte ales al Statelor Unite ale Americii, a lansat un nou mesaj video care oferă detalii despre măsurile pe care vrea să le ia în prima zi de mandat oficial, și majoritatea presei, inclusiv BBC, comentează decizia sa de a renunța la TPP, marele tratat axat pe comerț care nu e încă ratificat de SUA.

Mai interesant e că noul lider al celei mai puternice țări din lume nu a spus nimic despre marele zid care trebuie să apară la granița cu Mexic sau despre eliminarea Obamacare, două dintre marile promisiuni din timpul campaniei electorale. Republicanul a mai promis că va anunța cuvânt noi numiri pentru cabinet, că va introduce un program de răspuns la atacurile cibernetice împotriva Americii, că va interzice membrilor administrației să devină lobby-iști pentru 5 ani și că va analiza modul în care sunt emise vizele.

Probabil cel mai mare impact o să îl aibă promisiunea că va elimina restricțiile legate de producția de energie, ceea ce nu-i o idee chiar bună având în vedere că 2016 pare să fie cel mai cald an de când există măsurători clare, trecându-l pe 2015 pe locul 2.

Practic Donald J. Trump propune lucruri fără prea mare impact dar care sună bine și nu se atinge de cele mai importante promisiuni făcute, care sunt fie greu fie imposibil de implementat, chiar în condițiile în care controlează și Congresul și Senatul.

Probabil că președintele ales va continua să nu menționeze prea des cuvintele zid, Mexic sau Obamacare prea des în următoarele câteva luni, chiar dacă cei care l-au ales sunt foarte dornici să ler audă.

Cealaltă problemă cu Trump și Facebook

După alegerile din Statele Unite ale Americii și victoria lui Donald J. Trump mulți comentatori și o parte semnificativă a publicului critică Facebook pentru modul în care așa-zisa sa neutralitatea când e vorba de știri a permis unui număr foarte mare de falsități să se propage viral și, potențial, să influențeze rezultatele scrutinului.

Compania a anunțat deja că va implementa noi măsuri prin care să limiteze publicul care este expus la falsități clare, așsa cum în urmă cu câteva luni a decis să limiteze impactul știrilor care sunt clar clickbait.

Dar cred că, în fundal, problema mai mare legată de Facebook are mai mult de-a face cu încrederea noastră și a companiei în știință și măsurare, care deja a fost afectată de victoria lui Donald J. Trump.

Modelele folosite pentru a prevedea alegerile electoratului au avut probleme clare și e nevoie de timp și analiză pentru a vedea dacă ele sunt ușor de eliminat sau dacă e nevoie de o regândire mai largă a întregului domeniu. Oamenii care se ocupă de marketing deja își analizează propriile modele legate de consumatori și alegerile lor.

Facebook a început, tiptil, să admită că are probleme legate de datele legate de afișări și timp petrecut pe pagini și, deși pe moment compania insistă că erorile nu au afectat valoarea financiară a relațiilor cu partenerii, e foarte posibil ca în curând să apară întrebări mai mari legate de întrgul model care susține popularitatea pe rețelele sociale și modul în care indivizii sunt sau nu afectați de ceea ce ele livrează.

Adrian Severin adaugă megalomanie corupției

Adrian Severin a fost, în final, condamnat pentru luare de mită și trafic de influență, la mai bine de 3 ani după ce a fost trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție și acum trebuie să treacă prin 4 ani de închisoare.

Republica sintetizează decent modul în care fostul europarlamentar din partea Partidului Social Democrat a confundat conceptul de lobby, care își are locul lui bine reglementat în spațiul democratic, cu îmbogățirea rapidă în schimbul unor inițiative și voturi cu dedicație.

Partea îngrijorătoare, dacă lăsăm la o parte timpul trecut de la trimiterea în judecată și sentința relativ ușoară, este că Adrian Severin nu are nici cea mai mică intenție să accepte că a făcut ceva greșit ți își folosește corupția și condamnarea ca platformă pentru a gâdila instinctul naționalist și pentru a ataca DNA-ul.

Norocul e că mesajele lui se duc mai degrabă spre delir, deși sunt sigur că există un public pentru genul ăsta de idei: “Ce interes are DNA să demonstreze cu orice preț că prin prestația mea în străinătate – acolo unde am primit funcții și misiuni care nu își au egal decât în cele deținute anterior de Nicolae Titulescu și Corneliu Mănescu – am decredibilizat România? Ce interes are DNA să demonstreze astfel că în România și în reprezentanții ei nu se poate avea încredere?”

Partea mai proastă e că Severin a fost europarlamentar, capabil să exporte și grandomania de mai sus și incapacitatea de a lucra cu democrația, construind o imagine proastă pentru că PSD, ca mai toate partidele din România, nu are o strategie coerentă când e vorba de resurtse umană și tinde să folosească Parlamentul European ca o sinecură în loc să caute indivizi care au capacitatea să împingă Europa și România spre un viitor macar parțial mai bun.

Trump, tranziția și enormitatea guvernării

“Make America Great Again” e un foarte bun slogan, parte a strategiei care l-a făcut pe Donald J. Trump noul președinte al Statelor Unite ale Americii, dar cuvintele astea ratează un lucru destul de simplu: SUA e deja o țară foarte mare, din mai multe puncte de vedere.

Bugetul e mare, responsabilitățile interne sunt gigantice, problemele externe care trebuie abordate poate ceva mai mici, economia SUA încă e hotărâtoare pentru evoluția restului lumii. Donald J. Trump trebuie, împreună cu oamenii pe care îi selectează pentru cabinet, să se ocupe de toate lucrurile astea. Problema pe moment e că președintele ales are greutăți când e vorba de ocuparea posturilor.

Candidatul a mers împotriva unei bune bucăți a propriului partid ca să câștige. NYTimes sugerează că un număr mare de foști membrii ai administrației nu sunt interesați de posturi mai degrabă de execuție decât de stabilirea a strategiei. Mike Pence, care e vicepreședinte, pare că nu are resursele să se ocupe cum trebuie și de echipa de tranziție. Aparent chiar și donatorii cei mai importanți nu prea au pe cine să recruteze, lobby-ist sau nu, pentru administrația Trump.

Tocmai pentru că SUA e atât de mare din foarte multe puncte de vedere aparatul birocratic atașsat guvernării e și el masiv și pe alocuri imposibil de eliminat, în pofida declarațiilor bazate în ideologie ale republicanilor. Dacă Donald J. Trump chiar va implementa construcția unui zid și deportarea masivă el o să aibă nevoie de mai mulți oameni, de mai multe resurse, de mai multă birocrație care să le coordoneze.

Întregul efort de reformă, chiar dacă e mai mult decât doar o promisiune de campanie, poate să se piardă în detalii dacă nu există capitalul uman necesar în administrație. Iar primele numiri care par solide, Stephen Bannon și Reince Priebus, combină un reprezentant al alt-right cu un insider cu experiență organizatorică. E destul de clar că Donald J. Trump încearcă să mențină un echilibru dar nu e clar dacă, în general, administrația lui o să fie atragătoare pentru genul de operatori politici, profund republicani sau doar pragmatici, care pot să lucreze eficient cu președintele și să îi transforme ideile în politici și apoi politicile în acțiuni.

UDMR e curat, merită votat

Dacă e să ne luăm după discuția asta de pe Hotnews UDMR e singurul partid din Rommânia care nu are nici un membru anchetat pe drept de DNA, o organizație plină de oameni foarte curați, care ar trebui să fie lăsați să facă bine în comunitățile lor și să nu mai fie deranjați de organele statului.

Partidul, care a reușit să stea la guvernare destul de mult după ’90, a reușit să își construiască mai degrabă bună, chiar dacă bazinul lor electoral este limitat prin chiar natura organizației. Însă dacă se aliniază la discursul anti-DNA be care se bazează PSD sau ALDE, mai ales pentru a proteja o parte din lideri, are toate șansele să se ducă sub 5%, fie la alegerile de anul ăsta fie la cele din 2020.

PNL, ALDE, PSD și Alianța pentru Familie

După ce Partidul Social Democrat a dat tonul, pregătindu-se să lucreze cu Alianța pentru Familie pentru a lansa referendumul privind definiția familiei chiar în această toamnă, Partidul Național Liberal și ALDE au semnat și ei protocoale cu aceiași organizație, deși orizontul pentru referendum e acum aprilie 2017.

Pentru toate cele trei partide această mișcare e perfect rațională, având în vedere timpul de votanți pe care se bazează în această toamnă, dar explicațiile oferite de toate trei pentru poziția adoptată sunt ușor jignitoare.

Dacă 3 milioane de români au semnat o petiția sau cerere de modificare a Contituției nu e neapărat necesar ca partidele mari să se ralieze cauzei doar pentru ca ea este populara. România are în jur de 18 milioane de votanți, 3 milioane nu reprezintă o majoritate și e foarte ușor să pierzi sprijin pe termen lung dacă te alipești de toate inițiativele populare ale momentului.

Mai mult atât PSD cât și PNL ar trebui să fie doctrinar opuse idei de limitare a drepturilor cetățenilor, ALDE fiind singurul care tinde să se revendice dintr-o direcție măcar relativ conservatoare. Toate trei partidele își acoperă spatele prin înțelegerile cu Alianța pentru Familie, ceea ce e important pentru alegerile de pe 11 decembrie, dar ar trebui să analizeze și cum vor explica propriile alegeri în 5 sau 10 ani.

Facebook, alegeri, segregare

După alegerile din Statele Unite ale Americii și surprinzătoarea victorie a lui Donald J. Trump una dintre temele preferate de discuție este modul în care Facebook, în principal, și alte tipuri de social media, au influențat rezultatul, în principal prin promovarea de articole care fie sunt profund partizane fie de-a dreptul false.

Wall Street Journal are o unealtă destul de bine construită care permite oricui să vadă cele mai extreme postări asociate cu conservatorii și democrații din SUA. Pentru orice subiect diferențele sunt foarte mari și adesea imposibil de reconciliat.

Multă lume folosește rezultatele ca să argumenteze că social media creează bule de percepție și că face aproape imposibilă comunicarea dintre indivizi cu poziții diferite. Din păcate avem de-a face cu o exagerare care face greșeala să reducă capacitatea indivizilor umani de a raționa și îi transformă în mașini.

Da, există “weaponized filter bubbles”, așa cum spune Joshua Benton, dar, și din păcate nu avem cifre concrete, cred că ele nu sunt definitorii decât pentru acel segment din societate care tinde să fie ademenit de extremism aproape indiferent de modul în care evoluează restul societății.

Da, avem o problemă reală legată de dezinformarea care vine din articole clar false postate și distribuite prin social media, dar e nevoie să avem încredere în capacitatea individului de a discerne informația și în capacitatea societății de a educa atunci când e nevoie. Din păcate e imposibil să construim un algoritm perfect pentru Facebook și restul care să sorteze știrile într-un mod absolut neutru și să le servească. Dar putem să discutăm despre informații și despre articole și să introducem raționalitate și adevăr acolo unde putem.