December 2017 – Dumitrescu Andrei

Ilan Laufer, Kevin Hamilton și problema interacțiunii cu ambasadorii și declarațiile lor

Ilan Laufer este ministru pentru mediul de afaceri. Pe Facebook el se lansează într-o tiradă (destul de lungă dar decent articulată) împotriva lui Kevin Hamilton, ambasadorul Canadei la București, acuzându-l că se implică în problemele interne ale României și că își depășește statutul, după ce acesta a criticat, diplomatic, guvernul pentru modificarea legilor legate de justiție.

E destul de clar că Laufer nu are atribuții legate de afacerile externe și că mesajul ambasadorului nu îi era adresat lui, deci declarația sa publică nu are alt scop decât crearea unui capital de imagine printre cei care deja sunt convinși de dreptatea mesajului. Scopul a cam fost atins printre simpatizanții Partidului Social Democrat, care se manifestă destul de naționalist în comentarii. Ce nu înțeleg eu e de ce Ilan se ia de Canada și de ce e deranjat de doar unul dintre mulții ambasadori care au avut luări publice de poziție în ultimele săptămâni.

Are Laufer și/sau alți lideri ai PSD impresia că e mai ușor să reacționezi mai dur când e vorba de Canada? Că nu e o idee bună să faci la fel cu SUA sau Marea Britanie dar canadienii sunt mai puțin belicoși? Că dacă au liberalizat vizele nu prea au cum să își manifeste concret deranjul? Că oricum ministrul pentru mediul de afaceri e ignorat când se ocupă de lucruri mult în afara portofoliului său?

Sunt destul de sigur că actualul guvern și actuala majoritate parlamentarp PSD – ALDE fac (cu un assist serior de la UDMR) o grămadă de lucruri aiurea. Cred că e o idee bună pentru ei să încerce măcar să limiteze momentele când se poziționează singuri într-un spațiu atât de radical încât le e aproape imposibil să iasă civilizat de acolo.

Chris Froome a luat Salbutamol prea mult, nu e clar dacă e dopaj sau nu

UCI a anunțat că ciclistul Chris Froome, lider al echipei Sky și câștigător anul ăsta și de Le Tour și de La Vuelta, a testat peste limita admisă de Salbutamol. Un AAF nu e chiar dopaj dar e o folosire de substanță care e suspectă și există măsuri pentru pedepsirea celor care fac asta. Vestea nu e chiar bună pentru ciclism, în general, și pentru Froome și echipa lui, având în vedere că Wiggins, și el câștigător de Tur al Franței, a fost afectat recent de un scandal legat de un pachet suspect. S-ar putea chiar să fie începutul sfârșitului pentru echipa engleză și începutul unei alte perioade pline de controverse pentru sport.

Echipa Sky a răspuns rapid, explicând că Chris Froome are astm și că Salbutamolul a fost necesar ca să elimine simptome și folosit la sfatul medicului. E destul de clar că Dave Brailsford, șeful de la Sky, nu are nici o intenție să îl pedepsească pe Froome și că se așteaptă să fie implicat într-o luptă cu UCI în următoarele luni.

Pettachi și Ulissi au fost amândoi suspendați pentru folosirea în exces a Salbutamol-ului. Chris Froome, în cel mai rău caz, va pierde titlul din Vuelta, nu va putea să concureze pentru 2 ani, iar Sky va fi investigată din nou pentru politicile sale. În cel mai bun caz doar titlul din Vuelta e pierdut iar Froome scapă cu o suspendare scurtă, care îi permite să participe la Le Tour în 2018 (deși nu cred că are cum să ajungă în Il Giro). Există și posibilitatea ca Sky să reușească să conteste rezultatul, chiar dacă UCI explică foarte clar că și proba A și proba B au fost verificate.

Indiferent de ce se întâmplă cu Chris Froome și Sky (e posibil ca el să își încheie cariera iar echipa să dispară) e un moment greu pentru ciclism, chiar dacă numărul de sportivi dopați a scăzut. Sportul a făcut un efort masiv să testeze atleții cu atenție (nici un alt sport nu e atât de strict și nimeni nu folosește pașaportul biologic) dar dacă cea mai mare vedetă e suspendată e posibil să dispară sponsori sau să fie eliminate alte echipe din joc.

Opoziția nu se face prin participarea sporadică la manifestații

Ludovic Orban, președintele PNL, Dan Barna, liderul USR, și Dacian Cioloș, conducătorul Platforma România 100, au participat duminică la manifestația anti-guvern și anti-PSD din Piața Victoriei. Manevra lor este imprudentă și afectează atât spațiul de manevră al partidelor lor cât și credibilitatea protestelor de stradă .

Cei trei au susținut și o conferință de presă alături de lideri civici înainte de a merge să protesteze și au fost insistent urmăriți de presă. Alinierea partidelor de opoziție cu manifestanții din Victoriei e clar menită să arate unitatea în fața acțiunilor controversate ale Partidului Social Democrat, mai ales față de modificarea legilor justiției, și să potențeze ambele părți implicate.

Dar Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Platforma România 100 ignoră faptul că există, în spațiul practic (și e necesar să existe, la nivel teoretic, în cadrul unui sistem democratic) o separare între politic și civic, între acțiunile partidelor și acțiunile cetățenilor. Opoziția politică în față PSD se face în principal în Parlament și la nivel de administrația publică. Partidele citate mai sus (cu posibila excepție a USR) nu sunt foarte vizibile în spațiul pur politic și nu par să aibă alte idei decât să se asocieze cu o mișcare civică a cărei prezență e mult mai bine definită.

Actorii politici pot să demonstreze fără nici o problemă, în Piața Victoriei sau oriunde altundeva, dar trebuie să o facă în calitate de cetățeni, deranjați de o acțiune a puterii. O oarecare discreție (cum au manifestat un număr dintre ex-miniștrii cabinetului Cioloș) le-ar permite să câștige un capital politic sau de imagine fără a amesteca planurile de percepție.

PNL, USR și Platforma România 100 trebuie să dezvolte și să implementeze noi acțiuni politice de opoziție. Protestatarii trebuie să clarifice termenii pe care îi pot impune politicienilor care vor să își asocieze imaginea cu a lor. Începutul e pe undeva pe aici: participarea e în regulă atât timp cât nu e folosită pentru construcția agresivă de imagine sau pentru a deraia protestele.

Manifestațiile, indiferent de impactul lor direct, sunt bune pentru că arată politicienilor (mai ales cei de la putere dar și cei din opoziție) că există o presiune cetățenescă, de jos în sus, care trebuie luată în considerare. Indiferent de modul în care PNL, USR și alții se poziționează public ei trebuie să respecte oamenii prezenți în Victoriei permițându-le să se exprime fără să le răpească mesajul.

Chiar dacă sunt critic față de partidele care s-au aliniat cu protestele PMP a acționat chiar mai tâmp criticând direct opoziția, practic a preluat sarcina departamentului de comunicare de la PSD, chiar dacă nu cred că are cum să crească făcând asta.

Regele Mihai a murit, festivismul național nu

Regele Mihai a murit pe 5 decembrie dar reacțiile majorității oamenilor politici legate de acest eveniment ne arată că festivismul asociat cu clasa noastră politică e viu și capabil să profite până la capăt de această ocazie.

Președintele Iohannis a fost, poate, cel mai decent în reacția sa, chiar dacă funeraliile de stat puteau să fie anunțate ceva mai târziu, pentru că să concentrat pe ce a fost și a făcut Mihai. Prima sa declarație sună corect: “Regele Mihai a fost una din cele mai mari personalităţi ale României şi a scris cu litere mari istoria României. Este o mare pierdere pentru România şi pentru români. Condoleanţe tuturor membrilor Casei Regale”

Pe de altă parte nu știu dacă e nevoie de doliu național, având în vedere că România e republică și că nu există o implicare directă a Casei Regale în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor. Funeraliile de stat cred că sunt de ajuns.

Alți politicieni au marșat pe valorile pe care regele Mihai le reprezenta, incapabili să vadă că menționarea lor e o idee infinit mai proastă decât aplicarea lor directă în prestația lor publică. Gabriela Firea, primar al Bucureștiului, a găsit momentul perfect ca să propună redenumirea Pieței Victoria. Nu m-aș mira ca alți primari să găsească rapid și ei piețe și străzi care să poarte numele de Mihai, pentru că simbolistica locativă e mai importantă decât adoptarea unor valori.

E instructivă lista de reacții de la News.ro. Multe fraze goale, puține idei despre istorie, nici o inițiativă legată de o mai bună comunicare a trecutului recent al României. Politicienii trebuie să vadă moartea regelui Mihai ca o bună oportunitate moralizatoare, mai ales pentru ei dar și pentru cetățeni, și mai puțin ca un moment pentru festivism gol de conținut.

PSD se pricepe la drăgălășenii cu limba scoasă

Liderii Partidului Social Democrat s-au adunat luni seară ca să îi serbeze pe cei care au numele asociate cu Sfântul Nicolae. Nu e clar cât de bine s-au distrat dar e clar că premierul Tudose e foarte capabil să scoată limba la Codrin Ștefănescu, chiar dacă există o bună șansă să fie surprins de presă folosind o tehnică de comunicare mai degrabă asociată cu copilăria.

Și eu mai scot limba la prietenii apropiați (sunt Tudose și Codrin așa ceva?) dar mă asigur că nimeni nu documentează momentul (poate cu teleobiectivul minții) și se întâmplă de obicei după câteva pahare (imaginea pare surprinsă la sosirea celor din PSD la petrecere, nu într-o pauză de distracție). Secretarul general al partidului a comentat după ce imaginea a devenit publică și a explicat că e o glumă pe care doar cei implicați pot să o înțeleagă (și orice om care a avut o copilărie cât de cât normală).

Era deja destul de clar că PSD nu a populat numai cu adulți și că tendința lor e de a acționa ca și cum ar scoate limba către public (chiar dacă până acum s-au abținut de la gest) dar imaginea asta arată altceva: liderii social democrați nu prea se respectă reciproc, ceea ce devalorizează atât colaborarea lor la nivel de partid și guvernare cât și rivalitățile lor. Aștept cu interes să înceapă să scoată limba și Gabriela Firea la Tudose și eventual Liviu Dragnea când se prezintă la DNA.

PSD, Firea, micro-managementul și târgul de Crăciun

Partidul Social Democrat, chiar dacă e ocupat cu guvernarea și cu munca în Parlament legată de cel puțin 2 mari inițiative legislative, are aparent timp să decidă unde se organizează târguri de Crăciun.

Dan Mihalache, primarul sectorului 1, este citat de Adevărul explicând că primarul general trebuia sprijinit de PSD pentru că partidul hotărâse că e cazul să ocupe Piața Victoriei în decembrie. Declarația nu face decât să confirme cele mai mari temeri ale manifestanților care au folosit spațiul ca să protesteze.

Problema mai mare e însă că cel mai mare partid din România are timp și energie să se ocupe cu lucrurile aparent triviale, chiar dacă e clar că pierde la capitolul relații publice și antagonizează o bună bucată din public.

Inițial Gabriela Firea declarase că Inspectoratul Școlar al Municipiului București îi ceruse să organizeze târgul de Crăciun din Piața Victoriei. Aparent și instituția asta are destulă putere ca să decidă ce și cum trebuie să facă primarul general.

E destul de clar că PSD trebuie să își controleze mai atent primarii și alți reprezentanți publici, dacă chiar vrea să mențină iluzia că deciziile doamnei Firea sunt mai degrabă legate de binele public decât de interesele partidului.

Sau poate e o idee mai bună ca social democrații să clarifice faptul că nu le plac manifestanții și că li se pare o idee bună să ocupe Piața Victoriei, acceptând că sinceritatea o să deranjeze doar segmentul de votanți care era oricum aliniat împotriva lor.