January 2018 – Dumitrescu Andrei

Cooptarea manifestanților nu-i o idee bună pentru partide

Mihai Chirică, primarul social-democrat al Iașiului, spune că cei care au participat în oraș la manifestațiile împotriva Partidului Social Democrat și împotriva legilor justiției ar trebui să apară și pe 24 ianuarie la ceremoniile legate de Mica Unire. News.ro are mai multe detalii despre ce plănuiește primăria și despre mesajele transmise de primar.

Chirică s-a declarat ca fiind împotriva lui Dragnea de ceva vreme dar încercarea lui de a coopta manifestanții e una limitată tactic și deranjantă moral, în principal pentru că e neclar dacă PSD poate să fie diferit cu o conducere diferită sau dacă partidul în sine e o problemă pentru regimul democratic din România.

Unirea Mică nu e o ocazie bună de protest împotriva unui partid sau unui politician, chiar dacă festivismul asociat cu astfel de momente poate să genereze suficientă nervozitate.

Dacă Chirică vrea să acționeze pozitiv atât în interes personal și să atragă simpatie din partea protestatarilor nu trebuie să îi invite la ceremonii ci să găsească o bază în PSD, să creeze o coaliție și să îl schimbe pe Liviu Dragnea de la conducerea partidului. Dacă apoi reușește să conducă un partid care guvernează cât de cât inteligent și de stânga e deja un bonus la care nimeni nu prea speră.

Deadly Premonition – The Weird and the Downright Bad

Deadly Premonition: The Director’s Cut was cheap on Steam. I bought it, even though I know that the game is supposed to be very glitchy, limited in terms of gameplay and, according to most people, weird (in a mostly bad way). I am now playing it and I have questions and observations, mostly about the weird and the bad things I am dealing with. Some weird things might turn out to be just bad going forward and I will be delighted if some bad things become weird (the interesting kind of). In no particular order, here comes.

Weird stuff

– cutscene with a car that’s much too small for the road it is moving on, the one when you first meet the sheriff;

– the constant talking to Zach, complete with touching the ear gesture;

– the weird proportions of stuff in the hotel room, mainly the bed, and the cafeteria;

– the smoking and the Police brand of cigarettes;

– the intros used for the characters and the absolutely weird movements on their faces;

Bad stuff

– the movement and the shooting feel clumsy to the extreme;

– the game crashes, even after fiddling with compatibility modes and other stuff, about once every hour or when driving or when loading;

– the graphics look much worse than I expected for a game that initially came out in 2013.

Declarația 600, Dragnea și imposibilitatea viziunii administrative a PSD

Declarația 600 e găselniță administrativă care enervează cetățeanul, nu prea poate să își atingă scopul de colectare a contribuțiilor relevante și stârnește critici constante la adresa guvernării PSD. Soluția liderului de partid Liviu Dragnea nu e să elimine cât mai repede tâmpenia și să ceară ministrului de finanțe să găsească o soluția mai coerentă, ci să prelungească termenul de depunere și doar să promită o posibilă eliminare.

Profit îl citează pe președintele Partidului Social Democrat declarând că: “Am solicitat ca pe 31 ianuarie, în prima ședință de guvern, să adopte o ordonanță pentru amânarea termenului de depunere până la 1 martie, pentru a le da posibilitatea ca în perioada imediat următoare să meargă până la eliminarea Declarației 600, cu condiția să găsească soluția pentru ca persoanele fizice care trebuiau să plătească aceste contribuții să rămână asigurate în sistemul de asigurări și să găsească o soluție civilizată pentru a elimina disconfortul celor care au fost sau care ar trebui să depună această declarație.”

Dragnea acceptă că declarația e o problemă (mare) pentru contribuabil și o problemă (mică dar în creștere) pentru PSD. Însă liderul social-democrat pare incapabil structural să accepte cea mai simplă soluție: eliminarea unei idei proaste și căutarea, atentă, a uneia mai bune. PSD nu știe, politic și administrativ, să facă pasul înapoi decât atunci când există o masivă presiune (fie externă, fie internă) sau după o lungă perioadă în care o idee își arată limitele (care de cele mai multe ori erau evidente din momentul anunțării sau introducerii).

Chiar dacă ignorăm impactul negativ asupra cetățeanului (care poate să pedepsească prin vot ideile proaste) genul ăsta de comportament e problematic pentru PSD pe termen mediu și lung, pentru că nu îi permite să fie cu adevărat eficient când e vorba de guvernare (dacă ar avea rezultate mai bune ar putea să își impună mai mult din agendă) și îi limitează capacitatea de colaborare internă și externă.

Întrebarea finală e dacă acestă încăpățânare e mai degrabă legată de Liviu Dragnea sau e structurală când e vorba de Partidul Social Democrat.

Tour Down Under se termină, sezonul de ciclism se apropie de finalul hibernării

Primul tur najor al anului s-a terminat în Australia, cu Daryl Impey de la Mitchelton-Scott câștigător relativ surprinzător al Tour Down Under, unde a reușit să se cațere pe decisivul Wilunga Hill mai bine decât Richie Porte. Cursa a fost interesantă, chiar dacă spectacolul a fost afectat de temperaturile deosebit de mari, dar până în martie plutonul încă e în stare de hibernare și rezultatele de până atunci nu au capacitatea să ne arate cine e favorit în marile curse.

Andre Greipel, de la Lotto Soudal, a câștigat 2 sprinturi în Australia, Caleb Ewan a reușit și el să câștige iar Peter Sagan pare la fel de dornic ca în 2017 să câștige finaluri rapide. Rezultatele complete ale Tour Down Under sunt pe Cyclingnews. In San Juan alți sprinteri, ca Gaviria și Nizzolo, sunt gata să își dovedească capacitățile.

Tour Down Under e o competiție interesantă dar cumva limitată, cu etape care nu se schimbă prea mult și o listă mică de posibili câștigători. San Juan, ca și tururile din Orientul Mijlociu, sunt bune ca să vedem forma diferiților oameni importanți din pluton, mai ales sprinteri, dar nu ne oferă indicii prea mari despre cei care devin favoriți când încep zilele cu adevărat mari în martie.

Practic urmează o lună și ceva de semi-hibernare, în care încă ne obișnuim cu noile echopamente și cu schimbările de sponsori, înainte să vedem oamenii importanți la lucru, încercând să câștige Paris – Nisa și clasicele pe pavate.

Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.

Iluzia victoriei lui Mihai Tudose

Mihai Tudose era cvasi-necunoscut până la numirea lui în funcția de prim-ministru la mijolcul lui 2017, ca om ales să reconstruiască imaginea de partid capabil să guverneze pentru PSD. E destul de probabil că el o să meargă din nou pe drumul spre obscuritate acum că a fost debarcat de Partidul Social Democrat, așa cum a făcut-o și Sorin Grindeanu înaintea lui (se va găsi o numire care să-l țină ocupat și cât mai puțin interesat de spațiul public).

În pofida limitărilor personale, de imagine și de competență sunt oameni care vedeau o victorie a lui Tudose în fața lui Liviu Dragnea ca o idee bună și care acum deplâng lipsa lui de capacitate tactică. Nu susțin neapărat teza că nu există nici un membru decent al PSD sau nici un lider al partidului frecventabil dar nu sunt de acord că debarcarea lui Dragnea și a celor din jurul lui e singurul obiectiv important al momentului.

Partidul Social Democrat rămâne cel mai mare al momentului în România și câștigătorul celor mai recent alegeri, ceea ce înseamnă că e important ca el să guverneze, coerent și cât mai eficient. Dragnea e clar interesat de propriile priorități dar marea problemă e că partidul nu are nici un plan coerent, în afară de limitarea efectelor pe care justiția le poate avea asupra liderilor săi. Dacă Tudose câștiga lupta din partd și, exagerând pentru efect, reușea să impună o întreagă echipă nouă de conducere, e puțin probabil să vedem o îmbunățățire a actului de guvernare.

E foarte probabil că PSD o să dea un nou prim-ministru și un nou guvern. Președintele nu prea are cum să respingă la infinit propunerile, o alternativă în Parlament nu prea există. Numele premierului și al miniștrilor săi nu contează foarte mult.

E important, pe termen scurt, să fim mai puțin interesați de luptele din PSD șiu mai interesați de alternative, atât la nivel de partide (USR și PNL au nevoie de comunicare și recrutare mai bune) cât și la nivel de societate (educația politică și comunicarea cu votanții e foarte limitată în România).

Cazanciuc admite neputința PSD când e vorba de centenarul Unirii din 1918

România aniversează 100 de ani de la Unirea din 1918. Partidul Social Democrat este la putere, are o majoritate bună în Parlament și controlează guvernul. Robert Cazanciuc, actual senator și fost ministru al justiției, nu se rușinează să spună că, în pofida dominației politice a PSD, singura realizare clară legată de centenar care are șanse să fie finalizată este Catedrala Mântuirii Neamului.

Mai mult el încurajează cetățenii să doneze pentru acest proiest, semn clar că nici pentru acest proiect guvernul și Patriarhia nu au suficiente resurse. Mai mult, Cazanciuc nu admite că acest proiest pur religios nu are un beneficiu clar la nivel administrativ și nu e legat direct de sărbătorirea Unirii din 1918. Senatorul PSD nu menționează alte posibile proiecte, de infrastructură sau de alt tip, pe care guvernarea PSD le poate măcar lega de eveniment.

Modul în care Cazanciuc comunică ideile partidului său legate de Catedrala Mântuirii Neamului și centenar sunt limitate și ar trebui sancționate de PSD. Chiar dacă partidul nu are nimic mai bun de oferit e o idee foarte proastă să admită o lipsă clară de imaginație, resurse sau gândire dincolo de termenul scurt al debarcării posibile a unui alt premier.

Jucatul nu e boală, jucatul definește umanitatea

Organizația Mondială a Sănătății (WHO) a hotărât că “gaming”-ul trebuie clasificat ca afecțiune mentală și o să apară ca atare în noua ediție a ICD, o clasificare a bolilor folosită ca referință de cele mai multe țări.

Pe scurt, joaca pe calculator (mai complex: joaca, de mai multe feluri, pe calculatoare, console, mobile și alte tipuri de platforme), poate să aibă efecte negative asupra individului. WHO o să specifice în ICD simptome, care sună destul de vag din descrierea oferită de BBC, dar nu e clar dacă va exista și un tratament recomendat sau alte măsuri de limitare a impactului.

Ca orice altă activitate umană, de la somn la alergat la mâncat la muncă, jucatul (fie că e în spațiul fizic sau în cel virtual) poate să fie abuzat iar abuzul poate să ducă la consecințe serioase pentru cel implicat. Sunt destule relatări despre oameni morți după prea mult World of Warcraft și există deja clinici care declară că pot trata astfel de probleme.

Problema cu listarea de simptome ambigue și fără o metodă clară de tratament sau intervenție medicală de către WHO e că stigmatizează o activitate absolut normală pentru majoritatea oamenilor și care nu e deloc nouă sau ne-studiată. De la zarurile antice și șah până la cele mai complicate MMO-uri sau experiențe virtuale umanitatea a folosit jocul ca un mijloc de a se distra (în sensul de separare de lumea nesatisfăcătoare) pentru a putea să facă mai mult sau mai bine în viitor.

E nevoie să avem doctori care pot să vadă când o activitate, oricare e ea, afectează capacitatea individului de a funcționa. Nu e nevoie să atacăm unul dintre cele mai populare hobby-uri ale momentului, mai ales când e clar că WHO nu are datele necesare ca să ofere informație clară în noul ICD.

Cred că fiecare gamer poate să vorbească despre momentele când un joc i-a dominat viața într-un mod nu foarte sănătos. Dar fiecare dintre ei poate și să vorbească despre un moment de exaltare, înțelegere, fericire legat de jocuri. E cazul să explorăm cum putem să avem parte de mai multe experințe bune legate de jocuri decât să explorăm steril potențialul rău pe care îl pot face.