June 2018 – Dumitrescu Andrei

Iohannis trebuie să educe, nu doar să sprijine declarațiile partenerilor externi

După ce 12 ambasadori ai unora dintre cei mai importanți parteneri externi ai României, incluzând Statele Unite, Germania și Franța, au transmis, în termeni foarte diplomatici, îngrijorări legate de efectele schimbărilor din spațiul justiției reacțiile au fost toate cele așteptate. Klaus Iohannis a spus, citat de News.ro, că mesajul este asemănător cu cel pe care el îl transmite, Partidul Social Democrat a apelat la autoritatea Parlamentului și a explicat că totul se face ărintr-0un proces democratic, PNL și USR au fost de acord cu criticile care vin din exterior.

Pentru partide e normal să se folosească de îngrijorările externe pur tactic, ca să arate simpatizanților că se poziționează corect sau ca să își atace inamicii, dar președintele României poate și e dator să facă ceva mai mult decât atât. Chiar dacă nu e în țară el putea să folosească momentul pentru a explica de ce partenerii externi sunt importanți, care sunt limitările pe care reformele le pot genera în spațiul nostru de manevră, cum se poate acționa pentru a limita impactul schimbărilor pe care PSD le dorește.

Iohannis spune: “Este lucrul pe care l-am spus eu de multă vreme – legile justiţiei se pot modifica, dar modificările trebuie să fie de aşa natură încât să îmbunătăţească independenţa şi eficienţa sistemului de justiţie. Iar aceste atenţionări, sigur, sunt exact lucrurile pe care le spun şi eu de multă vreme şi lucrurile pe care le spun mulţi români. Sper să se audă şi la PSD.”

Problema e că nu PSD e principalul public țintă pentru declarația celor 12 ambasadori și e puțin probabil ca social-democrații să își schimbe prioritățile doar din cauza lor. Iohannis trebuie să preia capitalul de imagine politică asociate cu îngrijorarea principalelor puteri europene și a SUA și să explice de ce e important să o luăm în considerare, de ce cetățeanul trebuie să știe că ea există și de ce informarea corectă e una dintre principalele modalități de a lupta cu modificările cu dedicație pe care vrea să le implementeze PSD.

Rock the City 2018: Nick Cave dar mai ales Arcade Fire

Aparent Rock the City nu mai e un festival dar organizatorii (sunt trei: D&D East Entertainment, Marcel Avram și East European Production) au reușit în 2018 să aducă două trupe foarte solide, chiar dacă din spații foarte diferite ale muzicii moderne. Nick Cave, alături de eternii săi Bad Seeds, au livrat romantism și suspine, trecând cu grație prin mai toată discografia lor, iar Arcade Fire au venit cu emoție pură plus angoasă plus speranță, concentrându-se mai mult pe The Suburbs și pe Everything Now.

În prima seară Nick Cave a pornit puțin înainte de 9 cu un public care nu a fost încălzit de vreo trupă în deschidere și a oferit o imagine plină de kavorka, cum ar zice personajele din Seinfeld, un magnetism dublat de perfecționism din parta trupei și de multă atenție pentru public din partea lui.

From Here to Eternity, Red Right Hand, Loverman și The Weeping Song au fost preferatele mele iar în rest concertul a avut și: Jesus Alone, Magneto, Do You Love Me?, The Ship Song, Into My Arms, Girl in Amber, Tupelo, Stagger Lee și Push the Sky Away, cu City of Refuge și Rings of Saturn la bis.

Cave a adus mulți spectatori pe scenă pe final dar participarea lor la cântat și spectacol a fost puțin limitată, ceea ce nu i-a diminuat entuziasmul australianului. The Bad Seeds sunt impresionanți, și ca energie și ca precizie, iar Nick Cave știe cum să lucreze cu muzica, cu timpul și chiar cu un public care poate l-a descoperit ceva mai târziu și nu a investigat chiar tot ce au de oferit albumele lui. Regret că nu a cântat și Fifteen Feet of Pure White Snow, preferatul meu dintre single-urile lui.

Înainte de Arcade Fire, în a doua zi de concerte/festival, au fost trei trupe în deschidere (în teorie, eu am prins doar două, o Firma fără mari surprize și o trupă din Serbia entuziastă dar cu limite de imaginație) iar canadienii au început și ei foarte aproape de ora 9, cu o intrare demnă de un meci de box care a dus direct în Everything Now, piesa care deschide cel mai recent și mai bun album al lor.

Arcade Fire m-a impresionat pe Put Your Money on Me, Black Mirror, No Cars Go, The Suburbs, My Body Is a Cage, Reflektor și Creature Comfort. Au mai cântat Neighborhood #3 aka Power Out, Rebellion, Electric Blue, Rococo, Neighborhood #1 (Tunnels), Ready to Start, Sprawl II (Mountains Beyond Mountains), Afterlife, cu We Don’t Deserve Love, Everything Now (Continued) și Wake Up la bis.

Trupa e foarte solidă și reușește să amestece perfect în piese și în concert teama de modernitate cu critica universului în care trăim, cu speranța că putem să facem lucruri noi și bune și că există ceva care ne leagă pe toți. A fost un concert superb chiar dacă le-a lipsit una dintre preferatele mele de pe Everything Now, dansabila Signs of Life, și câteva clasice de pe alte albume.

Calitatea concertelor și organizarea de la Rock the City 2018 au fost solide, a fost loc suficient la toalete și la locurile de cumpărat alcool, situație ajutată și de numărul relativ mic de spectatori din ambele seri (atât Diamond cât și Golden Circle au fost cam 60% pline).

Dragnea se raportează confuz la companiile străine

Din discursul, lung și cam încâlcit, al lui Liviu Dragnea de la întâlnirea tinerilor social-democrați de la Neptun toată lumea a preluat analiza lui, limitată, a conceptului de “sărac dar cinstit” și explicația legată de cum trebuie tinerii din partid să treacă dincolo de această etapă pentru binele lor și al României.

Dar, cum e destul de clar dintr-un articol de la News.ro, că partea mai atrăgătoare vine când președintele Partidului Social Democrat discută despre companiile străine și acțiunile lor din România. Reușește chiar să formuleze niște observații legate de taxarea marilor companii de care Uniunea Europeană chiar încearcă să se ocupe în acest moment, semn că PSD pe ici pe colo e capabil de discurs legat de problemele reale ale momentului.

Liviu Dragnea livrează și o critică a modului diferit în care companiile din străinătate sunt tratate, comparat cu cele din România, deși ratează observația simplă: diferențele sunt mai degrabă legate de mărime decât de origine.

Confuzia, care s-ar putea să fie legată de comunicare PSD cu baza sau poate e doar o idee a lui Dragnea, apare când liderul de partid spune: “Și culmea, să fie unii acolo, cetăţeni ai acelor ţări, care să ţină partea şi să-i certe pe alţii care ar vrea să rămână banii în România. Că la noi aşa se întâmplă de ceva timp. Nu-i “cool” să fim patrioţi, chestia asta e învechită, anacronică. Cum adică?”

Ce îi scapă omului politic e că e foarte greu să existe patriotism în spațiul economic din România când numărul de companii din țară care sunt la nivelul celor din exterior este relativ mic și administrația nu prea le ajută să devină mai bune, competitive, prezente. PSD e un partid care se bazează pe un larg număr de companii de casă care nu sunt performante, ceea ce face bunii profesioniști dornici să țină cu altcineva când e vorba de economie.

O versiune mai bună, politic, a lui Liviu Dragnea trebuie să construiască măcar una sau două vârfuri de lance economice patronate de oameni asociați PSD-ului ca să poată să genereze un sentiment care să se asocieze discursului de mai sus.

Tăriceanu e vectorul de atac al PSD

Cășin Popescu Tăriceanu este președinte al Senatului și lider al ALDE dar e probabil constant conștient că partidul lui și poziția lui în stat depind fundamental de colaborarea cu Partidul Social Democrat, care îl folosește clar ca pe un principal vector de atac la nivel public împotriva imaginatului stat paralel.

Retorica sa devine din ce în ce mai dură și extinde asocierile negative până la nivelul Uniunii Europene, așa cum rezultă din declarațiile recente consemnate de News.ro: “Aşteptăm încă din partea Comisiei să se poziţioneze cu privire la adevărurile incomode care ies la suprafaţă la Bucureşti şi să explice de ce a desconsiderat şi ignorat sistematic semnalele de alarmă ce i-au fost trimise cu privire la gravele abuzuri comise de unele instituţii şi persoane din sistemul judiciar. Din cauza politicii părtinitoare, uneori chiar partizane, a Comisiei, Mecanismul de Cooperare şi Verificare a fost ţinut captiv de sistemul de influenţă ocult şi meta-legal coordonat de Serviciul Român de Informaţii şi de Direcţia Naţională Anticorupţie, devenind pur si simplu un alt instrument, la nivel naţional, de presiune asupra oponenţilor acestui sistem paralel cu statul de drept.”

Tăriceanu se poate să fie eficient în rolul lui de câine de atac pentru publicul din România care e deja convins de existența unui stat paralel și acceptă că oricine se opune PSD + ALDE e parte a acestei asocieri de asociații din umbră.

Problema e că insistența pe ideea că evalutorii din UE nu știu situație corectă din România sau că automat devin părtinitori tinde să limiteze influența pe care țara o are în Uniune și creează neîncredere instituțională care, paradoxal, nu face decât să crească aparenta părtinire a UE.

Iohannis știe să explice clar ce-i cu PSD și cu statul paralel

Klaus Iohannis, președintele României, este adesea criticat pentru lentoarea de a acționa și pentru timiditatea cu care a interacționat cu Partidul Social Democrat în spațiul politic, mai ales când a fost vorba de numirea doamnei Dăncilă ca prim-ministru.

Marți preledintele a reușsit să transmită o replică clară pentru PSD și, mai ales, pentru declarațiile și acțiunile recente ale lui Liviu Dragnea. Iohannis a spus, citat de News.ro, că: “În România nu există nici un stat paralel, este invenţia PSD-iştilor prin care vor îşi motiveze demersurile antijustiţie şi antiservicii. Atât de simplu este. În România e un singur stat. Şi pe acel stat îl reprezint eu. Deci povestea cu statul paralel este o invenţie, nu ştiu dacă a PSD sau a consultanţilor PSD, dar îi asigur pe români că în România nu există stat paralel şi restul sunt poveşti prin care PSD încearcă să îşi valideze anumite demersuri destul de discutabile.”

Președintele a identificat ținta demersurilor PSD (și ALDE dar partidul domnului Tăriceanu a mai mult o anexă/un mit), a explicat de ce ele sunt periculoase, a clarificat natura ficțională a statului paralel și a forțelor sale. Mai mult a reușit să explice de ce funcția de președinte al unei țări, chiar dacă este împinsă într-o direcție mai degrabă ceremonială, contează. Reprezentarea unui număr mare de alegători, chiar dacă nu poate să oprească mișcările PSD, sau ale oricărui alt partid, îi permite lui Iohannis să lucreze cu opinia publică, să ofere alternative și să explice ce și de ce se întâmplă tuturor cetățenilor.

E destul de clar (deși vreau să fiu impresionat de o soluție deosebită creată de administrația prezidențială) că Iohannis o să fie nevoit să emită un decret de demitere al șefului DNA. La fel de clar e că există un public căruia atât doamna Kovesi cât și președintele îi pot comunica de ce această decizie a fost forțață, de ce Curtea Constituțională pare să își depășească propriile limite, care e spațiul, de la vot la manifestații, prin care cetățeanul poate să se exprime public.

Educația civică reală e complicată, construcția de identitate politică la fel, Iohannis poate să accelereze procesul semnificativ și să ajute România să devină mai stabilă și eficientă politic pe termen mediu, chiar dacă PSD se laudă cu victorii pe termen scurt.

Steam Needs to Balance Freedom with Responsibility

It is pretty clear that Valve, the company in charge of the dominating PC video game retail and distribution system that is Steam, is aiming to keep as far as possible from being responsible about it and plans to allow almost any developer to deliver almost any title on it.

The new policy, announced in a rather long and somewhat confused blog post just before the start of the week of E3 2018, explains that a recent controversy over mature material has convinced the company that is should allow developers to offer video games without any restrictions (other than legal ones linked to the territory where they are made and sold) while relying on the users to vote with their money and to make sure that those who do not deliver any value will be left behind.

The new Valve policy is a boon from a freedom of expression perspective and will allow more niche audiences to get cool content from Steam, a good thing, while also increasing the number of titles available, which is both great and a problem for gamers, given the limited tools for curation that are available.

The decision to tweak what is allowed to arrive on the digital distribution service will also make it easier for the company to defend its decisions, because it can rely on freedom as the core concept, giving it space to dispense largely with moderation and curation. Gamers will have to pick up this responsibility and itțs unclear whether Valve has any new aids for them.

Steam is dominant at the moment but it will be interesting to see whether rivals, from GOG to publisher driven services to itch to others, will make curation one of their own selling points and can use it to eat into the market share of the Valve product.

Until them I am happy that more potentially cool games will be launched but I think that Valve should carry more of the curation and moderation burden, which is possible even while remaining faithful to the idea of free expression in the video game medium.

E3 2018: The Elders Scrolls VI and Cyberpunk 2077

Electronic Arts, Microsoft and Bethesda have already held their press conferences at the 2018 edition of the E3 video game focused event, with a relatively high number of interesting announcements delivered by the three companies and some interesting choices when it comes to short versus long term planning of reveals .

In an industry that has recently focused on quickly delivering announced titles to gamers, preferably in less than 9 months after the official announcement, both Cyberpunk 2077 and The Elder Scrolls VI are bucking the trend and yet both were the most commented on and appreciated games at their press events. Is this a sign that we, as gamers and humans, are more attracted to things that exist in the future, because they offer more possibilities and the potential for more excitement down the line, or that players want to see entirely new mechanics and that is only possible with video games that will probably only arrive on an entirely new hardware generation?

Cyberpunk 2077 was first revealed to the public way back in 2012 and a first trailer arrived in 2013. It only took until E3 2018 for the team at CD Projekt RED to deliver a full trailer, with some hints of gameplay but still mostly cinematic driven, but there was no hint of a release date. There are plenty of rumors about the title, including that it underwent a soft reboot around two years ago, and there are also hints that Microsoft, which used its press event to debut the trailer, has a deal to make it a showcase for its coming hardware, yet announced but widely rumored to be 3 to 4 years away.

For The Elder Scrolls VI Bethesda has delivered a very short teaser that reveals nothing but still closed down their press conference. The company has explicitly talked about next gen in relation to the game, although it is unclear whether they are talking about hardware or only about the engine they are planning to use. Except to see more details before the end of the year, possibly via leaks, and maybe a full trailer at next year’s E3 press conference.

The fact that this two titles are currently getting a lot of attention could be linked entirely history, franchise loyalty or developer renown. My personal take is that The Elder Scrolls VI and Cyberpunk 2077 are currently so popular because they embody the hopes of their fans (and some unaffiliated gamers) that video games can deliver something very different. We have an industry, as seen during the initial three press events, that’s segmented between big budged sameness and low budget surprise (there are exceptions) and love for big titles that are far from their launch date is a way to project that this situation can change and we might get something that’s both high quality and innovative.

Deciziile CCR sunt obligatorii, momentul aplicării e neclar

Liviu Dragnea, președintele PSD, reușește o solidă performanță de disonanță cognitivă și declarații contradictorii, reflectate de News.ro, incapabil să explice modul în care partidul său insistă asupra anumitor elemente de legalitate dar e foarte relaxat câînd e vorba de altele.

După decizia luată de Curtea Constituțională privind obligația președintelui Iohannis de a emite un decret de revocare a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție atenția acordată instituției a crescut semnificativ, ducând la o discuție despre legalitatea mandatului unuia dintre membrii și de deciziile la care el a contribuit.

Declarațiile lui Dragnea oferă un spațiu interesant de manevră pentru Klaus Iohannis. Sunt de acord cu ideea că el nu trebuie să meargă împotriva deciziei CCR iar incapacitatea de a oferi o poziție constantă a PSD îi oferă spațiu să emită decretul dar să lanseze o mai largă discuție despre constituționalitate, respectarea legii și modul în care diferiții actori politici se folosesc de justiție doar cănd rezultatele sunt de partea lor.

La ce e bun un consilier local? PSD zice că la adus oameni

Partidul Social Democrat s-a hotărât să facă un miting sâmbătă de la ora 20 în Piața Victoriei. Nu e foarte clar motivul, care variază, în funcție de cine e întrebat, de la apărarea premierului Dăncilă la apărarea statului de drept la atacare celor care subminează programul PSD pentru România. Până aici nimic greșit, dacă partidul poate și vrea e liber să organizeze manifestații care să îi implice liderii și susținătorii.

Partea ciudată, spre greșită și exploatativă, începe când diverșii lideri explică cum se va desfășura și organiza acest eveniment. Bogdan Toader, liderul de la PSD Prahova, e citat de News.ro explicând că: “Avem 551 de consilieri locali. Dacă vine fiecare consilier local cu 10 persoane, care cred eu că ar trebui să fie în stare să le strângă, că dacă nu e în stare să strângă zece persoane înseamnă că nu are ce căuta ca şi consilier local, înseamnă 5.500 de oameni. ”

Mitingul e național, legat de statul de drept sau alte lucruri care țin de performanța și încrederea la nivel de România a PSD, dar responsabilitatea de recrutare a membrilor participanți (care nu pot să fie doar din București pentru că ar fi prea puțini) e a consilierilor locali, care au normă. E destul de clar că munca lor de aducere a cetățenilor la autocare o să se bazeze pe presiune, nu pe entuziasmul acestora (dacă el ar exista PSD ar trebui doar să spună când și unde a manifestația și să aștepte să vină oamenii). Consilierii probabil trebuie și să supravegheze oamenii recrutați. E clar că asta nu are nici o legătură cu motivele pentru care ei au fost aleși, fie în Prahova fie în alte județe.

Bogdan Toader explică și mecanismul complicat de plată, direct de către PSD, a transpoftului până la București (pentru că entuziasmul membrilor de partid nu le permite să se ocupe singuri de treaba asta) dar și că în seara de sâmbătă nu se va organiza un miting și la Ploiești. Motivul nu e clar dar probabil toți cei care ar putea să fie mobilizați sunt la București, imbrăcați regulamentar în alb, fluturând stegulețe, scandând lozinci, fericiți că sunt dovada vie a valorii consilierilor locali care i-au recrutat.

Președintele nu poate să atace Constituția, poate să își schimbe nivelul de implicare

Dacian Cioloș, fost prim-ministru și lider al Mișcării România Împreună, se aliniază ideii că președintele Klaus Iohannis trebuie să acționeze clar împotriva deciziei recente a Curții Constituționale, care îl obligă să emită un decret de revocare al procurorului șef al DNA.

News.ro îl citează spunând că președintele trebuie să riște și că el reprezintă o ultima baricadă stând în fața unei majorități politice conduse de Partidul Social Democrat care își depășește mandatul primit prin alegeri.

Cioloș e destul de inteligent încăt să nu îi ceară lui Iohannis să nu emită decretul sau să găsească o altă cale clară de a nu executa revocarea cerută de ministrul Justiției dar abordează ideea că un referendum poate să fie o cale bună de a întări lupta împotriva corupției și de a limita acțiunile PSD-ului.

E drept că președintele României, chiar dacă lipsit de foarte multă putere politică bine definită, poate să fie un simbol eficient, cu capacitate de agregare a unei majorități și de educare a cetățenilor. Chiar dacă el poate să încerce să folosească și referendumul acest mijloc de consultare populară tinde să fie ignorat de cei care au fost aleși în Parlament atunci când nu servește intereselor lor.

Iohannis, în pofida reputației sale de comunicare lent și limitat, poate să se angajeze, clar și rapid, într-un efort de comunicare a problemelor, legate de corupție și de efectele ei asupra partidelor politice, prin care să creeze interes și să aducă informație la nivelul alegătorilor, țindind o schimbare clară de majoritate parlamentară pe termen scurt sau mediu. Mai mult, el poate să ajute PNL, USR și alte formațiuni mai mici să își prezinte propriile mesaje, chiar dacă nu vrea să le promoveze direct agenda politică.

Curtea Constituțională a acționat în favoarea PSD dar în lipsa unei modalități clare de a rezista în fața partizanatului ei actorii politici care nu sunt de acord cu decizia trebuie să inoveze și să dea dovadă de inteligență ca să poată schimba ceva.