Category: Ciclism

Tour Down Under se termină, sezonul de ciclism se apropie de finalul hibernării

Primul tur najor al anului s-a terminat în Australia, cu Daryl Impey de la Mitchelton-Scott câștigător relativ surprinzător al Tour Down Under, unde a reușit să se cațere pe decisivul Wilunga Hill mai bine decât Richie Porte. Cursa a fost interesantă, chiar dacă spectacolul a fost afectat de temperaturile deosebit de mari, dar până în martie plutonul încă e în stare de hibernare și rezultatele de până atunci nu au capacitatea să ne arate cine e favorit în marile curse.

Andre Greipel, de la Lotto Soudal, a câștigat 2 sprinturi în Australia, Caleb Ewan a reușit și el să câștige iar Peter Sagan pare la fel de dornic ca în 2017 să câștige finaluri rapide. Rezultatele complete ale Tour Down Under sunt pe Cyclingnews. In San Juan alți sprinteri, ca Gaviria și Nizzolo, sunt gata să își dovedească capacitățile.

Tour Down Under e o competiție interesantă dar cumva limitată, cu etape care nu se schimbă prea mult și o listă mică de posibili câștigători. San Juan, ca și tururile din Orientul Mijlociu, sunt bune ca să vedem forma diferiților oameni importanți din pluton, mai ales sprinteri, dar nu ne oferă indicii prea mari despre cei care devin favoriți când încep zilele cu adevărat mari în martie.

Practic urmează o lună și ceva de semi-hibernare, în care încă ne obișnuim cu noile echopamente și cu schimbările de sponsori, înainte să vedem oamenii importanți la lucru, încercând să câștige Paris – Nisa și clasicele pe pavate.

Chris Froome a luat Salbutamol prea mult, nu e clar dacă e dopaj sau nu

UCI a anunțat că ciclistul Chris Froome, lider al echipei Sky și câștigător anul ăsta și de Le Tour și de La Vuelta, a testat peste limita admisă de Salbutamol. Un AAF nu e chiar dopaj dar e o folosire de substanță care e suspectă și există măsuri pentru pedepsirea celor care fac asta. Vestea nu e chiar bună pentru ciclism, în general, și pentru Froome și echipa lui, având în vedere că Wiggins, și el câștigător de Tur al Franței, a fost afectat recent de un scandal legat de un pachet suspect. S-ar putea chiar să fie începutul sfârșitului pentru echipa engleză și începutul unei alte perioade pline de controverse pentru sport.

Echipa Sky a răspuns rapid, explicând că Chris Froome are astm și că Salbutamolul a fost necesar ca să elimine simptome și folosit la sfatul medicului. E destul de clar că Dave Brailsford, șeful de la Sky, nu are nici o intenție să îl pedepsească pe Froome și că se așteaptă să fie implicat într-o luptă cu UCI în următoarele luni.

Pettachi și Ulissi au fost amândoi suspendați pentru folosirea în exces a Salbutamol-ului. Chris Froome, în cel mai rău caz, va pierde titlul din Vuelta, nu va putea să concureze pentru 2 ani, iar Sky va fi investigată din nou pentru politicile sale. În cel mai bun caz doar titlul din Vuelta e pierdut iar Froome scapă cu o suspendare scurtă, care îi permite să participe la Le Tour în 2018 (deși nu cred că are cum să ajungă în Il Giro).  Există și posibilitatea ca Sky să reușească să conteste rezultatul, chiar dacă UCI explică foarte clar că și proba A și proba B au fost verificate.

Indiferent de ce se întâmplă cu Chris Froome și Sky (e posibil ca el să își încheie cariera iar echipa să dispară) e un moment greu pentru ciclism, chiar dacă numărul de sportivi dopați a scăzut. Sportul a făcut un efort masiv să testeze atleții cu atenție (nici un alt sport nu e atât de strict și nimeni nu folosește pașaportul biologic) dar dacă cea mai mare vedetă e suspendată e posibil să dispară sponsori sau să fie eliminate alte echipe din joc.

Gata cu Il Giro, gata pentru Le Tour

Tom Dumoulin, lider la Sunweb și mare speranță de vreo 2 ani, a reușit prima mare lovitură a carierei sale și a câștigat Turul Italiei, ediția centenară, după trei dintre cele mai spectaculoase săptămâni de mare tur din istoria de după 2000 a ciclismului. Olandezul, alături de rivali ca Nibali, Quintana, Pinot, Zakarin sau Mollema, a trecut prin 21 de etape pline de cățărări dificile, momente amuzante și perioade pline de atacuri și de tensiune.

La începutul lui iunie aventurile din Italia vor reprezenta doar amintiri în timp ce atenția fanilor se va concentra pe Turul Franței, cel mai important eveniment ciclist al anului, și pe lupta care se va da între Chris Froome, Romain Bardet, Alberto Condator, Alejandro Valverde, Fabio Aru și, poate, din nou, Nairo Quintana.

Il Giro e adesea văzut ca cel mai spectaculos mare tur al anului, cu doza de spectacol crescută de faptul că e primul din an și protagoniștii tind să riște mai mult știind că mai au două șanse în Franța și Spania. Le Tour tinde să fie cel mai tacticizat, dominat în ultimii ani de Sky și de Froome, un mare tur care se câștigă mai degrabă în autobuzul echipei, la ședințele de pregătire dinaintea etape, și în mașina directorului sportiv decât pe drum.

Și, totuși, în 2017 Movistar, echipa care a încercat să controleze Turul Italiei, cu oameni puternici și pe plat și pe munte și cu un spațiu solid de protecție pentru liderul Nairo Quintana, nu a reușit să ia decât locul doi la general, învinsă nu atât de Sunweb, care a pierdut un om important repede și nu a rezistat foarte bine în munți, cât de Tom Dumoulin.

Ciclistul olandez a început ca un foarte bun om de contratimp, mare pe bicicletă dar foarte limitat pe cățărări, dar a devenit om de mare tur după performanța impresionantă din Turul Spaniei. În Il Giro a luat timp solid în cele două etape de contratimp, una plată ca în palmă și alta vălurită, și a reușit să se agațe de rivali, mai ales Quintana, Nibali și Pinot, sau să își limiteze bine pierderile de timp pe munte.

Victoria lui putea să fie absolut comfortabilă, la mai mult de 3 minute, dacă nu era forțat să se oprească în cel mai prost moment pentru o chemare a naturii înainte de o cățărare importantă și dacă nu era distanțat după o greșeală personală de la chiar începutul următoarei etape.

Pentru Le Tour gradul de competivitate se anunță mai mic decât a fost în Italia, cu Chris Froome de la Sky marele favorit și cu Quintana, Valverde, Bardet și Contador pregătiți să profite dacă britanicul e în formă proastă. În trei săptămâni e ănsă timp suficient pentru surpriză și răsturnări dramatice de clasament.

Până atunci pe 4 începe Criterium de Dauphine (îmi place mai mult numele clasic de Dauphine Libere), un fel de mini Tur al Franței, oferindu-le echipelor o șansă să își testeze tactica și să evalueze forma oamenilor importanți. Turul Elveției o să atragă și el cicliști importanți. Le Tour de France începe pe 1 iulie în Dusseldorf.

Tour de France 2017 are o rută îndrăzneață, agresivă

Fără dragoste pentru contratimp
21 de etape

Mai sunt multe luni până la prima etapă a ediției 2017 a Turului Franței, cea mai importantă competiție de ciclism de șosea, dar fanii sportului pot deja să își imagineze multe dintre bătăliile de pe șoselele din Luxemburg, Belgia, Germania și Franța.

Organizatorii de la ASO au prezentat ruta marelui tur, una care încearcă să fie în același timp revoluționară și tradițională. Toate cele 5 mari zone montane ale Franței, de la Masivul Central, Alpi, și Pirinei la mult mai puțin cunoscuții Jura și Vosgi. În același timp sunt multe etape care se vor termina la sprint și câteva care oferă oportunități pentru evadări spectaculoase. Contratimpul este victima acestor schimbări și Le Tour nu are o etapă de acest tip pe echipe și în total proba adevărului nu are în total decât 13 km de prolog în Dusseldorf (deși tehnic e o etapă întreagă pentru că are peste 9.9 km) și 23 de km în Marsilia în penultima zi.

La Planche des Belles Filles e prima cățărare serioasă și oamenii care vor să câștige Le Tour de France în 2017 or să fie nevoiți să se lupte și cu Gran Colombier, Peyresourde, Col de Telegraphe, Galibier și, spre final, Izoard.

De ziua Franței, pe 14 iulie 2017, cea mai scurtă etapă din istoria modernă a Turului va avea doar 100 de km în Pirinei, plină de munți puțin cunoscuți, dar sunt și destule etape de peste 200 de km, pentru sprinteri și evadări.

Ruta, în sine, nu e suficientă ca să excludă anumiți cicliști din grupul de potențiali câștigători dar e clar că Dumoulin, de exemplu, nu are prea multe șanse, și că Quintana, Nibali, Bardet, Froome, poate Porte, Contador sau Barguil, au șanse să devină purtători de tricou galben. Multe depind și de echipe și de cum se organizează ele pentru sezonul care vine.

 

Victoria lui Quintana în Vuelta e semn bun pentru 2017

La Vuelta s-a terminat duminică cu o etapă mai degrabă ceremonială spre Madrid, câștigată de Magnus Cort Nielsen de la Orica GreenEdge, dar marea știre a zilei a fost că Nairo Quintana a reușit să câștige Turul Spaniei la o distanță comfortabilă de Chris Froome.

Victoria a fost pecetluită sâmbătă, în timpul ultimei etape de munte, care a urcat spre impresionantul Alto de Aitana și care părea perfectă pentru un atac din partea Sky și a liderului său. Froome era într-o pozție bună după un contratimp spectaculos și teoretic putea să amenințe tricoul roșu, dacă totul mergea bine.

Quintana în roșu
Nairo Quintana on stage 20 of the 2016 Vuelta a España

Etapa a început cu 70 de kilometri de luptă surdă și dură legată de stabilirea unei evadări care să aibă forța să se distanțeze de pluton și în același timp să nu fie foarte amenințătoare pentru Sky sau Movistar.

E o parte fascinantă și haotică a ciclismului care e relativ rar văzută chiar și de fani, combinând tacticile decise de directorii sportivi cu abilitatea individuală și cu dinamicile sociale complexe ale plutonului, ca să nu mai vorbim de modul în care diferiții lideri de echipă interacționează unii cu ceilalți.

În final Luis Leon Sanchez și Remy Molard au ajuns în față și un grup puternic s-a stabilizat în jur de două minute în spatele lor, cu Gesink, Atapuma și Latour ca principale amenințări.

În pluton Sky nu a avut nici o idee deosebită la nivel tactic și nici forța să se desprindă de Movistar, dar Orica și-a folosit foarte bine oamenii pentru a-l separa pe Contador de oamenii de la Tinkoff, ceea ce apoi i-a permis lui Chavez să atace și să recâștige locul trei de pe podium pe care îl pierduse în timpul contratimpului.

Pierre Latour a adus, la final, o victorie solidă Franței și lui AG2R iar Fabio Felline, om de la Trek mai degrabă de clasice și de munte mediu, a reușit să ajkungă pe locul trei ca să securizeze tricoul verde.

Nairo Quintana, în pofida zilei proaste avute la contratimp, reușește să ia tricoul roșu de câștigător în Turul Spaniei în principal datorită echipei sale și abilitășilor tactice superioare ale lui Movistar, care a reușit să surprindă Sky și să îl izoleze pe Froome când a contat.

Rivalitatea dintre cei doi e semn că sezonul de mari tururi din 2017 o să fie unul foarte interesant, dar parcă e nevoie să apară măcar unul sau doi alți oameni solizi care să dețină forța și echipa pentru a juca la victorie în Turul Franței. Nibali, Aru, Gesink, poate și Contador, Bardet, Pinot, au foarte multe de dovedit în anul ce vine.

 

Froome e la 1:21 de victoria din La Vuelta

Chris Froome a reușit deja să câștige Turul Franței din acest an și poate să devină unul dintre acei cicliști care execută dubla cu Turul Spaniei dacă reușește să mai îi ia 1:21 mâine pe munte lui Nairo Quintana.

După ziua de pauză La Vuelta a început cu o etapă relativă liniștită, cu o cățărare scurtă dar dură pe final, în care cei doi favoriți au făcut meci egal, chiar dacă inițial liderul de la Movistar părea capabil să mai ia ceva timp. Matthias Frank, de la viitoarea desființată IAM Cycling, reușeșste victoria din evadare.

Etapa 18 a fost una vălurită dar dominată de echipele care au vrut un sprint masiv și nici unul dintre lideri nu a fost interesat să încerce ceva deosebit. Cort Nielsen e câștigătorul după ce Giant a încercat să controleze finalul fără success.

Contratimpul de 36 de kilometri a fost dur, cu o cățărare destul de tare la început și cu multe elemente tehnice la care s-a adăugat un vânt de față care a pus mari probleme cicliștilor mici și care au tendința să meargă bine pe munte.

Asta a însemnat că Chavez și Quintana au fost printre marii pierzători dintre liderii de echipă iar Contador și Froome au reușit să câștige destul de mult timp.

Profeția liderului de la Movistar că are nevoie de 3 minute tampon față de câștigătorul Turului Franței s-a adeverit și el are acum doar 1:21 în fața lui Froome, ceea ce înseamnă că Sky o să încerce ceva, chiar dacă genul ăsta de ecart e greu de recuperat într-o singură zi, chiar dacă e una care se termină într-o cățărare de categorie specială.

Pot să pariez că acum Froome nu mai vrea ca oamenii lui să fi fost eliminați din La Vuelta după etapa de duminica trecută.

 

Vuelta lui Froome ar avea 71 de cicliști azi, nu 164

Chris Froome, liderul echipe Sky, este citat de Cyclingnews spunând în timpul zilei de odihnă de marți că ar prefera ca La Vuelta să continue cu 71 de cicliști la start mai degrabă decât cu 164.

Pentru etapele din marile tururi organizatorii impun o limită de timp, un procent din timpul celui care câștigă, pentru a se asigura că unii cicliști, în principal sprinterii și alți oameni de plat, mențin un ritm decent.

În etapa de duminică, limita era puțin peste 31 de minute și un grup masiv, de 93 de oameni, a ajuns la mai mult de 50 de minute. Organizatorii au decis că e cvasi-imposibil să îi elimine pe toți pentru că ar handicapa total unele echipe și le-au permis tuturor să continue cursa.

Britanicul Froome, care a câștigat anul ăsta Turul Franței, spune: “That was the jury decision, we weren’t the only team – there were 90 riders – with riders back behind the supposed cut off time. If you look around the peloton, Direct Energie wouldn’t have any riders left. Personally I believe the rule probably should have been upheld, although I understand the jury’s decision and the jury’s there to make those decisions. If the rule’s there, it’s there for a reason.”

Declarația ciclistului de la Sky e destul de curajoasă având în vedere că cel puțin 7 dintre co-echipierii lui ar fi fost afectați de o decizie de eliminare, ceea ce i-ar fi îngreunat sarcina de a se apropia de Nairo Quintana, purtătorul de tricou roșu, azi sau sâmbătă.

Totul poate să fie o simplă tentativă de a-și crea o imagine de ciclist foarte interesat de reguli și de aplicarea lor, căruia nu îi pasă foarte tare de munca pe care trebuie să o depună. O să fie interesant de văzut în ce măsură Froome o să se bazeze pe echipa lui în următoarele zile din Vuelta, având în vedere că pentru el ea ar trebui să fie ca și dispărută.

Quintana, Movistar și tactica aproape perfectă

Au fost două etape superbe în La Vuelta și, în pofida unor performanțe deosebite din partea cicliștilor, tacticile create de directorii sportivi de la Movistar și Orica GreenEdge au fost cele care au decis rezultatele și i-au permis lui Nairo Quintana să își crească avantajul față de Chris Froome la mai mult de 3 minute.

Sâmbătă plutonul a avut de înfruntat 3 munți de categoria 1 și unul de categorie specială, durul Col D’Aubisque, și aparent mai toate echipele au avut cam aceiași idee: să trimită oameni în evadare ca ei să poată fie să se ducă pentru victoria de etapă, fie să își sprijine liderii atunci când atacă. Rezultatul a fost un grup de 41 de oameni care au reușit să se ducă la cam 4 minute distanță de pluton.

Atât Movistar cât și Orica au avut 3 oameni în evadare și au forțat echipa lui Froome să tragă plutonul peste primele 3 cățărări, muncă grea chiar și pentru oamenii foarte puternici ai lui Sky. Omar Fraille a luat multe puncte pentru clasamentul cățărătorilor iar în cele din urmă grupul de 40 s-a fragmentat. Gesink a reușit să ia prima sa mare victorie într-un mare tur, urmat de Kenny Elissonde de la FDJ și Igor Silin de la Katusha.

Efortul lui Gesink, mai ales atacul lui final, este demn de admirație dar adevăratul spectacol se întâmpla ceva mai în spate, unde Simon Yates, frate al lui Adam, și-a folosit perfect echipa, inclusiv doi oameni plantați în evadare, ca puncte de sprijin pentru a putea să ajungă la poalele lui Col d’Aubisque cu un avantaj de un 1:30 față de ceilalți lideri de echipă.

Yates a mers foarte bine și pe cățărarea finală și a avansat mult în clasamentul general, chiar dacă e probabil puțin dezamăgit că La Vuelta nu are un tricou distinctiv pentru tineri.

Un alt om de la Orica, Esteban Chavez, a reușit să câștige cam 30 de secunde iar în spatele lui Quintana a atacat cu gândul de a îl lăsa în urmă pe Froome. Contador nu a reușit să țină ritmul până la final și a pierdut timp iar cei doi favoriți principali au terminat aproape umăar la umăr etapa regină.

Froome e singur și lăsat în urmă
Quintana și Contador colaborează în evadare

Etapa de duminică a fost mult mai scurtă decât cea de duminică și e clar că fiecare echipă a revizuit tacticile. De data asta implementarea reușită le-a aparținut celor de la Tinkoff iar rezultatele au fost dramatice.

Echipa lui Contador a forțat de la începutul etapei și a reușit să forțeze o selecție foarte rapid și Quintana a fost singutur care a reușit să țină pasul, împreună cu doi coechipieri. Froome, Chavez și Yates au ajuns într-un al doilea grup iar restul echipei Sky a fost surprinsă și a pierdut timp rapid, nereușind să găsească suficienți aliați dispuși să muncească ca să ajungă din nou la liderul său.

Colaborarea dintre Tinkoff și Movistar a reușit să pună mai mult de 2 minute între cele mai importante grupuri la poalele cățărării finale de la Formigal.

Quintana a impus ritmul pe munte și a reușit să creeze o nouă selecție. La final Brambilla de la Etixx a fost singurul care a reușit să țină pasul cu columbianul și a luat etapa. Quinana a fost pe doi iar Fabio Felline de la Trek, chiar dacă nu e un om de munte, a reușit să vină și el pe podium, cu Contador pe 6.

Froome a încercat și el să forțeze pe cățărarea finală dar nu a avut forța necesară să reducă distanța dintre el și principalul lui rival, ba a fost chiar lăsat în urmă de Esteban Chavez. În final liderul de la Sky a pierdut mai mult de 2 minute și jumătate și șansele lui să câștige Vuelta par destul de reduse, chiar dacă e mai bun la contratimp decât Quintana.

Froome, Keukeleire și Valerio Conti câștigă trei zile foarte diferite în Vuelta

Froome își revine după o zi de pauză
Froome arată că se simte bine cu o victorie

După prima zi de odihnă din acest ultim mare tur al anului acțiunea a început cu un nou finiș în cățărare, la Pena Cabarga, un munte relativ scurt dar destul de abrupt care i-a permis lui Chris Froome să arate că forma lui se îmbunățățește și că revenirea spectaculoasă de luni e parte a unei tendințe pozitive.

Evadarea zilei de miercuri a inclus 23 de cicliști și inițial Movistar părea relativ neinteresată să îi urmărească, mulțumită să protejeze tricoul de lider al lui Quintana. Tinkoff a decis să treacă la treabă și să muncească pentru Contador, chiar dacă acesta nu a avut forța să atace puternic pe final și să câștige timp.

Esteban Chavez de la Orice GreenEdge a fost primul dintre favoriți care a încercat să obțină un avantaj dar Valverde și Quintana au reușit să îi limiteze avansul și columbianul a lansat apoi propriul său atac, încercând să se ducă spre a doua victorie de etapă.

Froome avea însă alte idei și a reușit să creeze un grup de doi oameni cu liderul de la Movistar, să reziste la ruperile lui de ritm și apoi să obțină un avantaj minim pentru a lua victoria, chiar dacă nu a reușit să câștige cine știe ce timp în clasamentul pentru tricoul roșu de lider.

Joi părea p nouă zi de evadare, cu o cățărare de categoria a doua pe un circuit de final străbătut de două ori, dar Lopez și Kennaugh de la Sky au fost printre cei care s-au separat de pluton și Movistar a muncit pentru a se asigura că ei nu pregătesc un alt atac pentru Froome.

Evadarea a fost înghițită iar sprintul din pluton redus a fost destul de haotic, cu Jens Keukeleire de la Orica reușind o victorie muncită, chiar dacă nu foarte spectaculoasă. Fabio Felline, unul dintre favoriții mei de la Trek, a venit pe trei.

Astăzi plutonul și mai ales Movistar a decis să ia o pauză aproape totală, după două zile de muncă, și evadarea de 12 oameni a reușit să ia un avans masiv, iar Valerio Conti a știut să își păstreze energia pe mai bine de 200 de kilometri pentru a se distanța pe final, cu Lagutin și Wyss pe podium.

Plutonul a ajuns cu o întărziere de cam 34 de minute, cu toți favoriții mai interesați să își păstreze energia pentru etapa regină de mâine decât de orice încercare de a câștiga ceva timp pe final.

 

Quintana câștigă, Froome pierde și își revine

Nairo Quintana, liderul de la Movistar, câștigă etapa cu numărul zece a Turului Spaniei și reușește să preia din nou tricoul roșu de lider în clasamentul general dar marea veste a zilei e că Chris Froome, câștigător de Tur al Franței, are capacitatea să își revină după o criză majoră pe cățărarea finală pentru a lua locul doi.

O evadare solidă, de 16 oameni, părea să aibă ceva șanse la victorie dar pe cățărarea spre Lagos de Covadonga ei nu au avut nici forța să își păstreze avantajul si nici inteligența să conlucreze. Movistar a dus o trenă dură, care a facut grupul favoriților foarte mic, și Quintana a știut când să forțeze, luându-l inițial pe Contador cu el.

Ciclistul columbian a știut când să atace iar Chris Froome a fost lăsat foarte în spate, cu doi oameni de la Sky care au încercat să îl protejeze. Quintana a fost nemulțumit de munca depusă de Contador și a atacut din nou, reușind apoi să treacă de rămășițele evadării și să ia etapa.

Marea surpriză a fost în spate, unde Froome a reușit să își regăsească ritmul și a avut puterea să treacă de toți ceilalți favoriți și să ajungă la Gesink, poziționându-se pe trei la final.

Urmează o zi de odihnă, necesară ca să aflăm, poate chiar de la liderul Sky, unde a găsit puterea să revină și sî pîstreze șanse la tricoul roșu.