Ciclism – Page 2 – Dumitrescu Andrei

Etapa și tricoul pentru De la Cruz, Quintana a fost lider pentru o zi în Vuelta

Început de evadare în Vuelta — Davide de la Cruz câștigă etapa și ia tricoul roșu

Au fost trei zile muntoase pentru Turul Spaniei și două schimbări de purtător al tricoului roșu al liderului, care a ajuns pe umerii lui David de la Cruz de la Etixx Quickstep, un om de munte bun dar care nu are probabil forța să îl păstreze și mâine, pe cățărarea grea de la Lagos de Covadonga.

În etapa a șaptea finalul a fost dificil dar nu foarte dur și câștigător a ieșit Jonas Vangenechten de la IAM Cycling, un cvasi-necunoscut care a făcut probabil destul ca să își găsească un contract decent pentru 2017, având în vedere că echip lui actuală nu o să mai existe.

Atapuma era în continuare lider la general dar etapa a opta a fost prea grea pentru omul de la BMC iar echipa a cam greșit tactic, ducând trenă pe plat în spatele evadaților fără a păstra suficienți oameni pentru cățărarea tare de la final.

Segei Lagutin de la Katusha a reușit să ia victoria de etapă din evadare, după ce columbianul Restrepo parea să fi lansat un atac perfect, dar adevărata luptă era în grupul favoriților. Quintana, Froome și Contador au încercat să creeze diferențe mari dar e clar că toți trei se simțeau bine și, pe final, columbianul de la Movistar a reușit să ia 20 de secunde pe drum, un avaraj nu foarte mare dar suficient ca să preia tricoul roșu.

Azi, în etapa a noua, Movistar pare să se fi luptat destul de tare ca să scape de acest tricou și de responsabilitatea pe care o implică, un act de oarecare lașitate turistică, permițând unei evadări solide să dea distanțtă, chiar dacă era clar că Davide de la Cruz poate să ia tricoul de lider.

Echipa spaniolă s-a decis să tragă tare pe final dar a fost prea târziu pentru liderul lor, care a părut relativ puțin pregătit și să facă față unei accelerări în ultimul kilometru.

Mâine, în ultima etapă dinainte de prima zi de odihnă, Turul Spaniei merge la Lagos de Covadonga, unde e loc să se facă niște diferențe clare și probabil Quintana o să încerce să preia tricoul pierdut astăzi.

Meersman pentru Etixx, Yates pentru Orica în La Vuelta

Au fost două etape ciudățele în Turul Spaniei, genul de trasee valonate care nu-s chiar muntoase dar nici spații plate pentru sprinteri și tind să ofere ocazii interesante pentru evadări sau pentru atacuri ale unor favoriți secundari.

În etapa a cincea Giani Meersman, de la Etixx, a reușit să câștige cea de-a doua etapă din această ediție a La Vuelta, după ce echipa sa a reușit să neutralizeze o evadare cam fără șanse și apoi niște atacuri finale puternice, inclusiv unul al lui Gilbert. Pe locul doi a venit Fabio Felline de la Trek și, poate în parte pentru că sunt fanul acestei echipe, Meersman poate să fie acuzat că și-a modificat traiectoria sprintului pentru a-și asigura victoria, chiar dacă probabil nu suficient pentru a primi o sancțiune din partea organizatorilor.

Etapa a fost marcată și de niște căzături masive, aparent provocate de faptul că organizatorii nu au asigurat cum trebuie ultimii trei kilometrii, și liderul Atapuma a fost afectat, deși cel mai lovit lider de echipă a fost Steven Kruijswijk de la Lotto.

Etapa cu numărul șase a fost dominată de o altă evadare care în mod clar nu avea șanse de victorie și de atacul final al lui Mattias Frank, genul de om capabil dar niciodată pus în prim plan, și de modul în care Sam Yates, fratele lui Adam, a reușit să profite de munca depusă de cei de la Movistar pentru a lansa propriul lui asalt și pentru a obține victoria.

Fabio Felline a fost pe trei, aparent lucrând ca principal om de general pentru Trek, iar în clasamentul general Valverde e primul și e interesant dacă e gata să păstreze tricoul roșu sau dacă o să îl transfere pe umerii lui Quintana relativ rapid.

EDIT: Am greșit când e vorba de tricoul roșu, Atapuma continuă să fie primul și are șanse să își apere poziția dacă nu face vreo greșeală masivă.

Yates în două tururi — Orica are doi frați gemeni foarte buni

Lilian Calmejane ia etapa din Vuelta

Calmejane e nume de vedetă de film — Prima victorie pentru Direct Energie după 1400 și ceva de zile

Lilian Calmejane sună a nume de personaj de film sau de roman dar el e de fapt un clist de 23 de ani de la echipa de eșalon secund Direct Energie care a reușit să câștige prima etapă de munte real din ediția 2016 a la Vuelta a Espana.

În ceea ce pare să fie primul lui mare tur francezul a făcut parte dintr-o mare evadare de peste 20 de cicliști care au reușit să țină plutonul la distanță și apoi a lăsat câțiva dintre marii favoriți ai zilei, Atapuma și Roland, să încerce atacuri înainte de a se distanța decisiv pe ultima cățărare.

Calmejane nu pare să fie un om clasic de munte ci mai degrabă un bun ruleur care a avut și o bună doză de noroc astăzi. Darwin Atapuma a reuși să ia tricoul roșu după ce Movistar a controlat relativ ineficient distanța până la evadare. Liderii de echipă care țintesc la titlul din La Vuelta au făcut meci egal și sunt probabil relaxați având în vedere că mâine e mai degrabă o etapă pentru sprinteri sau pentru o evadare mare.

Un sprint și o luptă pe zid în La Vuelta

A doua etapă din La Vuelta, cea de duminică, s-a terminat relativ previzibil la sprint, chiar dacă exista o șansă pentru o evadare solidă să pună probleme, cu Meersman cel care a reușit să se impună în fața unor sprinteri cam de mâna a doua.

A treia etapă a conținut și primul test real din Turul Spaniei, un zid de 1,6 cu înclinație pe alocuri peste 20%, genul de cățărare care favorizează un ciclist exploziv și care știe când să atace.

De data asta evadarea, chiar dacă părea fragilă pe la kilometrul 50, a dat câștigătorul, Alexandre Geniez, care a reușit să se țină bine în față unei șarje târzii lansate de oamenii de la Movistar. Ruben Fernandez de la echipa spaniolă e noul purtător al tricoului roșu de lider și Valverde și Quintana sunt și ei bine plasați iar Froome, care a fost inițial pus în dificultate, a reușit și el o plasare bună.

Ceilalți favoriți, de la Contador în jos, au cam pierdut timp și mâine e încă o zi grea cu munte și luptă în La Vuelta.

Sky și Froome încep cu o victorie în La Vuelta

La Vuelta nu e Le Tour de France e unul dintre marile adevăruri ale ciclismului. Marele tur din Spania a fost multă vreme privit ca mai puțin prestigios decât cele din Franța sau din Italia și organizatorii au tot compensat creând etape interesante și adesea excentrice, care testează limitele cicliștilor și generează spectacol.

La Vuelta e singurul mare tur care e profund interesat să păstreze contratimpul pe echipe ca o probă relevantă iar anul acesta competiția s-a deschis cu o etapă de aproape 30 de km care a avut și momente tehnice și câteva pante nu foarte agresive dar suficient de prezente ca să afecteze coordonarea celor implicați.

Contratimpul pe echipe e o disciplină grea, care presupune coordinare foarte bună între membrii unei echipe, abilitatea de a rezista la efort susținut și o capacitate de a reacționa în interesul echipei mai degrabă decât pentru a maximiza câștigul personal.

Deși La Vuelta nu e Le Tour începutul acestui ultim mare tur seamănă cu finalul celui de-al doilea, cu echipa britanică Sky victorioasă. Oamenii conduși din nou de Chris Froome au reușit să meargă foarte bine, sacrificând cicliști când a fost nevoie, pentru a se asigura că liderul lor nu pierde timp, iar Peter Kavanaugh va purta mâine tricoul de lider.

Movistar a ajuns pe locul doi la o diferență de doar 0.4 secunde și e interesant de văzut cine dintre Quintana și Valverde o să fie liderul acestei echipe. În general diferențele dintre echipe nu sunt gigantice și mai toți favoriții stau bine.

Mâine e o etapă fie de sprint masiv, deși nu sunt foarte mulți oameni rapizi prezenți, fie de evadare mare și cu oameni puternici.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată — Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.

Adam Yates e viitorul pentru Turul Franței (și fratele lui geamăn e și el foarte bun)

Înlocuitor de Froome în câțiva ani — Adam Yates e viitorul

Adam Yates are doar 23 de ani dar orice echipă care țintește victoria în Turul Franței în următorii 6 până la 10 ani e probabil deja interesată de el și de momentul în care devine liber de contract, după ce ciclistul de la Orica BikeExchange a reușit să ia tricoul alb pentru cel mai bun tânăr în ediția 2016 a Le Tour.

În general echipele nu țintesc în mod special acest clasament, ceea ce înseamnă că cel care reușește să ajungă la Paris în cea mai bună poziția dintre cei care au mai puțin de 26 de ani trebuie să fie un cățărător solid,l chiar dacă nu extraordinar, un bun contratimpist și genul de ciclist care poate să se descurce în mijlocul plutonului chiar dacă nu are constant coechipieri aproape pentru a îi asigura siguranța sau pentru a îi oferi adăpost (Orica ca echipă a fost în general mai interesată de poziția lui Matthews pentru sprint).

Adam Yates tinde să stea mult în spatele plutonului atunci când nu e nevoie să răspundă la atacuri sau când terenul e plat dar reușește să își găsească repede poziția de atac când apar munții mari și, anul acesta cel puțin, a dat dovadă de o constanță de invidiat.

Lucrul cel mai impresionant legat de performanța lui e că în clasamentul general, cel al tricoului galben, a reușit să își vină pe patru, întrecut doar de Chris Froome, Nairo Quintana și Romain Bardet.

Evoluția cicliștilor, mai ales până pe la 25 – 27 de ani, nu e perfect liniară și sunt destui câștigători de tricoul alb în Turul Franței care nu au reușit să devină câștigători de mari tururi la maturitate sau care au avut doar un an sau doi solizi înainte să se piardă în anonimitate.

Adam Yates pare însă să fie capabil de o performanță solidă chiar începând din 2017 și nu m-aș mira să văd că Orica îl poziționează pentru victorie în Il Giro sau La Vuelta în anul ce vine.

Mai mult ciclistul englez are și un frate geamăn, Simon Yates (cei doi nu au nici o legătură cu Sean Yates, director sportiv la Tinkoff), care pare să se specializeze pe curse clasice deluroase și aleargă tot pentru Orica. El a servit recent o suspendare legată de faptul că echipa nu a raportat corect un medicament pe care îl folosea.

E foarte probabil să vedem unul sau amândoi frații în 2018 la Sky sau la o altă echipă mare, pregătindu-se să câștige Turul Franței.

Majka aduce bulinele pentru Tinkoff în Turul Franței

Tinkoff ia alt tricou de consolare — Rafal Majka câștigă tricoul cu buline roșii

Sunt două zile deja de la finalul Turului Franței și după ce am aruncat o privire asupra competiției pentru tricoul verde al sprinterilor și câștigătorul ei, Peter Sagan, e timp să evaluăm și ce s-a întâmplat cu clasamentul dedicat cățărătorilor, câștigat de Rafal Majka, un alt membru al echipei Tinkoff.

Francezii îi zic “maillot à pois rouges” iar englezii “polka dot” iar una dintre amintirile mele cele mai plăcute despre Le Tour se leagă de Richard Virenque, acum grizonat și analist, și obsesia lui de a câștiga această competiție, mai ales în 2003 și 2004, când abilitățile lui erau serios testate de cicliști mai tineri.

Pentru a câștiga tricoul distinctiv un ciclist trebuie să adune puncte oferite pentru cățărările repertoriate de pe traseu, cu recompense care cresc pe măsură ce crește dificultatea munților abordați.

Rafal Majka era inițial unul dintre cei care trebuiau să îl protejeze pe Alberto Contador, liderul de la Tinkoff, pe munte și să îi permită să concureze cu poate mai solidele echipe de la Sky și Movistar care îi sprijineau pe Froome și Quintana.

După ce spaniolul a abandonat după 2 căzături destul de serioase cățărătorul polonez s-a reorientat destul de repede și a devenit o prezență constantă în evadările din etapele de mediu munte și mare.

Pentru a lua tricoul cu buline roșii un ciclist trebuie să fie capabil să treacă peste munți serioși, să colaboreze bine într-o evadare care de multe ori poate să fie și numeroasă și plină de cicliști cu interese foarte diferite, să își aleagă bine zilele de atac și cele în care poate să piardă timp și să se recupereze repede.

De cele mai multe ori pretendenții sunt oameni buni de munte care nu au abilitatea pentru contratimp sau echipa de care au nevoie pentru a încerca să se claseze bine în clasamentul general.

Rafal Majka a mai luat tricoul cu buline roșii în 2014 iar anul acesta i-a fost relativ ușor să își asigure victoria, cu Thomas de Gendt singurul care a încercat să lupte pentru el dar mai degrabă circumstanțial, după ce a reușit să câștige pe Ventoux din evadare.

Chiar și fără prea mulți rivali polonezul a știut când și cum să atace și a beneficiat și de sprijinul echipei Tinkoff, care nu a mai trebuie să muncească pentru Contador și a putut să lupte pentru tricoul verde și cel cu buline roșii.

Lipsa relativă de competiție pentru tricoul de cel mai bun cățărător este legată și de faptul că majoritatea celor care urcă bine pe munte au ambiții legate de clasamentul general și echipe care au nevoie de rezultate de acest tip.

Majka e un ciclist bun dar are probleme legate de consistență și de contratimp care îl fac un candidat limitat pentru tricoul galben, ceea ce înseamnă că s-ar putea să îl mai vedem în buline roșii și în anii ce vin.

Peter Sagan și tricoul verde din Turul Franței

E ziua de după, o zi de luni când, pentru prima dată dupa trei săptămâni, Turul Franței nu mai are nimic de oferit. Aseară Andre Greipel a reușit să câștige etapa din Paris în timp ce Christopher Froome a devenit pentru a tria oară câștigător al tricoului galben la finalul Le Tour de France.

Diferitele competiții cicliste au propriile sisteme de punctaj pentru diferite categorii de cicliști și mai toate oferă un tricou distinctiv celor mai buni sprinteri, acelor oameni din pluton care reușesc să dezvolte viteze impresionante pe distanțe mici pentru a câștiga etapele desfășurate în cea mai mare parte pe teren plat sau doar puțin vălurit.

În Turul Franței tricoul e verde și de cinci ani, în pofida schimbărilor de structură și de punctaje, Peter Sagan, slovacul de la Tinkoff, e cel care reușește să îl câștige, deși nu e chiar cel mai rapid om din pluton.

În 2016 el a adunat cel mai mare total de puncte în clasamentul sprinterilor din ultimii ani, 470, dublul celui mai apropiat rival, Marcel Kittel de la Etixx, care are 228. Mai mult, Sagan a reușit să ia trei victorii de etapă după ce pentru o lungă perioadă nu reușise să termine etape mai bine decât pe locul doi.

Sagan a reușit și un atac superb pe final de etapă împreuna cu câștigătorul tricoului galben, Chris Froome, alături de Geraint Thomas de la Sky și Bodnar de la Tinkoff, și nu s-a sfiit să atace și pe munte ca să îi asigure lui Rafal Majka tricoul cu buline roșii, pentru cel mai bun cățărător, și apoi ca să ajungă Kreuziger în top ten la final. Toate acestea l-au făcut și cel mai câștigătorul premiului pentru cel mai agresiv ciclist din Tur.

Slovacul nu e deloc un sprinter clasic pentru că poate să meargă bine pe pavate, are șanse reale să câștige o clasică de primăvară în urcare, poate să tragă pe plat dacă e nevoie și nu e slab nici la contratimp.

Cavendish, Kittel, Greipel cu siguranță, probabil și Coquard sau Kritoff, sunt mai rapizi decât Sagan în ultimul kilometru dar ciclistul de la Tinkoff e foarte bun la poziționare, știe pe cine să urmeze și știe când să plasee atacul care contează.

Tinkoff se desființează la finalul anului iar Peter Sagan se pare că a semnat deja cu Bora Argon pentru 2017, unde va primi o mărire de salariu și aparent oamenii de care are nevoie ca să încerce să câștige atât curse clasice cât și tricoul verde din Turul Franței.

Sagan ar putea să încerce chiar să câștige unele tururi de șapte zile, poate Paris Nice sau Turul Poloniei, sau poate să se specializeze în curse de o zi, având în vedere că are doar 26 de ani și deja a dominat Le Tour.

Izaguirre câștigă în Morzine, Froome nu-și face griji pentru tricoul galben

Ion Izaguirre este câștigătorul etapei cu numărul 20 din Turul Franței, reușind să dezvolte o viteză solidă pe o coborâre pe suprafață udă spre Morzine, iar Froome a reușit să se asigure că va câștiga mâine ediția de anul acesta a Le Tour cu un avans comfortabil față de toți rivalii din pluton.

După ziua de ieri și atacurile de pe final mă așteptam ca ultima zi din Alpi să fie le fel de incitantă dar din păcat ea a urmat modelul asociat cu cele mai multe etape montane din ediția 103 a Turului Franței: luptă mare când e vorba de evadare și de victoria de etapă și o lipsă de acțiune și aproape de interes a plutonului.

Un grup mare de cicliști a atacat cam de la începutul etapei și eforturile lui Sagan și Kreuziger au generat o selecție pe prima cățărare serioasă a zilei, pentru ca apoi Thomas de Gendt, care are deja o victorie pe Ventoux, să șanseze un atac solo care părea inițial să aibă șanse de câștig.

Alaphillipe și Pantano au încercat și ei să se îndepăarteze pe cont propriu și apoi Nibali și Ion Izaguirre, care a trebuit să își folosească talentul având grijă de Valverde și de Quintana pentru Movistar pentru cea mai mare parte a turului, a atacat chiar la începutul coborârii finale de pe Col de Joux Plane.

În pluton Sky a stat la cutie inițial și le-a lăsat pe Astana și Movistar să ducă trenă, dar chiar dacă cele două echipe au depus efort nici unul dintre liderii lor nu a atacat. Mollema și Rodriguez au încercat să se desprindă dar nu au reușit iar apoi echipa lui Froome a dictat tempo-ul și s-a asigurat că liderul ei nu e amenințat de nici un pericol.

Turul Franței se termină mâine cu procesiunea din Paris și cu un ultim sprint.