Interne – Page 3 – Dumitrescu Andrei

Comisia Naţională de fundamentare a planului naţional de adoptare a monedei euro

Un nume scurt, clar, bine definit, cum sunt probabil și planurile României de aderare la euro. “Comisia pentru adoptarea euro” e, probabil, prea simplu pentru guvernul condus de Partidul Social Democrat, care are nevoie de complexitate generatoare de confuzie în toate.

Mai interesant e că prim-ministrul Dăncilă, citată de news.ro, vrea ca liderii comisiei să fie cel sau cea care ocupă postul de lider al guvernului și președintele Academiei Române, în timp ce șeful Băncii Naționale e doar vice-președinte, alături de vice-premierul pe probleme economice. E destul de clar că cineva nu înțelege foarte clar despre ce e vorba în procesul de adoptare a euro.

Academia Română este acum condusă de Cristian Hera, specializat pe științe agricole, iar în prezidiu nu e nici un specialist în economie. E drept că o comisie și liderii ei nu reprezintă întreg efortul relevant pentru aderarea la zona euro dar modul în care un efort este structurat la început are un efect asupra modului în care evoluează.

“Comisia Naţională de fundamentare a planului naţional de adoptare a monedei euro” e dominată de executiv și nu oferă o poziție relevantă pentru BNR. E un alt exemplu de dominație a politicului și a simbolicului asupra competenței. Și un exemplu de apreciere a numelor lungi și care nu spun foarte multe lucruri.

PSD trebuie să fie pro-european măcar în Parlamentul European

Polonia are probleme cu Uniunea Europeană, care încearcă să folosească pârghii instituționale pentru a limita controlul politic asupra justiției și alte derapaje. Chiar și un partid care face în România ceva asemănător cu ce se întâmplă în Polonia ar trebui să înțeleagă că nu e o idee bună să nu votezi cu principala sursă de finanțare externă. Sau că e o idee aproape la fel de proastă să nu votezi cu restul grupului politic din care faci parte în Parlamentul European.

Și totuși, după ce Partidul Social Democrat a făcut amândouă greșelile săptămâna trecută, liderul Liviu Dragnea crede că e o idee bună să le crească impactul declarând că e de fapt vorba despre coeziune la nivelul UE și despre modul în care statele interacționează, cum menționează Hotnews.

UE nu o să aprecieze atitudinea asta, mai ales din partea unui stat care are probleme când e vorba de interacțiunea dintre politic și justiție dar totuși vrea să primească fonduri, iar potențialii aliați ai PSD din Parlamentul European nu sunt nici ei prea bucuroși, lucru care poate să le influențeze poziția legată de voturi viitoare.

Social-democrații pot să câștige competiția pentru putere în România și să re-construiască sistemele după propriile dorințe dar nu pot săp facă asta la nivel european, chiar dacă ar beneficia de sprjin din partea Poloniei, Cehiei sau chiar a Ungariei. Un bun administrator de partid (ceva ce Dragnea se declară) trebuie să șie unde și când să își folosească resursele și ce bătălii politice interne și externe să ducă.

Dezbatere pentru totdeauna, generată de PSD și prezentată de Tudorel Toader

După dezbaterea și votul de săptămâna asta de la Consiliul Superior al Magistraturii, legat de raportul privind Direcția Națională Anticorupție și cerea de revocare a Codruței Kovesi, cele mai multe observații ți comentarii au fost legate de votul 6-1 împotriva acestei cereri și de faptul că Tudorel Toader vede un conflict constituțional dacă președintele refuză să facă ce vor ministrul Justiției și Partidul Social Democrat.

Dar, cum bine scoate în evidență Hotnews, ce a spus Toader e mai complicat și, foarte probabil, mai problematic decât pare la prima vedere. Declarația ministrului e: “Indiferent ce va decide CSM, ce va decide presedintele, ce va decide Curtea Constitutionala daca va fi sesizata pe conflict, dezbaterea va continua privind managementul DNA.”

Practic un expert în drept spune că nu contează procesul de decizie exprimat în lege sau intenția actorilor instituționali implicați în decizie și că nici măcar ce spune Curtea Constituțională nu e ultimul cuvânt. Important e să existe o continuă dezbatere legată de DNA, ce reprezintă în traducere efortul unei bucați a clasei politice și a presei asociate cu ea de a limita încrederea în această instituția pentru a îi decredibiliza rezultatele (a se citi condamnări) și a limita pericolul pentru anumiți lideri.

Tudorel Toader poate să fie înlocuit, PSD poate să piardă puterea dar e clar că PSD și alții vor continua să atace constant DNA servindu-și propriul interes fără să fie interesați de consecințele asociate.

Toader, comunicarea cu UE și gândirea pe termen foarte scurt

Ministrul Justiției e foarte sigur că liderii Uniunii Europene sunt prost sau chiar tendențios informați despre reforma justiției din România și că ăsta e unul dintre principalele motive pentru comunicatele lor de presă critice și pentru cererile lor de schimbare a modului în care guvernul abordează problema.

Citatele din Tudorel Toader pe care le are Hotnews amestecă, pe alocuri comic, pe alocuri absurd, ideea unei conspirații împotriva unor eforturi legitime, faptul că ministerul Justiției și guvernul PSD pot să comunice mai bine și conceptul că orice încercare de reformă este opusă de dezinformarea lansată de opoziție, de societatea civilă și de birocrați nerecunoscători.

E normal ca Toader să încerce să apere proiectele de lege pe care le-a girat, problema e că o face fără să respecte inteligența interlocutorilor săi europeni și fără să admită măcar posibilitatea că ceva e greșit în eforturile Partidului Social Democrat de a control sistemul de justiție. E destul de clar că un dialog ceva mai larg și mai deschis, atât pe plan intern cât și extern, pote să construiască un sistem mai inteligent și mai corect pentru toți cei implicați fără să afeccteze relația cu UE și fără să atragă critici masive de la alți parteneri externi.

Din nou se observă lipsa de perspectivă dincolo de termenul foarte scurt a PSD și a ministrului Justiției, incapacitatea lor de a înțelege cum dialogul și compromisul, elemente fundamentale ale conceptului democratic, pot să asigure o evoluție mai bună pe termen mediu și lung.

Cooptarea manifestanților nu-i o idee bună pentru partide

Mihai Chirică, primarul social-democrat al Iașiului, spune că cei care au participat în oraș la manifestațiile împotriva Partidului Social Democrat și împotriva legilor justiției ar trebui să apară și pe 24 ianuarie la ceremoniile legate de Mica Unire. News.ro are mai multe detalii despre ce plănuiește primăria și despre mesajele transmise de primar.

Chirică s-a declarat ca fiind împotriva lui Dragnea de ceva vreme dar încercarea lui de a coopta manifestanții e una limitată tactic și deranjantă moral, în principal pentru că e neclar dacă PSD poate să fie diferit cu o conducere diferită sau dacă partidul în sine e o problemă pentru regimul democratic din România.

Unirea Mică nu e o ocazie bună de protest împotriva unui partid sau unui politician, chiar dacă festivismul asociat cu astfel de momente poate să genereze suficientă nervozitate.

Dacă Chirică vrea să acționeze pozitiv atât în interes personal și să atragă simpatie din partea protestatarilor nu trebuie să îi invite la ceremonii ci să găsească o bază în PSD, să creeze o coaliție și să îl schimbe pe Liviu Dragnea de la conducerea partidului. Dacă apoi reușește să conducă un partid care guvernează cât de cât inteligent și de stânga e deja un bonus la care nimeni nu prea speră.

Declarația 600, Dragnea și imposibilitatea viziunii administrative a PSD

Declarația 600 e găselniță administrativă care enervează cetățeanul, nu prea poate să își atingă scopul de colectare a contribuțiilor relevante și stârnește critici constante la adresa guvernării PSD. Soluția liderului de partid Liviu Dragnea nu e să elimine cât mai repede tâmpenia și să ceară ministrului de finanțe să găsească o soluția mai coerentă, ci să prelungească termenul de depunere și doar să promită o posibilă eliminare.

Profit îl citează pe președintele Partidului Social Democrat declarând că: “Am solicitat ca pe 31 ianuarie, în prima ședință de guvern, să adopte o ordonanță pentru amânarea termenului de depunere până la 1 martie, pentru a le da posibilitatea ca în perioada imediat următoare să meargă până la eliminarea Declarației 600, cu condiția să găsească soluția pentru ca persoanele fizice care trebuiau să plătească aceste contribuții să rămână asigurate în sistemul de asigurări și să găsească o soluție civilizată pentru a elimina disconfortul celor care au fost sau care ar trebui să depună această declarație.”

Dragnea acceptă că declarația e o problemă (mare) pentru contribuabil și o problemă (mică dar în creștere) pentru PSD. Însă liderul social-democrat pare incapabil structural să accepte cea mai simplă soluție: eliminarea unei idei proaste și căutarea, atentă, a uneia mai bune. PSD nu știe, politic și administrativ, să facă pasul înapoi decât atunci când există o masivă presiune (fie externă, fie internă) sau după o lungă perioadă în care o idee își arată limitele (care de cele mai multe ori erau evidente din momentul anunțării sau introducerii).

Chiar dacă ignorăm impactul negativ asupra cetățeanului (care poate să pedepsească prin vot ideile proaste) genul ăsta de comportament e problematic pentru PSD pe termen mediu și lung, pentru că nu îi permite să fie cu adevărat eficient când e vorba de guvernare (dacă ar avea rezultate mai bune ar putea să își impună mai mult din agendă) și îi limitează capacitatea de colaborare internă și externă.

Întrebarea finală e dacă acestă încăpățânare e mai degrabă legată de Liviu Dragnea sau e structurală când e vorba de Partidul Social Democrat.

Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.

Iluzia victoriei lui Mihai Tudose

Mihai Tudose era cvasi-necunoscut până la numirea lui în funcția de prim-ministru la mijolcul lui 2017, ca om ales să reconstruiască imaginea de partid capabil să guverneze pentru PSD. E destul de probabil că el o să meargă din nou pe drumul spre obscuritate acum că a fost debarcat de Partidul Social Democrat, așa cum a făcut-o și Sorin Grindeanu înaintea lui (se va găsi o numire care să-l țină ocupat și cât mai puțin interesat de spațiul public).

În pofida limitărilor personale, de imagine și de competență sunt oameni care vedeau o victorie a lui Tudose în fața lui Liviu Dragnea ca o idee bună și care acum deplâng lipsa lui de capacitate tactică. Nu susțin neapărat teza că nu există nici un membru decent al PSD sau nici un lider al partidului frecventabil dar nu sunt de acord că debarcarea lui Dragnea și a celor din jurul lui e singurul obiectiv important al momentului.

Partidul Social Democrat rămâne cel mai mare al momentului în România și câștigătorul celor mai recent alegeri, ceea ce înseamnă că e important ca el să guverneze, coerent și cât mai eficient. Dragnea e clar interesat de propriile priorități dar marea problemă e că partidul nu are nici un plan coerent, în afară de limitarea efectelor pe care justiția le poate avea asupra liderilor săi. Dacă Tudose câștiga lupta din partd și, exagerând pentru efect, reușea să impună o întreagă echipă nouă de conducere, e puțin probabil să vedem o îmbunățățire a actului de guvernare.

E foarte probabil că PSD o să dea un nou prim-ministru și un nou guvern. Președintele nu prea are cum să respingă la infinit propunerile, o alternativă în Parlament nu prea există. Numele premierului și al miniștrilor săi nu contează foarte mult.

E important, pe termen scurt, să fim mai puțin interesați de luptele din PSD șiu mai interesați de alternative, atât la nivel de partide (USR și PNL au nevoie de comunicare și recrutare mai bune) cât și la nivel de societate (educația politică și comunicarea cu votanții e foarte limitată în România).

Cazanciuc admite neputința PSD când e vorba de centenarul Unirii din 1918

România aniversează 100 de ani de la Unirea din 1918. Partidul Social Democrat este la putere, are o majoritate bună în Parlament și controlează guvernul. Robert Cazanciuc, actual senator și fost ministru al justiției, nu se rușinează să spună că, în pofida dominației politice a PSD, singura realizare clară legată de centenar care are șanse să fie finalizată este Catedrala Mântuirii Neamului.

Mai mult el încurajează cetățenii să doneze pentru acest proiest, semn clar că nici pentru acest proiect guvernul și Patriarhia nu au suficiente resurse. Mai mult, Cazanciuc nu admite că acest proiest pur religios nu are un beneficiu clar la nivel administrativ și nu e legat direct de sărbătorirea Unirii din 1918. Senatorul PSD nu menționează alte posibile proiecte, de infrastructură sau de alt tip, pe care guvernarea PSD le poate măcar lega de eveniment.

Modul în care Cazanciuc comunică ideile partidului său legate de Catedrala Mântuirii Neamului și centenar sunt limitate și ar trebui sancționate de PSD. Chiar dacă partidul nu are nimic mai bun de oferit e o idee foarte proastă să admită o lipsă clară de imaginație, resurse sau gândire dincolo de termenul scurt al debarcării posibile a unui alt premier.