Regele Mihai a murit, festivismul național nu

Regele Mihai a murit pe 5 decembrie dar reacțiile majorității oamenilor politici legate de acest eveniment ne arată că festivismul asociat cu clasa noastră politică e viu și capabil să profite până la capăt de această ocazie.

Președintele Iohannis a fost, poate, cel mai decent în reacția sa, chiar dacă funeraliile de stat puteau să fie anunțate ceva mai târziu, pentru că să concentrat pe ce a fost și a făcut Mihai. Prima sa declarație sună corect: “Regele Mihai a fost una din cele mai mari personalităţi ale României şi a scris cu litere mari istoria României. Este o mare pierdere pentru România şi pentru români. Condoleanţe tuturor membrilor Casei Regale”

Pe de altă parte nu știu dacă e nevoie de doliu național, având în vedere că România e republică și că nu există o implicare directă a Casei Regale în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor. Funeraliile de stat cred că sunt de ajuns.

Alți politicieni au marșat pe valorile pe care regele Mihai le reprezenta, incapabili să vadă că menționarea lor e o idee infinit mai proastă decât aplicarea lor directă în prestația lor publică. Gabriela Firea, primar al Bucureștiului, a găsit momentul perfect ca să propună redenumirea Pieței Victoria. Nu m-aș mira ca alți primari să găsească rapid și ei piețe și străzi care să poarte numele de Mihai, pentru că simbolistica locativă e mai importantă decât adoptarea unor valori.

E instructivă lista de reacții de la News.ro. Multe fraze goale, puține idei despre istorie, nici o inițiativă legată de o mai bună comunicare a trecutului recent al României. Politicienii trebuie să vadă moartea regelui Mihai ca o bună oportunitate moralizatoare, mai ales pentru ei dar și pentru cetățeni, și mai puțin ca un moment pentru festivism gol de conținut.

Liberalismul lui Tăriceanu îl trădează din nou

E de ceva vreme destul de clar că președintele Senatului, Cășin Popescu Tăriceanu, nu are nici o legătură cu doctrina liberală (pre sau modernă) deși a fost parte a PNL și acum conduce ALDE. Dar e destul de clar că omul politic din el simte nevoia să forțeze separația prin declarațiile despre justiție (dublate de acțiuni). După ce doamna Kovesi a spus că ministrul Justiției ar trebui inveshigat pentru o serie de declarații legate de activitatea DNA, Tăriceanu atacă.

El spune: “Nu mai are nimeni dreptul să emită niciun fel de pârâre pe chestiunile referitoare la justiție, la funcționarea DNA, dânsa s-a supărat și l-a reclamat pe ministru. Sunt absolut siderat.” Mai mult, liderul ALDE sugerează că șefa DNA încearcă să construiască un spațiu de supra-putere în România și o compară cu Vladimir Putin și cu modul în care el conduce Rusia.

Tăriceanu nu înțelege cum funcționează libera exprimare, supra-estimează puterea DNA (pentru că partnerii săi de coaliție se simt amenințați), sub-licitează modul în care Putin abuzează de stat și creează o falsă relație menită să jignească fără vreo urmă de dovadă.

Având în vedere lipsa de atractivitate electorală a ALDE și depedența sa de Partidul Social Democrat declarațiile lui Tăriceanu au sens pe term scurt (dacă PSD nu ajunge la concluzia că e mai ușor fără decât cu el) dar aproape garantează că partidul lui nu va putea niciodată să existe independent.

 

Furtuna, Firea și gândirea proastei reacții

O furtună în vestul României a luat lumea și administrația locală prin surprindere. Au murit oameni, au fost pagube materiale destul de mari, cetățeanul de rând a fost mai afectat decât se aștepta. Urmarea a fost că Gabriela Firea, primarul PSD al Bucureștiului, a supra-reacționat în așteptarea unei furtuni (cam de vară, dar avem de-a face cu schimbarea climaterică) sugerând că lumea trebuie să stea la adăpost cam de pe la 5, cu stress-ul adăugat că la aceiași oră se închid și școlile și grădinițele.

E clar că o să plouă destul de mult și că Bucureștiul face cu greu față la astfel de fenomene meteo. Dar e la fel de clar că administrația orașului a reacționat prost (încercând să se pună la adăpost [da, știu] în caz că sunt victime sau pagube mari) și că, pe termen mediu, asta face orașul și locuitorii săi semnificativ mai vulnerabili.

Data viitoare când un fenomen nasol o să amenințe Bucureștiul lumea o să fie mai puțin interesată să asculte de administrație. orice om rațional putea să vadă care e amploarea furtunii care vine și să observe cât de mult exagerează Firea. Orașul s-a blocat pentru câteva ore, chiar mai mult decât de obicei. Primarul a afișat un studiat interes pentru cetățeni, dar care e doar declarativ. E și foarte probabil ca primăria să se laude masiv cu cât de bine a raușit să administreze criza, chiar dacă ea nu prea a existat.

O administrație locală solidă e rațională, atentă la ce e important și ce nu, capabilă să planifice și să comunice ce e important. Primăria Bucureștiului, condusă de Firea, re-acționează masiv și fără rezultat concret, folosind resursele de atenție ale cetățenilor când nu e nevoie. Din păcate e foarte posibil ca un număr de oamenii să creadă că asta înseamnă să conduci bine un oraș mare. Nu e.

România lui Meleșcanu e prinsă între solidaritate și respect pentru reguli

Teodor Meleșcanu a tot fost ministru de externe dar se pare că timpul petrecut în funcție nu i-a oferit o imagine foarte clară legată de Uniunea Europeană și de criza refugiaților.

Citat de Hotnews el declară că, în același timp, România nu acceptă cotele de refugiați pe care UE le-a decis pentru a responsabiliza toate țările membre dar e gata să fie solidară și să accepte, în măsura posibilităților, să primească un număr limitat de oameni.

Meleșcanu e clar dornic să poziționeze țara noastră undeva la mijloc, între estul potrivnic ideii de a accepta refugiați și vestul ceva mai deschis. Problema e că e că ambele tabere vor decizii clare și informate din partea membrilor UE și nu astfel de declarații călâi. Dacă România vrea să conteze în Europa e cazul să fie ceva mai decisă, mai ales că se apropie momentul președenției.

Ludovic Orban nu vrea concurență pentru PNL

Ludovic Orban, în calitate de nou președinte al Partidului Național Liberal, e probabil conștient de problemele pe care acesta le are: identitate afectată de existența USL, lipsă de vectori coerenți de imagine, scor stagnant când e vorba de alegeri, o relație limitată cu președintele Iohannis. Nu e clar dacă are și idei despre cum să le rezolve.

Orban simte nevoia să îi dea sfaturi fostului premier Dacian Cioloș, spunând că e o idee proastă ca el să formeze un nou partid politic, chiar dacă, zice liderul PNL, partidul său nu ar fi afectat de o astfel de inițiativă. Motivul invocat e că o astfel de inițiativă ar fragmenta opoziția anti-PSD.

Șeful PNL, partid declarat liberal, vrea o cât mai limitată competiție pe scena politică. Ironic, nu? Într-o lume ideală guvernarea în România ar alterna între PSD și PNL, fără intruziuni din partea altor partide, permițând celor două să investească minimal, la nivel de idei, efort și oameni, ca să convingă cetățenii să le voteze.

Partidele noi, chiar dacă fragmentează șo chiar dacă dispar relativ repede, sunt o idee bună pentru că permit diferitelor tipuri de votanți să își găsească reprezentanți și pentru că presiunea creată de ele forțează și restul spațiului politic să se schimbe.