Elena Udrea între fericire, ortodoxie și ridicol

Elena Udrea anunță că urmează să studieze consiliere pastorală și asistență psihosocială la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babes-Bolyai, urmând să folosească competențele câștigate pentru a putea apoi să îi ajute pe cei care au probleme de viață și pentru a conduce un Institut al Fericirii, organizat ca ONG.

E clară incongruența dintre trecutul politic și legal și actuala inițiativă al doamnei Udrea dar mai deranjantă este încercarea ei prea vizibilă de a se repoziționa și de a câștiga simpatie din partea publicului.

Ideea de a construi un Institul al Fericirii în România, eventual cu o solidă listă de donatori și capabil să lucreze cu un mare număr de lideri religioși și laici ca să crească capacitatea românilor de a se bucura de viață, nu e una proastă, deși ușor utopică.

Problema e că diferența dintre ceea ce a fost Elena Udrea, când e vorba de apariții publice dar și de acțiuni politice și legale, și această nouă inițiativă e prea mare și e foarte greu spre imposibil pentru un observator rațional să ia în serios noua idee.

Mai mult ea este citată de Hotnews ca spunând: “Am fost mereu o persoană credincioasă, însă nu am fost atât de practicantă a credinței religioase cum sunt acum. Constat în viața mea cum lucrurile se întamplă în mod miraculos și fericit, datorită acestei credințe puternice și reale.”

Elena Udrea vrea să se declare atrasă de semi-misticismul ortodox pe care vrea să îl insufle și altora prin viitorul ei ONG și să atragă genul de alegători care prețuiesc, măcar la nivel declarativ, conceptul de credință și manifestările asociate cu el.

Problema e că, în calitate de politician, îi lipsește fundamental credibilitatea și capacitatea de a mai convinge iar, în calitate de ortodoxă, nu a dat până acum, când gestul a devenit convenabil, nici un semn de implicare reală creștină.

Genul ăsta de schimbare poate să funcționeze și ar putea chiar să o facă pe Elena Udrea un politician important în România dar are nevoie de timp și de tăcere ca să funcționeze. Admiterea la facultate trebuia comunicată mai subtil sau deloc iar ideea cu ONG-ul axat pe fericire trebuia lansat la anul și mult mai concret, permitându-i doamnei Udrea să impresioneze cu ceva concret și aflat la o oarecare distanță de scandalurile cu care e asociată de obicei.

Prezența lui Cioloș în Parlament dă startul campaniei electorale

Discursul pe date economice al premierului Dacian Cioloș din Parlament pare să fie momentul ales de forțele politice reprezentate acolo pentru a da startul campaniei electorale, chiar dacă oficial mai e destul până la perioada dedicată explicit prezentării ofertei înainte de alegerile din 11 decembrie.

Hotnews are un live text destul de exhaustiv legat de principalele declarații ale lui Cioloș, reacțiile oferite de Dragnea de la PSD, Gorghiu de la PNL și Popescu Tăriceanu de la ALDE, și la final un drept la repică al premierului.

Actualul lider al guvernului a încercat să ofere informațiile legate de starea economiei pe care Parlamentul le-a solicitat și a avut o prezentare relativ neutră și foarte puțin politică inițial, deși e clar că la final a simțit nevoia să răspundă unor atacuri venite de la PSD și a plasat câteva ironii cu țintă foarte clară.

Pe de altă parte PSD și ALDE se poziționează clar ca partid de opoziție în acest moment, clamând în același timp continuitate cu guvernul condus de Victor Ponta, ale cărui realizări sunt aproape mai importante pentru Dragnea decât sunt ratările actualului executiv. E destul de clar că teza principalî a social democraților e că românii nu o duc mai bine datorită lui Cioloș și, puțin paradoxal, orice posibilă stare de mai bine e legată de fostul guvern, nu de cel actual.

PNL încearcă să își afirme propria identitate atacând PSD-ul și fosta sa guvernare, fără a arăta un entuziasm extrem pentru realizările actualului executiv, încercând să inducă ideea că e gata să preia și să extindă toate elementele pozitive dacă câștigă alegerile parlamentare.

Deși discursul a fost despre economie reacțiile de la PSD și PNL sunt mai degrabă legate de identitate, de folosirea limbii române, de modul în care e percepută guvernarea Ponta și de posibilele schimbări pe care Cioloș le mai poate introduce până au loc alegerile.

 

Tobă, plecarea din guvern și Dragnea

Citat de Hotnews Liviu Dragnea spune că plecarea lui Petre Tobă din guvern, după ce a fost pus sub urmărire de DNA, e semn că Cioloș vrea să controleze Ministerul Afacerilor Interne ca să influențeze cumva alegerile din 11 decembrie.

Șeful Partidului Social Democrat nu pare să fie interesat de acuzele aduse lui Tobă sau de faptul că plagiatul lui e foarte clar, chiar dacă instituțiile se codesc să îl recunoască. Pentru el contează doar o părere personală pe care și-a făcut-o despre Tobă și doza de paranoia legată de alegerile care urmează.

Ceea ce Dragnea vrea să transmită. chiar dacă nu spune direct, e că Cioloș îl forțează pe Tobă să plece din Guvern, fabricând cu ajutorul DNA niște acuze, ca să numească la MAI un apropiat cu ajutorul căruia să influențeze alegerile din 11 decembrie.

Probabil că există suficient public care să creadă ceea ce Dragnea încearcă să comunice, dar cred că noi ceilalți ar trebui să îl presăm pe liderul PSD să își clarifice declarațiile ca să fie destul de clar că pentru el conspirațiile par un mod mai inteligent de a atrage votanți decât realitatea.

Dragnea, prezența la parlamentare și obsesia sterilă legată de dată

Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, continuă să fie preocupat de data alegerilor parlamentare și crede că ea are capacitatea să influențeze prezența cetățenilor la vot dar nu și rezultatele finale.

Dintr-o declarație citată de Hotnews rezultă că PSD e sigur că o să câștige scrutinul, indiferent dacă are loc pe 27 noiembrie, 4 decembrie sau 11 decembrie, dar simte că o dată mai apropiată de finalul anului e semn că organizatorii, adică guvernul Cioloș, favorizează liberalii.

Dragnea amestecă, într-un mod din nou nu foarte rațional, teme foarte diferite și idei care au sens cu unele care ies din sfera discursului politic inteligent.

Președintele PSD are dreptate când spune că data alegerilor poate să influențeze prezența dar se pare că relevant pentru un alegător este interestul pe care îl dezvoltă și că cineva care e decis să voteze o va face chiar dacă trebuie să se înfrunte cu ploaie, tentația vacanței sau ninsoare.

Dragnea sugerează și că PSD vrea o prezență mare la vot dar de fapt mai toate partidele din Ronânia sunt mai degrabă avantajate când numărul de voturi exprimate este mic, deoarece asta face alegerile mai previzibile și permite ca rezultatele să fie mai degrabă decise de cei loiali fiecărei formațiuni, ceea ce le permite și investiții mai mici în spațiul de campanie.

Dacă liderul de partid chiar vrea să lege guvernul Cioloș de Partidul Național Liberal și să folosească această conexiune ca temă de campanie e mai ușor să o facă le nivel de idei sau chiar interacțiuni personale decât sugerând că o dată a alegerilor în decembrie va face jocul PNL.

Dragnea nu e un foarte bun comunicator când e vorba de politică și pare să își aleagă temele fără vrea multă analiză prealabilă. E probabil o idee bună să renunțe la toate declarațiile despre data alegerilor și să vorbească mai mult despre propriul partid, planurile sale de guvernare și politica de alianțe.

Tăriceanu, ALDE și inteligența de partid

Călin Popescu Tăriceanu a făcut o greșeală, politică și de imagine, când a sărit peste o coadă ca să obțină un nou permis de conducere și nu a rezistat tentației de a adăuga la greșeală când a comentat pentru Antena 3 despre valoarea timpului său, reușind să arate o lipsă de familiaritate și încredere în chiar doctrina liberală a ALDE, partidul pe care îl conduce.

Parcă pentru a adăuga la lista de probleme a actorului politic și incapacitatea de a își controla filialele și de a transmite un mesaj unitar un alt lider al ALDE a simțit nevoia să îl apere pe Tăriceanu și ideile sale despre cozi, obținerea de documente și importanța demnitarilor.

Conform pseudo-liberalului de la Timiș e important nu să reconstruim sistemul pentru a avea un aparat admnistrativ cât de cât eficient ci să găsim un mod legal prin care anumiți demnitari, de rang 1 sau 2 zice el, să pbțină rapid și eficient documente, chiar dacă pentru ceilalți e nevoie de semnificativ mai mult timp.

ALDE, ca partid, nu e o idee rea, chiar dacă e puțin cam prea mult o simplă anexă a Partidului Social Democrat și are șanse limitate să intre singur în Parlament, dar cu lideri ca Tăriceanu și cu un discurs atât de clar opus propriei doctrine declarate are toate șansele să servească doar ca un fel de servitor de circumstanță pentru partenerul mai puternic înainte de a dispărea fără un impact real.

Timpul lui Călin Popescu Tăriceanu versus timpul cetățeanului român

Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului României și liderul Partidului Alianța Liberalilor și Democraților, a generat un scandal când a evitat o coadă semnificativă pentru a obține rapid un nou permis de conducere. News.ro are o cronologie destul de clară a faptelor de joia trecută și scoate în evidență modul în care toși cei implicați în incident au preferat să nu discute despre el.

Tăriceanu a încercat să ofere un fel ed explicație/clarificare legată de întâmplare și a discutat cu Antena 3 despre gestul său și motivația din spatele acțiunilor, spunând: “Plec de la următoarea constatare: există în orice stat câteva funcții importante, unde oamenii au fost aleși să reprezinte statul și să se dedice în principal problemelor societății. Asta ar trebui să fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă. În toate țările se găsesc, legal, anumite pârghii, care să le permită să se dedicelor problemelor societății. E o problemă de gestiune a timpului. Da, am vorbit ca să merg înainte de începerea programului, să nu fac un gest ostentativ.”

Tentativa de justificare a președintelui ALDE are oareșce merite pentru că pune în discuție valoarea timpului pe care un proces teoretic simplu, ca obținerea unui act, îl cere în România și modul în care el ar putea să fie folosit de un demnitar pentru a se dedica problemelor societății pe care o reprezintă.

Fără prea mult context orice e ușor să îi dai dreptate lui Tăriceanu, să accepți că președintele Senatului a încercat să rezolve rapid o problemă pentru a se ocupa de altele mai mari și că până la urmă poziția sa din stat îi oferă anumite avantaje informale.

Dar tentativa de justificare a lui Călin Popescu Tăriceanu este ratată pentru că ignoră faptul că timpul tuturor celor implicați în obținerea unui nou permis este prețios în sine iar egalitatea cetățenilor în spațiul public este unul dintre principalele elemente doctrinare ale liberalismului pe care teoretic politicianul îl promovează.

Dacă liderul ALDE vrea că el să aibă mai mult timp pentru a se ocupa de problemele țării poate că e o idee bună să sufere o coadă birocratică din când în când pentru a înțelege cât de important e să simplifice genul ăsta de procese pentru ca toți cei care au nevoie de ele să aibă timp în plus.

Tăriceanu are o intuiție corectă legată de valoarea timpului, acum nu mai trebuie decât să înțeleagă că ea trebuie să se aplice tuturor cetățenilor, indiferent de ce fac ei cu timpul lor, și nu doar celor care au puterea necesară ca să aranjeze rute ocolitoare.

Trump nu instigă deținătorii de arme să o atace pe Clinton

Donald Trump, candidatul partidului republican pentru funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, a spus o frază care a fost preluată de mulți comentatori și jurnaliști ca un îndemn pentru deținătorii de arme de a acționa pentru a se asigura că rivala sa, Hillary Clinton, nu reușește să câștige în noiembrie.

Fraza, altfel tare încurcată și ușor tâmpă, folosită în timpul unui discurs a fost: “Hillary wants to abolish, essentially abolish the Second Amendment. By the way, and if she gets to pick her judges, nothing you can do, folks. But the Second Amendment people, maybe there is, I don’t know.”

Cei care o sprijină pe Hillary sau sunt fani ai Partidului Democrat văd aici o amenințare directă ca un deținător de armă să atenteze la viața candidatului, republicanii și potențialii votanți ai lui Trump spun că e o glumă care nu a prins la public sau un îndemn la organizare și acțiune politică pașnică.

Sunt destul de sigur că Trump nu vrea ca cineva să o atace pe doamna Clinton, indiferent de cuvintele pe care le folosește, iar explicația e destul de simplă: candidatul republican vrea să câștige, să arate procentele sale uriașe, să dovedească cât de bun e când e vorba de strategie politică. Un atac asupra candidatului republican nu ar face decât să îi limiteze viitoarea victorie și sâ ridice semne de întrebare legate de triumful său.

Problema pentru republicani e că, așa cum se vede în fraza de mai sus, The Donald nu e foarte coerent și pare mai interesat de exprimare unor fluxuri de conștiință și nu de citirea unor planuri coerente de guvernare construite de strategi ai GOP.

Donald Trump, dacă ar avea sprijinul întrgului Partid Republican și ar avea disciplina necesară să folosească inteligent resursele sale, ar avea șanse reale să devină următorul președinte al Statelor Unite ale Americii. Problema lui e că nu știe cum să își țină gura și cum să lucreze cu uneltele clasice ale politicii mai degrabă decât să dea liber tuturor gândurilor relativ fără sens care îi trec prin cap.

Pe moment Hillary Clinton are un avans de cam 5-6 puncte în sondajele de opinie, Real Clear Politics, 538 și Upshot au mai multe detalii.