Politica – Page 4 – Dumitrescu Andrei

Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.

Iluzia victoriei lui Mihai Tudose

Mihai Tudose era cvasi-necunoscut până la numirea lui în funcția de prim-ministru la mijolcul lui 2017, ca om ales să reconstruiască imaginea de partid capabil să guverneze pentru PSD. E destul de probabil că el o să meargă din nou pe drumul spre obscuritate acum că a fost debarcat de Partidul Social Democrat, așa cum a făcut-o și Sorin Grindeanu înaintea lui (se va găsi o numire care să-l țină ocupat și cât mai puțin interesat de spațiul public).

În pofida limitărilor personale, de imagine și de competență sunt oameni care vedeau o victorie a lui Tudose în fața lui Liviu Dragnea ca o idee bună și care acum deplâng lipsa lui de capacitate tactică. Nu susțin neapărat teza că nu există nici un membru decent al PSD sau nici un lider al partidului frecventabil dar nu sunt de acord că debarcarea lui Dragnea și a celor din jurul lui e singurul obiectiv important al momentului.

Partidul Social Democrat rămâne cel mai mare al momentului în România și câștigătorul celor mai recent alegeri, ceea ce înseamnă că e important ca el să guverneze, coerent și cât mai eficient. Dragnea e clar interesat de propriile priorități dar marea problemă e că partidul nu are nici un plan coerent, în afară de limitarea efectelor pe care justiția le poate avea asupra liderilor săi. Dacă Tudose câștiga lupta din partd și, exagerând pentru efect, reușea să impună o întreagă echipă nouă de conducere, e puțin probabil să vedem o îmbunățățire a actului de guvernare.

E foarte probabil că PSD o să dea un nou prim-ministru și un nou guvern. Președintele nu prea are cum să respingă la infinit propunerile, o alternativă în Parlament nu prea există. Numele premierului și al miniștrilor săi nu contează foarte mult.

E important, pe termen scurt, să fim mai puțin interesați de luptele din PSD șiu mai interesați de alternative, atât la nivel de partide (USR și PNL au nevoie de comunicare și recrutare mai bune) cât și la nivel de societate (educația politică și comunicarea cu votanții e foarte limitată în România).

Cazanciuc admite neputința PSD când e vorba de centenarul Unirii din 1918

România aniversează 100 de ani de la Unirea din 1918. Partidul Social Democrat este la putere, are o majoritate bună în Parlament și controlează guvernul. Robert Cazanciuc, actual senator și fost ministru al justiției, nu se rușinează să spună că, în pofida dominației politice a PSD, singura realizare clară legată de centenar care are șanse să fie finalizată este Catedrala Mântuirii Neamului.

Mai mult el încurajează cetățenii să doneze pentru acest proiest, semn clar că nici pentru acest proiect guvernul și Patriarhia nu au suficiente resurse. Mai mult, Cazanciuc nu admite că acest proiest pur religios nu are un beneficiu clar la nivel administrativ și nu e legat direct de sărbătorirea Unirii din 1918. Senatorul PSD nu menționează alte posibile proiecte, de infrastructură sau de alt tip, pe care guvernarea PSD le poate măcar lega de eveniment.

Modul în care Cazanciuc comunică ideile partidului său legate de Catedrala Mântuirii Neamului și centenar sunt limitate și ar trebui sancționate de PSD. Chiar dacă partidul nu are nimic mai bun de oferit e o idee foarte proastă să admită o lipsă clară de imaginație, resurse sau gândire dincolo de termenul scurt al debarcării posibile a unui alt premier.

Jucatul nu e boală, jucatul definește umanitatea

Organizația Mondială a Sănătății (WHO) a hotărât că “gaming”-ul trebuie clasificat ca afecțiune mentală și o să apară ca atare în noua ediție a ICD, o clasificare a bolilor folosită ca referință de cele mai multe țări.

Pe scurt, joaca pe calculator (mai complex: joaca, de mai multe feluri, pe calculatoare, console, mobile și alte tipuri de platforme), poate să aibă efecte negative asupra individului. WHO o să specifice în ICD simptome, care sună destul de vag din descrierea oferită de BBC, dar nu e clar dacă va exista și un tratament recomendat sau alte măsuri de limitare a impactului.

Ca orice altă activitate umană, de la somn la alergat la mâncat la muncă, jucatul (fie că e în spațiul fizic sau în cel virtual) poate să fie abuzat iar abuzul poate să ducă la consecințe serioase pentru cel implicat. Sunt destule relatări despre oameni morți după prea mult World of Warcraft și există deja clinici care declară că pot trata astfel de probleme.

Problema cu listarea de simptome ambigue și fără o metodă clară de tratament sau intervenție medicală de către WHO e că stigmatizează o activitate absolut normală pentru majoritatea oamenilor și care nu e deloc nouă sau ne-studiată. De la zarurile antice și șah până la cele mai complicate MMO-uri sau experiențe virtuale umanitatea a folosit jocul ca un mijloc de a se distra (în sensul de separare de lumea nesatisfăcătoare) pentru a putea să facă mai mult sau mai bine în viitor.

E nevoie să avem doctori care pot să vadă când o activitate, oricare e ea, afectează capacitatea individului de a funcționa. Nu e nevoie să atacăm unul dintre cele mai populare hobby-uri ale momentului, mai ales când e clar că WHO nu are datele necesare ca să ofere informație clară în noul ICD.

Cred că fiecare gamer poate să vorbească despre momentele când un joc i-a dominat viața într-un mod nu foarte sănătos. Dar fiecare dintre ei poate și să vorbească despre un moment de exaltare, înțelegere, fericire legat de jocuri. E cazul să explorăm cum putem să avem parte de mai multe experințe bune legate de jocuri decât să explorăm steril potențialul rău pe care îl pot face.

Ilan Laufer, Kevin Hamilton și problema interacțiunii cu ambasadorii și declarațiile lor

Ilan Laufer este ministru pentru mediul de afaceri. Pe Facebook el se lansează într-o tiradă (destul de lungă dar decent articulată) împotriva lui Kevin Hamilton, ambasadorul Canadei la București, acuzându-l că se implică în problemele interne ale României și că își depășește statutul, după ce acesta a criticat, diplomatic, guvernul pentru modificarea legilor legate de justiție.

E destul de clar că Laufer nu are atribuții legate de afacerile externe și că mesajul ambasadorului nu îi era adresat lui, deci declarația sa publică nu are alt scop decât crearea unui capital de imagine printre cei care deja sunt convinși de dreptatea mesajului. Scopul a cam fost atins printre simpatizanții Partidului Social Democrat, care se manifestă destul de naționalist în comentarii. Ce nu înțeleg eu e de ce Ilan se ia de Canada și de ce e deranjat de doar unul dintre mulții ambasadori care au avut luări publice de poziție în ultimele săptămâni.

Are Laufer și/sau alți lideri ai PSD impresia că e mai ușor să reacționezi mai dur când e vorba de Canada? Că nu e o idee bună să faci la fel cu SUA sau Marea Britanie dar canadienii sunt mai puțin belicoși? Că dacă au liberalizat vizele nu prea au cum să își manifeste concret deranjul? Că oricum ministrul pentru mediul de afaceri e ignorat când se ocupă de lucruri mult în afara portofoliului său?

Sunt destul de sigur că actualul guvern și actuala majoritate parlamentarp PSD – ALDE fac (cu un assist serior de la UDMR) o grămadă de lucruri aiurea. Cred că e o idee bună pentru ei să încerce măcar să limiteze momentele când se poziționează singuri într-un spațiu atât de radical încât le e aproape imposibil să iasă civilizat de acolo.

Opoziția nu se face prin participarea sporadică la manifestații

Ludovic Orban, președintele PNL, Dan Barna, liderul USR, și Dacian Cioloș, conducătorul Platforma România 100, au participat duminică la manifestația anti-guvern și anti-PSD din Piața Victoriei. Manevra lor este imprudentă și afectează atât spațiul de manevră al partidelor lor cât și credibilitatea protestelor de stradă .

Cei trei au susținut și o conferință de presă alături de lideri civici înainte de a merge să protesteze și au fost insistent urmăriți de presă. Alinierea partidelor de opoziție cu manifestanții din Victoriei e clar menită să arate unitatea în fața acțiunilor controversate ale Partidului Social Democrat, mai ales față de modificarea legilor justiției, și să potențeze ambele părți implicate.

Dar Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Platforma România 100 ignoră faptul că există, în spațiul practic (și e necesar să existe, la nivel teoretic, în cadrul unui sistem democratic) o separare între politic și civic, între acțiunile partidelor și acțiunile cetățenilor. Opoziția politică în față PSD se face în principal în Parlament și la nivel de administrația publică. Partidele citate mai sus (cu posibila excepție a USR) nu sunt foarte vizibile în spațiul pur politic și nu par să aibă alte idei decât să se asocieze cu o mișcare civică a cărei prezență e mult mai bine definită.

Actorii politici pot să demonstreze fără nici o problemă, în Piața Victoriei sau oriunde altundeva, dar trebuie să o facă în calitate de cetățeni, deranjați de o acțiune a puterii. O oarecare discreție (cum au manifestat un număr dintre ex-miniștrii cabinetului Cioloș) le-ar permite să câștige un capital politic sau de imagine fără a amesteca planurile de percepție.

PNL, USR și Platforma România 100 trebuie să dezvolte și să implementeze noi acțiuni politice de opoziție. Protestatarii trebuie să clarifice termenii pe care îi pot impune politicienilor care vor să își asocieze imaginea cu a lor. Începutul e pe undeva pe aici: participarea e în regulă atât timp cât nu e folosită pentru construcția agresivă de imagine sau pentru a deraia protestele.

Manifestațiile, indiferent de impactul lor direct, sunt bune pentru că arată politicienilor (mai ales cei de la putere dar și cei din opoziție) că există o presiune cetățenescă, de jos în sus, care trebuie luată în considerare. Indiferent de modul în care PNL, USR și alții se poziționează public ei trebuie să respecte oamenii prezenți în Victoriei permițându-le să se exprime fără să le răpească mesajul.

Chiar dacă sunt critic față de partidele care s-au aliniat cu protestele PMP a acționat chiar mai tâmp criticând direct opoziția, practic a preluat sarcina departamentului de comunicare de la PSD, chiar dacă nu cred că are cum să crească făcând asta.

Regele Mihai a murit, festivismul național nu

Regele Mihai a murit pe 5 decembrie dar reacțiile majorității oamenilor politici legate de acest eveniment ne arată că festivismul asociat cu clasa noastră politică e viu și capabil să profite până la capăt de această ocazie.

Președintele Iohannis a fost, poate, cel mai decent în reacția sa, chiar dacă funeraliile de stat puteau să fie anunțate ceva mai târziu, pentru că să concentrat pe ce a fost și a făcut Mihai. Prima sa declarație sună corect: “Regele Mihai a fost una din cele mai mari personalităţi ale României şi a scris cu litere mari istoria României. Este o mare pierdere pentru România şi pentru români. Condoleanţe tuturor membrilor Casei Regale”

Pe de altă parte nu știu dacă e nevoie de doliu național, având în vedere că România e republică și că nu există o implicare directă a Casei Regale în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor. Funeraliile de stat cred că sunt de ajuns.

Alți politicieni au marșat pe valorile pe care regele Mihai le reprezenta, incapabili să vadă că menționarea lor e o idee infinit mai proastă decât aplicarea lor directă în prestația lor publică. Gabriela Firea, primar al Bucureștiului, a găsit momentul perfect ca să propună redenumirea Pieței Victoria. Nu m-aș mira ca alți primari să găsească rapid și ei piețe și străzi care să poarte numele de Mihai, pentru că simbolistica locativă e mai importantă decât adoptarea unor valori.

E instructivă lista de reacții de la News.ro. Multe fraze goale, puține idei despre istorie, nici o inițiativă legată de o mai bună comunicare a trecutului recent al României. Politicienii trebuie să vadă moartea regelui Mihai ca o bună oportunitate moralizatoare, mai ales pentru ei dar și pentru cetățeni, și mai puțin ca un moment pentru festivism gol de conținut.

PSD se pricepe la drăgălășenii cu limba scoasă

Liderii Partidului Social Democrat s-au adunat luni seară ca să îi serbeze pe cei care au numele asociate cu Sfântul Nicolae. Nu e clar cât de bine s-au distrat dar e clar că premierul Tudose e foarte capabil să scoată limba la Codrin Ștefănescu, chiar dacă există o bună șansă să fie surprins de presă folosind o tehnică de comunicare mai degrabă asociată cu copilăria.

Și eu mai scot limba la prietenii apropiați (sunt Tudose și Codrin așa ceva?) dar mă asigur că nimeni nu documentează momentul (poate cu teleobiectivul minții) și se întâmplă de obicei după câteva pahare (imaginea pare surprinsă la sosirea celor din PSD la petrecere, nu într-o pauză de distracție). Secretarul general al partidului a comentat după ce imaginea a devenit publică și a explicat că e o glumă pe care doar cei implicați pot să o înțeleagă (și orice om care a avut o copilărie cât de cât normală).

Era deja destul de clar că PSD nu a populat numai cu adulți și că tendința lor e de a acționa ca și cum ar scoate limba către public (chiar dacă până acum s-au abținut de la gest) dar imaginea asta arată altceva: liderii social democrați nu prea se respectă reciproc, ceea ce devalorizează atât colaborarea lor la nivel de partid și guvernare cât și rivalitățile lor. Aștept cu interes să înceapă să scoată limba și Gabriela Firea la Tudose și eventual Liviu Dragnea când se prezintă la DNA.

PSD, Firea, micro-managementul și târgul de Crăciun

Partidul Social Democrat, chiar dacă e ocupat cu guvernarea și cu munca în Parlament legată de cel puțin 2 mari inițiative legislative, are aparent timp să decidă unde se organizează târguri de Crăciun.

Dan Mihalache, primarul sectorului 1, este citat de Adevărul explicând că primarul general trebuia sprijinit de PSD pentru că partidul hotărâse că e cazul să ocupe Piața Victoriei în decembrie. Declarația nu face decât să confirme cele mai mari temeri ale manifestanților care au folosit spațiul ca să protesteze.

Problema mai mare e însă că cel mai mare partid din România are timp și energie să se ocupe cu lucrurile aparent triviale, chiar dacă e clar că pierde la capitolul relații publice și antagonizează o bună bucată din public.

Inițial Gabriela Firea declarase că Inspectoratul Școlar al Municipiului București îi ceruse să organizeze târgul de Crăciun din Piața Victoriei. Aparent și instituția asta are destulă putere ca să decidă ce și cum trebuie să facă primarul general.

E destul de clar că PSD trebuie să își controleze mai atent primarii și alți reprezentanți publici, dacă chiar vrea să mențină iluzia că deciziile doamnei Firea sunt mai degrabă legate de binele public decât de interesele partidului.

Sau poate e o idee mai bună ca social democrații să clarifice faptul că nu le plac manifestanții și că li se pare o idee bună să ocupe Piața Victoriei, acceptând că sinceritatea o să deranjeze doar segmentul de votanți care era oricum aliniat împotriva lor.

Dragnea are probleme cu insultarea propriilor senatori

Guvernul condus de Mihai Tudose, format din miniștrii ai PSD și ai ALDE, vrea neapărat split TVA pentru toate firmele din România. Nu e foarte clar de ce, atât timp cât e criticat de mai toate organizațiile care reprezintă spațiul economic, nu e folosit mai pe nicăieri în Uniunea Europeană și alte țăti au avut probleme cu implementarea. Dar pot înțelege o decizie politică a Partidului Social Democrat (plus anexa ALDE) de a implemente acest sistem, reflectată într-un proces de adoptare implementat de guvern și de majoritățile celor două partide din Senat și din Camera Deputaților.

Eugen Teodorovici conduce comisia care se ocupă de finanțe la Senat și, împreună cu colegii săi, a decis să modifice prevederile trimise de Guvern. Ei propun ca split TVA se se aplice de la 1 ianuarie 2018 doar pentru acele firme care lucrează cu statul și, dacă totul funcționează coerent, de la 1 ianuarie 2019 pentru restul. Bineînțeles comisia nu poate să forțeze plenul să adopte propria variantă și e foarte posibil ca textul inițial, cu obligativitate pentru toată lumea începând cu 2018, să fie adoptat în cele din urmă.

Dar până atunci Liviu Dragnea, liderul PSD, a găsit o nouă ocazie să își demonstreze limitele de politician. Potrivit Hotnews el a și-a atacat, nu foarte voalat, propriul senator. Era mult mai ușor să spune partidului ce variantă de split TVA vrea și să lucreze cu liderii de grup ca ea să fie adoptată.

Mai grav e că Dragnea nici măcar nu e capabil să insulte un senator al PSD cu inteligență sau cu duritate sau cu ironie reală. Dacă un lider de partid chiar are nevoie de atacuri nu are de ce să fie vag. Din păcate șeful social democraților atacă la fel cum guvernează: fără inteligență și fără stil.