Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.

Jucatul nu e boală, jucatul definește umanitatea

Organizația Mondială a Sănătății (WHO) a hotărât că “gaming”-ul trebuie clasificat ca afecțiune mentală și o să apară ca atare în noua ediție a ICD, o clasificare a bolilor folosită ca referință de cele mai multe țări.

Pe scurt, joaca pe calculator (mai complex: joaca, de mai multe feluri, pe calculatoare, console, mobile și alte tipuri de platforme), poate să aibă efecte negative asupra individului. WHO o să specifice în ICD simptome, care sună destul de vag din descrierea oferită de BBC, dar nu e clar dacă va exista și un tratament recomendat sau alte măsuri de limitare a impactului.

Ca orice altă activitate umană, de la somn la alergat la mâncat la muncă, jucatul (fie că e în spațiul fizic sau în cel virtual) poate să fie abuzat iar abuzul poate să ducă la consecințe serioase pentru cel implicat. Sunt destule relatări despre oameni morți după prea mult World of Warcraft și există deja clinici care declară că pot trata astfel de probleme.

Problema cu listarea de simptome ambigue și fără o metodă clară de tratament sau intervenție medicală de către WHO e că stigmatizează o activitate absolut normală pentru majoritatea oamenilor și care nu e deloc nouă sau ne-studiată. De la zarurile antice și șah până la cele mai complicate MMO-uri sau experiențe virtuale umanitatea a folosit jocul ca un mijloc de a se distra (în sensul de separare de lumea nesatisfăcătoare) pentru a putea să facă mai mult sau mai bine în viitor.

E nevoie să avem doctori care pot să vadă când o activitate, oricare e ea, afectează capacitatea individului de a funcționa. Nu e nevoie să atacăm unul dintre cele mai populare hobby-uri ale momentului, mai ales când e clar că WHO nu are datele necesare ca să ofere informație clară în noul ICD.

Cred că fiecare gamer poate să vorbească despre momentele când un joc i-a dominat viața într-un mod nu foarte sănătos. Dar fiecare dintre ei poate și să vorbească despre un moment de exaltare, înțelegere, fericire legat de jocuri. E cazul să explorăm cum putem să avem parte de mai multe experințe bune legate de jocuri decât să explorăm steril potențialul rău pe care îl pot face.

 

Regele Mihai a murit, festivismul național nu

Regele Mihai a murit pe 5 decembrie dar reacțiile majorității oamenilor politici legate de acest eveniment ne arată că festivismul asociat cu clasa noastră politică e viu și capabil să profite până la capăt de această ocazie.

Președintele Iohannis a fost, poate, cel mai decent în reacția sa, chiar dacă funeraliile de stat puteau să fie anunțate ceva mai târziu, pentru că să concentrat pe ce a fost și a făcut Mihai. Prima sa declarație sună corect: “Regele Mihai a fost una din cele mai mari personalităţi ale României şi a scris cu litere mari istoria României. Este o mare pierdere pentru România şi pentru români. Condoleanţe tuturor membrilor Casei Regale”

Pe de altă parte nu știu dacă e nevoie de doliu național, având în vedere că România e republică și că nu există o implicare directă a Casei Regale în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor. Funeraliile de stat cred că sunt de ajuns.

Alți politicieni au marșat pe valorile pe care regele Mihai le reprezenta, incapabili să vadă că menționarea lor e o idee infinit mai proastă decât aplicarea lor directă în prestația lor publică. Gabriela Firea, primar al Bucureștiului, a găsit momentul perfect ca să propună redenumirea Pieței Victoria. Nu m-aș mira ca alți primari să găsească rapid și ei piețe și străzi care să poarte numele de Mihai, pentru că simbolistica locativă e mai importantă decât adoptarea unor valori.

E instructivă lista de reacții de la News.ro. Multe fraze goale, puține idei despre istorie, nici o inițiativă legată de o mai bună comunicare a trecutului recent al României. Politicienii trebuie să vadă moartea regelui Mihai ca o bună oportunitate moralizatoare, mai ales pentru ei dar și pentru cetățeni, și mai puțin ca un moment pentru festivism gol de conținut.