Category: Politica

Can the United Kingdom Balance Rights and Threats Under May?

The United Kingdom elections are a few days away and the Conservatives, led by Prime Minister Theresa May, seem poised to continue to be the leading party of the country, which will give them the right to form the next government and define the laws of the UK for the coming five years.

In the wake of Saturday’s terror attack in London the current and probably former PM has been talking about the way the United Kingdom can make sure that such assaults do not happen again and claims that even human rights laws might be tweaked in order to make it easier to suppress terrorists.

Theresa May is quoted by the BBC as saying that, “And if our human rights laws get in the way of doing it, we will change the law so we can do it.”

She explains that the move is designed to do “more to restrict the freedom and movements of terrorist suspects when we have enough evidence to know they are a threat, but not enough evidence to prosecute them in full in court.”

Many have jumped to conclusions, claiming that the PM is aiming to dismantle human rights protections in the name of fighting against terror, linking these statements with previous ones that implied the government is aiming to limit encrypted communications apps and increase its overall surveillance of foreign nations and potential attackers.

But Theresa May is clearly threading lightly here, as shown by her use of “human rights laws” and by the fact that she claims no moves will be made without evidence of threat, even if it might not be enough to get someone in court.

There are a few possible ways that these statements might play out over the coming weeks and months:

  1. Theresa May and her winning Conservatives might aggressively move to limit rights for those who might engage in terror acts, shoring up support among their own electorate while making sure that Labour and the Liberal-Democrats cannot use it because of the emotional impact of the recent terror attacks.
  2. The coming government will introduce temporary measures in order to increase security and will test the waters when it comes to limiting rights and to increased surveillance before focusing on more urgent problems, like the increasingly complicated process of Brexit.
  3. Theresa May is only using potential limitations of human rights laws in order to get Conservatives the best possible result in the elections and will then let the matter drop, with most of the resources of the coming government dedicated to other pressing issues.

I believe that the second option is the one that will appeal to the coming government because it gives the PM a way to appear tough on terror, which is an obvious position for the Conservatives, while also making sure that they do not cross a line when it comes to respect for human rights, which would offer a solid line of attack for their political adversaries.

The Qatar Crisis: Are Battlelines Being Drawn Across the Middle East?

Four of the most important and most hardline Sunni countries in the Middle East, with Saudi Arabia in the lead and the likes of Egypt, the UAE and Bahrain following, are cutting ties with Qatar, quoting its increasing support for Islamist movements as the main reason, with closer ties to the Shia power Iran seen as equally important by international affairs experts.

The United States quickly reacted to the move, with Rex Tillerson, the American Secretary of State, claiming that the fight against ISIS will not be affected while also urging all sides to tackle their differences via diplomatic links.

The new united Sunni block says that it is blocking airspace, closing ports and airports and is giving Qatar citizens no more than two months to returning to their country, with further measures set to be announced at a later date.

Saudi Arabia, Bahrain, the UAE and Egypt are trying to make sure that Iranian influence does not expand in the region, especially now that the Shia power is heavily involved in Iraq, with military advisers supporting troops that are fighting ISIS, Syria, where it aims to prop up the regime, and in Lebanon, where it is working closely with Hezbollah.

Qatar, a small country that has solid gas reserves (mainly in a field that it shares with Iran), will be affected by the restrictions because of its reliance on food imports and because the airspace closures might affect the daily operations of Qatar Airlines.

The Gulf monarchy is characterized by high per capita income, which stands in stark contrast with the economy’s overall reliance on migrant workers, and has been accused of human rights abuses even as it seeks to grow its international profile by hosting the 2022 FIFA World Cup.

Many analysts are seeing the move as preparation for a wider Saudi Arabia led move against Iran, supported by the United States and joined by a number of other Middle East countries. The immediate aim is to get other middle level powers to side with one of the major groups and to show those who do are not linked with the Sunni block the price they will have to pay if they work with Iran.

There are a number of possible scenarios for the short and medium term:

  1. Saudi Arabia and its allies will continue to pressure other countries to work against Iran and will probably seek to improve their position in Yemen while also boosting their presence in Syria and in Irak, mainly via soft power means. Neither of them is too keen to launch military action, especially given the limited progress Saudi Arabia and allies have made in Yemen and the complicated situation in other countries where Iranian influence is strong.
  2. Qatar seeks to strike back and uses both diplomatic clout and its resources to boost rebel groups it is supporting, launching attacks against Saudi Arabia interests in Yemen, Egypt, Bahrain, Syria and Irak. Iran will back such efforts but it is unlikely that Shia power will abandon its current strategy, which involves avoiding major direct military engagements.
  3. Both the Saudi Arabia led block and the Iranian one escalate and come to direct blows, perhaps over airspace access or shipping, with flare-ups also possible in Yemen or Syria. It’s unlikely that the two sides will be interested in sustaining a prolonged classic military conflict given the diplomatic pressure they will be from the international community and the high potential economic cost of any major war.

Battlelines already exist in the Middle East, in Irak, Yemen and Syria, but despite the clear divergent interests of the various countries the confrontation will not escalate in any major way.

The diplomatic move that Saudi Arabia, the UAE, Bahrain and Egypt made against Qatar is significant because of its potential economic impact and it might lead to tit-for-tat responses that will affect the overall prosperity of the region and might force many of the involved actors to look inward to deal with both social and economic issues.

Obama, Trump, spionajul și dovezile

Donald J. Trump, președinte al Statelor Unite ale Americii, a spus recent pe Twitter că, în timpul campaniei de anul trecut, fostul președinte Obama l-a spionat, probabil ca să încerce să o scoată pe Clinton câștigătoare, chestie care e anormală și trebuie clar să fie investigată. Nici un fel de dovezi nu au fost oferite, Congresul s-a autosesizat și le cere până pe 20 martie.

Sean Spicer, nefericitul care trebuie să scoată castanele retorice ale administrației din foc, a încercat să construiască ceva sens acolo unde el clar nu există. Adică Trump nu îl acuză de fapt pe Obama, ci echipa lui, nu de ascultare propriu-zisă ci de un fel de interferență. Dovezi încă nu sunt, ceea ce e semn rău pentru onoarea și așa pătată a administrației. Sean Spicer are o slujbă ingrată iar Donald nu încearcă să i-o facă mai ușoară.

Marea întrebare e dacă noul președinte (are sub două luni de la inaugurare) poate să lanseze atacuri și neadevăruri pe termen lung fără nici un fel de consecințe sau dacă e nevoie să se mai și oprească. Rămâne de văzut dacă pe la sfârșitul lunii o să fie nevoie să își ceară scuze de la Obama și, mai ales, cum o să facă asta.

Președintele, referendumul și opțiunea nucleară

Problema cu o armă politică cum e referendumul anunțat la începutul anului de Klaus Iohannis pe tema justiției e că poate să fie folosit eficient o singură dată. Ceea ce probabil explică de ce președintele a declarat că o să renunțe să mai discute despre tema asta o vreme.

Problema e că administrația prezidențială a apelat cam repede la referendum ca o modalitate de a presa Partidul Social Democrat când cu ordonanța 13, cea care ar fi bulversat procesul de justiție și avea clară dedicație pentru Liviu Dragnea, și acum oferă adversarilor o oportunitate să o critice. PSD o să zică probabil că președintele nu vrea de fapt să asculte opinia românilor legată de justiție și că e doar interesat de un joc politicianist.

Problema mai mare e că astfel de afirmașii sunt în parte justificate. Referendumul, mai ales așa cum e folosit în România după ’90, tinde să nu își atingă scopurile și, mai mult, să elimine din credibilitatea celor care apelează la el. Probabil că era o idee mai bună pentru președinte să amenințe cu referendumul, eventual în negocieri directe cu PSD, mai degrabă decât să declanșeze procesul legat de el.

Personal aș vrea să văd refendumul organizat, preferabil anul ăsta, pentru că reprezintă un bun mod de a pune în mod real în discuția conceptul de justiție, în primul rând, și modul în care el este reflectat de statul român prin instituții și de cetățenii români prin activitatea lor de zi cu zi.

Donald J. Trump e (aproape) rațional și presidențial în fața Congresului

NPR oferă tuturor celor interesați de primul discurs al lui Donald J. Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, textul întreg și o serie de comentarii legate de date și planuri pe termen lung. E destul de mult de citit dar e prima dată când noul lider american reușește să își mențină coerența, să ofere clare detalii despre politicile sale pe termen lung și să păstreze doar părțile bune ale statutului de outsider din timpul campaniei.

Probabil cele mai interesante bucăți sunt cele legate de planul major legat de infrastructură, unde menționarea unei investiții masive clar nu e pe placul republicanilor interesați de limitarea cheltuielilor, de încercarea de a limita sau elimina infracțiunile legate de droguri și de mențiunile vagi legate de un înlocuitor pentru Obamacare, care e încă relativ prost definit.

Administrația lui Donald J. Trump ar trebui să aibă planuri detaliate pentru toate inițiativele majore, mai ales cele de mai sus, până la finalul lunii iar apoi ele vor trebui puse în acord cu cele ale republicanilor din Congres și Senat. Urmează apoi procesul legislativ propriu-zis și încercările democraților de a limita impactul lor sau de a introduce amendamente relevante.

Poate Trump să mențină tonul rațional din acest discursc și să construiască p administrație relativ eficientă, chiar dacă exotică, sau influența celor care au scris discursul ăsta mai degrabă echilibrat o să dispară rapid?