Trump evită orice discuție despre zid sau Obamacare

Donald J. Trump, președinte ales al Statelor Unite ale Americii, a lansat un nou mesaj video care oferă detalii despre măsurile pe care vrea să le ia în prima zi de mandat oficial, și majoritatea presei, inclusiv BBC, comentează decizia sa de a renunța la TPP, marele tratat axat pe comerț care nu e încă ratificat de SUA.

Mai interesant e că noul lider al celei mai puternice țări din lume nu a spus nimic despre marele zid care trebuie să apară la granița cu Mexic sau despre eliminarea Obamacare, două dintre marile promisiuni din timpul campaniei electorale. Republicanul a mai promis că va anunța cuvânt noi numiri pentru cabinet, că va introduce un program de răspuns la atacurile cibernetice împotriva Americii, că va interzice membrilor administrației să devină lobby-iști pentru 5 ani și că va analiza modul în care sunt emise vizele.

Probabil cel mai mare impact o să îl aibă promisiunea că va elimina restricțiile legate de producția de energie, ceea ce nu-i o idee chiar bună având în vedere că 2016 pare să fie cel mai cald an de când există măsurători clare, trecându-l pe 2015 pe locul 2.

Practic Donald J. Trump propune lucruri fără prea mare impact dar care sună bine și nu se atinge de cele mai importante promisiuni făcute, care sunt fie greu fie imposibil de implementat, chiar în condițiile în care controlează și Congresul și Senatul.

Probabil că președintele ales va continua să nu menționeze prea des cuvintele zid, Mexic sau Obamacare prea des în următoarele câteva luni, chiar dacă cei care l-au ales sunt foarte dornici să ler audă.

Cealaltă problemă cu Trump și Facebook

După alegerile din Statele Unite ale Americii și victoria lui Donald J. Trump mulți comentatori și o parte semnificativă a publicului critică Facebook pentru modul în care așa-zisa sa neutralitatea când e vorba de știri a permis unui număr foarte mare de falsități să se propage viral și, potențial, să influențeze rezultatele scrutinului.

Compania a anunțat deja că va implementa noi măsuri prin care să limiteze publicul care este expus la falsități clare, așsa cum în urmă cu câteva luni a decis să limiteze impactul știrilor care sunt clar clickbait.

Dar cred că, în fundal, problema mai mare legată de Facebook are mai mult de-a face cu încrederea noastră și a companiei în știință și măsurare, care deja a fost afectată de victoria lui Donald J. Trump.

Modelele folosite pentru a prevedea alegerile electoratului au avut probleme clare și e nevoie de timp și analiză pentru a vedea dacă ele sunt ușor de eliminat sau dacă e nevoie de o regândire mai largă a întregului domeniu. Oamenii care se ocupă de marketing deja își analizează propriile modele legate de consumatori și alegerile lor.

Facebook a început, tiptil, să admită că are probleme legate de datele legate de afișări și timp petrecut pe pagini și, deși pe moment compania insistă că erorile nu au afectat valoarea financiară a relațiilor cu partenerii, e foarte posibil ca în curând să apară întrebări mai mari legate de întrgul model care susține popularitatea pe rețelele sociale și modul în care indivizii sunt sau nu afectați de ceea ce ele livrează.

Adrian Severin adaugă megalomanie corupției

Adrian Severin a fost, în final, condamnat pentru luare de mită și trafic de influență, la mai bine de 3 ani după ce a fost trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție și acum trebuie să treacă prin 4 ani de închisoare.

Republica sintetizează decent modul în care fostul europarlamentar din partea Partidului Social Democrat a confundat conceptul de lobby, care își are locul lui bine reglementat în spațiul democratic, cu îmbogățirea rapidă în schimbul unor inițiative și voturi cu dedicație.

Partea îngrijorătoare, dacă lăsăm la o parte timpul trecut de la trimiterea în judecată și sentința relativ ușoară, este că Adrian Severin nu are nici cea mai mică intenție să accepte că a făcut ceva greșit ți își folosește corupția și condamnarea ca platformă pentru a gâdila instinctul naționalist și pentru a ataca DNA-ul.

Norocul e că mesajele lui se duc mai degrabă spre delir, deși sunt sigur că există un public pentru genul ăsta de idei: “Ce interes are DNA să demonstreze cu orice preț că prin prestația mea în străinătate – acolo unde am primit funcții și misiuni care nu își au egal decât în cele deținute anterior de Nicolae Titulescu și Corneliu Mănescu – am decredibilizat România? Ce interes are DNA să demonstreze astfel că în România și în reprezentanții ei nu se poate avea încredere?”

Partea mai proastă e că Severin a fost europarlamentar, capabil să exporte și grandomania de mai sus și incapacitatea de a lucra cu democrația, construind o imagine proastă pentru că PSD, ca mai toate partidele din România, nu are o strategie coerentă când e vorba de resurtse umană și tinde să folosească Parlamentul European ca o sinecură în loc să caute indivizi care au capacitatea să împingă Europa și România spre un viitor macar parțial mai bun.

Trump, tranziția și enormitatea guvernării

“Make America Great Again” e un foarte bun slogan, parte a strategiei care l-a făcut pe Donald J. Trump noul președinte al Statelor Unite ale Americii, dar cuvintele astea ratează un lucru destul de simplu: SUA e deja o țară foarte mare, din mai multe puncte de vedere.

Bugetul e mare, responsabilitățile interne sunt gigantice, problemele externe care trebuie abordate poate ceva mai mici, economia SUA încă e hotărâtoare pentru evoluția restului lumii. Donald J. Trump trebuie, împreună cu oamenii pe care îi selectează pentru cabinet, să se ocupe de toate lucrurile astea. Problema pe moment e că președintele ales are greutăți când e vorba de ocuparea posturilor.

Candidatul a mers împotriva unei bune bucăți a propriului partid ca să câștige. NYTimes sugerează că un număr mare de foști membrii ai administrației nu sunt interesați de posturi mai degrabă de execuție decât de stabilirea a strategiei. Mike Pence, care e vicepreședinte, pare că nu are resursele să se ocupe cum trebuie și de echipa de tranziție. Aparent chiar și donatorii cei mai importanți nu prea au pe cine să recruteze, lobby-ist sau nu, pentru administrația Trump.

Tocmai pentru că SUA e atât de mare din foarte multe puncte de vedere aparatul birocratic atașsat guvernării e și el masiv și pe alocuri imposibil de eliminat, în pofida declarațiilor bazate în ideologie ale republicanilor. Dacă Donald J. Trump chiar va implementa construcția unui zid și deportarea masivă el o să aibă nevoie de mai mulți oameni, de mai multe resurse, de mai multă birocrație care să le coordoneze.

Întregul efort de reformă, chiar dacă e mai mult decât doar o promisiune de campanie, poate să se piardă în detalii dacă nu există capitalul uman necesar în administrație. Iar primele numiri care par solide, Stephen Bannon și Reince Priebus, combină un reprezentant al alt-right cu un insider cu experiență organizatorică. E destul de clar că Donald J. Trump încearcă să mențină un echilibru dar nu e clar dacă, în general, administrația lui o să fie atragătoare pentru genul de operatori politici, profund republicani sau doar pragmatici, care pot să lucreze eficient cu președintele și să îi transforme ideile în politici și apoi politicile în acțiuni.

UDMR e curat, merită votat

Dacă e să ne luăm după discuția asta de pe Hotnews UDMR e singurul partid din Rommânia care nu are nici un membru anchetat pe drept de DNA, o organizație plină de oameni foarte curați, care ar trebui să fie lăsați să facă bine în comunitățile lor și să nu mai fie deranjați de organele statului.

Partidul, care a reușit să stea la guvernare destul de mult după ’90, a reușit să își construiască mai degrabă bună, chiar dacă bazinul lor electoral este limitat prin chiar natura organizației. Însă dacă se aliniază la discursul anti-DNA be care se bazează PSD sau ALDE, mai ales pentru a proteja o parte din lideri, are toate șansele să se ducă sub 5%, fie la alegerile de anul ăsta fie la cele din 2020.

PNL, ALDE, PSD și Alianța pentru Familie

După ce Partidul Social Democrat a dat tonul, pregătindu-se să lucreze cu Alianța pentru Familie pentru a lansa referendumul privind definiția familiei chiar în această toamnă, Partidul Național Liberal și ALDE au semnat și ei protocoale cu aceiași organizație, deși orizontul pentru referendum e acum aprilie 2017.

Pentru toate cele trei partide această mișcare e perfect rațională, având în vedere timpul de votanți pe care se bazează în această toamnă, dar explicațiile oferite de toate trei pentru poziția adoptată sunt ușor jignitoare.

Dacă 3 milioane de români au semnat o petiția sau cerere de modificare a Contituției nu e neapărat necesar ca partidele mari să se ralieze cauzei doar pentru ca ea este populara. România are în jur de 18 milioane de votanți, 3 milioane nu reprezintă o majoritate și e foarte ușor să pierzi sprijin pe termen lung dacă te alipești de toate inițiativele populare ale momentului.

Mai mult atât PSD cât și PNL ar trebui să fie doctrinar opuse idei de limitare a drepturilor cetățenilor, ALDE fiind singurul care tinde să se revendice dintr-o direcție măcar relativ conservatoare. Toate trei partidele își acoperă spatele prin înțelegerile cu Alianța pentru Familie, ceea ce e important pentru alegerile de pe 11 decembrie, dar ar trebui să analizeze și cum vor explica propriile alegeri în 5 sau 10 ani.

Facebook, alegeri, segregare

După alegerile din Statele Unite ale Americii și surprinzătoarea victorie a lui Donald J. Trump una dintre temele preferate de discuție este modul în care Facebook, în principal, și alte tipuri de social media, au influențat rezultatul, în principal prin promovarea de articole care fie sunt profund partizane fie de-a dreptul false.

Wall Street Journal are o unealtă destul de bine construită care permite oricui să vadă cele mai extreme postări asociate cu conservatorii și democrații din SUA. Pentru orice subiect diferențele sunt foarte mari și adesea imposibil de reconciliat.

Multă lume folosește rezultatele ca să argumenteze că social media creează bule de percepție și că face aproape imposibilă comunicarea dintre indivizi cu poziții diferite. Din păcate avem de-a face cu o exagerare care face greșeala să reducă capacitatea indivizilor umani de a raționa și îi transformă în mașini.

Da, există “weaponized filter bubbles”, așa cum spune Joshua Benton, dar, și din păcate nu avem cifre concrete, cred că ele nu sunt definitorii decât pentru acel segment din societate care tinde să fie ademenit de extremism aproape indiferent de modul în care evoluează restul societății.

Da, avem o problemă reală legată de dezinformarea care vine din articole clar false postate și distribuite prin social media, dar e nevoie să avem încredere în capacitatea individului de a discerne informația și în capacitatea societății de a educa atunci când e nevoie. Din păcate e imposibil să construim un algoritm perfect pentru Facebook și restul care să sorteze știrile într-un mod absolut neutru și să le servească. Dar putem să discutăm despre informații și despre articole și să introducem raționalitate și adevăr acolo unde putem.

Excepționalitate, SUA și voința poporului

Poporul nu există în sine dar există momente, cum sunt alegerile de orice fel, când politicienii sau comentatorii fac apel la această ficțiune pentru a justifica inițiative sau poziții.

După ce Hillary Clinton a pierdut alegerile din Statele Unite ale Americii o parte dintre cei care se așteptau la o victorie democratică au identificat rapid sursa dezamăgirii lor: Colegiul Electoral. Hillary Clinton a câștigat votul popular, sprijinită masiv în statele mari de pe coaste, dar a pierdut alegerile pentru că mai tot ce e între ele (simplific) a fost mai interesat de oferta lui Donald J. Trump.

Diferența dintre votul popular și votul bazat pe Colegiu ridică probleme legate de legitimitate, reprezentare, drepturi ale cetățeanului și respect pentru tradiție. Și mulți cred că rezolvarea e eliminarea complicațiilor pentru a face alegerea populației hotărâtoare.

Există o inițiativă care are sprijin solid care ar lega votul celor din Colegiu de votul popular și probabil că democrații se vor mișca repede în următorii ani pentru a o promova în timp ce republicanii vor încerca tot ce pot ca să o delegitimeze.

Întrebare mai relevantă e în ce măsură e o idee bună să elimini un sistem care are câteva sute de ani de funcționare și de relevanță și dacă nu cumva energiile asociate cu această idee sunt mai bine folosite de democrați/progresive pentru a rezolva probleme mai concrete.

Trump câștigă în America, nesiguranța câștigă în lume

Donald J. Trump, candidatul Partidului Republican, este noul președinte al Statelor Unite ale Americii, reușind să o înfrângă pe Hillary Clinton, reprezentantă a Partidului Democrat, un rezultat neașteptat, pe care nu îl postula nici un agregator de sondaje și care generează nesiguranță majoră atât în SUA cât și în restul lumii.

NYTimes are un grafic relativ simplu dar bine construit care explică cum a reușit omul de afaceri să obțină voturile de care are nevoie, chiar dacă mai sunt lucruri de numărat și o să fie interesant de văzut cam cum evoluează votul popular versus Colegiul Electoral.

E timp pentru mai multe analize și explicații pentru modul în care Donald J. Trump a reușit să mobilizeze electoratul pentru a câștiga președenția dar pe moment nesiguranța pare să fie primul rezultat al alegerii sale (trebuie menționat că republicanii au reușit să păstreze un avantaj solid și în Senat și în Congres).

Bursele nu sunt fericite cu ascensiunea lui Donald J. Trump, dolarul scade, aurul crește, un număr semnificativ de oameni se simt excluși și chiar amenințați, o lume întreagă nu știe exact ce e retorică la candidatul republican și ce intenționează să facă în realitate.

Postul de președinte îi oferă capital politic dar nu libertate totală și o să fie interesant de văzut în ce măsură responsabilitatea și puterea îl vor tempera sau îl vor face să creadă că poate transforma în realitate tot ce a fost până acum simplu discurs.

Deciziile importante din următoarele luni sunt legate de membrii cabintului pe care Donald J. Trump îi va alege, modul în care se va poziționa față de Obama sau inițiativele pe care o să le anunța ca fundamentale pentru cei patru ani de președenție.

Dacă e să ne luam după campanie America lui Trump este una cu imigrație limitată, drepturi mai puține pentru diferite minorități, taxe semnificativ mai mici, o atitudine izolaționistă, mai mult interes pentru afaceri, o Curte Supremă conservatoare și o tendință de a privi orice interacțiune dintr-o perspectivă de om de afaceri care caută un deal atrăgător.

E puțin probabil ca această întreagă viziune să devină realitate dar Donald J. Trump are potențialul să fie unul dintre cei mai ciudați președinți ai Statelor Unite ale Americii.

A, si mare parte din oamenii care lucrează cu modele statistice și cu sondaje de opinie au de explicat niște lucruri și de construit unele ceva mai eficiente.