Category: Psihologie

“gROwth” e o idee bună, incredibil de prost aplicată

Guvernul României, condus de Viorica Dăncilă și dominat de Partidul Social Democrat, a decis că trebuie să se ocupe de viitorul țării și a adoptat o ordonanță de urgență prin care creează un program numit gROwth (n-au găsit nici un joc de cuvinte relevant în română probabil), teoretic construit ca să ajute copii României printr-o soluție de economisire pe termen lung.

OUG-ul e plin de fraze pompoase și cam greu de citit dar Edupedu are o sinteză bine construită a ideilor care definesc programul și care scot la lumină o idee bună dar care este implementată probabil în cel mai prost mod posibil.

Pentru început contul de economii Junior, principalul mecanism asociat cu gROwth, este dechis automat, fără să fie nevoie de acordul părinților sau reprezentanților legali, la Trezorerie. Lipsa de consultare a celor care nu sunt interesați nu există pentru statul român. Băncile comerciale, care pot să construiască și să ofere conturi cu caracteristici interesante, nu sunt luate în considerare. Trezoreria, o instituție cu limitări technologice li care are deja destule atribuții, trebuie să lucreze cu încă 3 milioane și ceva de conturi. În mod ciudat toți copii priumesc un astfel de cont, nu doar cei care sunt născuți după adoptarea ordonanței.

Teoretic statul contribuie cu o primă de 600 de lei dacă în contul unui copil sunt depuși cel puțin 1.200 lei (100 pe lună, o sumă destul de mare pentru o țară unde majoritatea populației nu poate să pună atât într-un cont de economii) și oferă o dobândă de 3%. Problemele sunt legate de faptul că primele nu intră în cont decât atunci când un beneficiar ajunge la 18 ani și că dobânda nu li se aplică. Părinții trebuie să depună sprând că programul nu dispare și că statul găsește banii de prime la finalul peroadei. OUG nu clarifică nici dacă bobanda, oricum mică, este capitalizată pentru fiecare an sau dacă ea apare doar la finalul perioadei.

Un program gROwth bine construit virează contribuțiile statului în fiecare an și le supune dobânzii, garantând astfel o sumă semnificativ mai mare pentru un beneficiar, care are potențialul să îl ajute cu adevărat. Orice altceva riscă să ofere un randament sub cel al unui instrument bine construit din spațiul bancar.

Există probleme reale legate de retragerea înainte de vârsta de 18 ani, de modul în care acești bani sunt sau nu folosiți de stat în acestă perioadă, de garanțiile legate de modul în care contul Junior interacționează cu posibile devalorizări ale leului sau cu trecerea la Euro.

Chiar dacă programul gROwth este implementat corect el este în mod clar construit prost pentru o țară relativ săracă pentru că oferă avantaje clasei de mijloc și celor relativ bogați fără să livreze ceva pentru cei săraci. Mai mult el este o idee a PSD, partid care se declară social-democrat și care are ca obiectiv limitarea sărăciei, mai ales când e vorba de copii.

Un guvern care este interesat de viitorul copiilor și care vrea să abordeze problema dintr-un unghi pur legat de economisire poate să costruiască conturi care să primească contribuție și dobândă garantată de la stat. Mai bine, poate să construiască o scutire de taxe pentru cei care creează o soluție de economisire sau poate pur și simplu să ofere o sumă garantată direct părinților cu condiția ca ea să fie folosită doar pentru nevoi de dezvoltare ale copiilor.

Violence Associated with Violence or What a Meta-Study Cannot Tell Us

A recent meta-study from Dartmouth College shows a association between real world violent behavior and violent videogames when played by people between the ages of 9 and 19, based on information drawn from more than 17,000 adolescents from all over the world.

The study was published in the Proceedings of the National Academy of Sciences and USA Today has a good summary and some statements from those involved in the process. And, although they state that even such a major study can only show a correlation and not a causation, I believe that they are pushing their findings a little too far.

When boiled down to its essence the meta-study (based on 24 previously pushed investigations) shows that exposure to violence leads to more violent behavior, which is surely a non-controversial statements regardless of whether it is linked to videogames, movies, music, the behavior of others or philosophy.

The authors state that the effect is relatively small and that there’s a doubling of the risk of a kid who plays violent games to be sent to the principal’s office during a eight month period. They state that they have controlled for other factors.

But the study has not done the most important work: a comparison between the effects of violent video games (which are relatively poorly defined) with other video game types, other kinds of media and maybe even exposure to violent speech or violent behavior by other people. If the risk associated with the video games remains higher then we need to have a conversation about the way we can limit exposure or the way sale can be curbed to make sure that the most vulnerable people are not affected by violence.

If the link between violent videogames and violent behavior is similar to that between violent movies and violent behavior then we need to have an even wider analysis of how violence permeates society and what are the ways to eliminate it when it comes to those that can be influenced (what ages? what backgrounds? which kinds of exposures?).

Facebook Should Trust Our Innocence

… while still reacting quickly and with clear intent once it’s clear that any of us, its users, has abandoned it and is tempting others to do the same.

Plenty of commenters have criticized Mark Zuckerberg after an interview with Recode in which he seemed to suggest that those who deny the existence of the Holocaust, something that the social media mogul finds offensive, should not be outright banned from Facebook because it is very hard if not impossible for the company to know their intent and their real beliefs.

Zuckerberg has since clarified his comments and there’s some nuance in the interview that many critics should have picked up on. But the biggest mistake that this line of criticism makes is that it fails to show trust in individuals and in the better angels of our human nature.

When one individual engages in speech that suggests the Holocaust has not happened Facebook should be aware of his or her position and even flag their posts in a non-public way, while giving them more information, alternatives, clear signs that their position is not supported by facts. Only when and if that user of Facebook fails to engage with this new info and doubles down on his position should the platform take down the offending post and maybe even consider taking down the account if the offense is repeated.

Humans do not have the time and the energy to always investigate everything and to make sure that all their ideas are entirely based on facts. Sometimes their wrong ideas or their biased judgements have no direct impact on their conduct or simply fail to be offensive in any way. There’s no need for a social network to police those but there might be a place to give friends or acquaintances of a poster a way to do so.

Only when someone posts something clearly aims to recruit others to their false opinion or when they are aiming to weaponize a false piece of info should Facebook step in, gently at first and (although it is impossible to perfectly evaluate the inner life of a social media user) then make a decision on what and why it can remove.

When and if an official page denies the Holocaust or delivers clearly false information (the type of situation that InfoWars often finds itself in) then Facebook needs to be more forceful in its enforcement, mainly by cutting down the reach of offending pages while taking down individual posts and then by banning them.

Facebook and Zuckerberg are often, these days, in the crosshair and rightfully so but we should not force a very negative view of humanity on the company and on its employees. Humans, the companies they create and the social spaces that they create are often flawed and filled with falsehoods. Bans and takedowns are necessary tools but we cannot entirely rely on them to create a pristine world, filled entirely with beliefs and opinions based on perfect knowledge.

Steam Needs to Balance Freedom with Responsibility

It is pretty clear that Valve, the company in charge of the dominating PC video game retail and distribution system that is Steam, is aiming to keep as far as possible from being responsible about it and plans to allow almost any developer to deliver almost any title on it.

The new policy, announced in a rather long and somewhat confused blog post just before the start of the week of E3 2018, explains that a recent controversy over mature material has convinced the company that is should allow developers to offer video games without any restrictions (other than legal ones linked to the territory where they are made and sold) while relying on the users to vote with their money and to make sure that those who do not deliver any value will be left behind.

The new Valve policy is a boon from a freedom of expression perspective and will allow more niche audiences to get cool content from Steam, a good thing, while also increasing the number of titles available, which is both great and a problem for gamers, given the limited tools for curation that are available.

The decision to tweak what is allowed to arrive on the digital distribution service will also make it easier for the company to defend its decisions, because it can rely on freedom as the core concept, giving it space to dispense largely with moderation and curation. Gamers will have to pick up this responsibility and itțs unclear whether Valve has any new aids for them.

Steam is dominant at the moment but it will be interesting to see whether rivals, from GOG to publisher driven services to itch to others, will make curation one of their own selling points and can use it to eat into the market share of the Valve product.

Until them I am happy that more potentially cool games will be launched but I think that Valve should carry more of the curation and moderation burden, which is possible even while remaining faithful to the idea of free expression in the video game medium.

E3 2018: The Elders Scrolls VI and Cyberpunk 2077

Electronic Arts, Microsoft and Bethesda have already held their press conferences at the 2018 edition of the E3 video game focused event, with a relatively high number of interesting announcements delivered by the three companies and some interesting choices when it comes to short versus long term planning of reveals .

In an industry that has recently focused on quickly delivering announced titles to gamers, preferably in less than 9 months after the official announcement, both Cyberpunk 2077 and The Elder Scrolls VI are bucking the trend and yet both were the most commented on and appreciated games at their press events. Is this a sign that we, as gamers and humans, are more attracted to things that exist in the future, because they offer more possibilities and the potential for more excitement down the line, or that players want to see entirely new mechanics and that is only possible with video games that will probably only arrive on an entirely new hardware generation?

Cyberpunk 2077 was first revealed to the public way back in 2012 and a first trailer arrived in 2013. It only took until E3 2018 for the team at CD Projekt RED to deliver a full trailer, with some hints of gameplay but still mostly cinematic driven, but there was no hint of a release date. There are plenty of rumors about the title, including that it underwent a soft reboot around two years ago, and there are also hints that Microsoft, which used its press event to debut the trailer, has a deal to make it a showcase for its coming hardware, yet announced but widely rumored to be 3 to 4 years away.

For The Elder Scrolls VI Bethesda has delivered a very short teaser that reveals nothing but still closed down their press conference. The company has explicitly talked about next gen in relation to the game, although it is unclear whether they are talking about hardware or only about the engine they are planning to use. Except to see more details before the end of the year, possibly via leaks, and maybe a full trailer at next year’s E3 press conference.

The fact that this two titles are currently getting a lot of attention could be linked entirely history, franchise loyalty or developer renown. My personal take is that The Elder Scrolls VI and Cyberpunk 2077 are currently so popular because they embody the hopes of their fans (and some unaffiliated gamers) that video games can deliver something very different. We have an industry, as seen during the initial three press events, that’s segmented between big budged sameness and low budget surprise (there are exceptions) and love for big titles that are far from their launch date is a way to project that this situation can change and we might get something that’s both high quality and innovative.

Cealaltă problemă cu Trump și Facebook

După alegerile din Statele Unite ale Americii și victoria lui Donald J. Trump mulți comentatori și o parte semnificativă a publicului critică Facebook pentru modul în care așa-zisa sa neutralitatea când e vorba de știri a permis unui număr foarte mare de falsități să se propage viral și, potențial, să influențeze rezultatele scrutinului.

Compania a anunțat deja că va implementa noi măsuri prin care să limiteze publicul care este expus la falsități clare, așsa cum în urmă cu câteva luni a decis să limiteze impactul știrilor care sunt clar clickbait.

Dar cred că, în fundal, problema mai mare legată de Facebook are mai mult de-a face cu încrederea noastră și a companiei în știință și măsurare, care deja a fost afectată de victoria lui Donald J. Trump.

Modelele folosite pentru a prevedea alegerile electoratului au avut probleme clare și e nevoie de timp și analiză pentru a vedea dacă ele sunt ușor de eliminat sau dacă e nevoie de o regândire mai largă a întregului domeniu. Oamenii care se ocupă de marketing deja își analizează propriile modele legate de consumatori și alegerile lor.

Facebook a început, tiptil, să admită că are probleme legate de datele legate de afișări și timp petrecut pe pagini și, deși pe moment compania insistă că erorile nu au afectat valoarea financiară a relațiilor cu partenerii, e foarte posibil ca în curând să apară întrebări mai mari legate de întrgul model care susține popularitatea pe rețelele sociale și modul în care indivizii sunt sau nu afectați de ceea ce ele livrează.

Selfie-uri, psihologie și adevăr

Articolul e vechi și cam la mâna a doua dar circulă pe Facebook și nu numai, afirmând destul de clar și cu ceva citate că cei care execută selfie-uri tind să sufere din punct de vedere psihic, în special “body dismorphia”. Sunt ceva citate de la un specialist și speculații despre modul în care societatea promovează absurd technologia.

Nu mor după selfie-uri, nu știu exact când am făcut una recent, dar mă cam enervează genul ăsta de articole și mai ales consensul care ne face să ne simțim bine mai degrabă decât să ofere argumente și date dincolo de anecdotic.

Faptul că nu există o legătură directă între cele două e știut de ceva vreme de Snopes, în care am încredere, iar un post ceva mai detaliat de la Psychology Today arată că legăturile între activitate de selfie și problemele psihice sunt mai degrabă limitate, cu o corelare slabă cu narcisismul, vanitatea, nevoia de atenție și capacitatea de a fi lider.

Pe scurt: “In general, people are pretty good at detecting narcissists from their social media profiles3, suggesting that there are certain types of photos (perhaps including types of selfies) that indicate narcissism. These new studies show that there is a consistent, if small, link between narcissism and selfie-posting, especially for men, but there is still a lot more to learn about who posts selfies and why.”

În general e o idee bună ca atunci când vedem un studiu sau articol care ne confirmă clar propriile intuiții sau predispoziții să căutăm unul care îi respinge concluziile. O doză bună de scepticism e cel mai bun mod de a găsi măcar o doză solidă de adevăr.