Donald J. Trump e (aproape) rațional și presidențial în fața Congresului

NPR oferă tuturor celor interesați de primul discurs al lui Donald J. Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, textul întreg și o serie de comentarii legate de date și planuri pe termen lung. E destul de mult de citit dar e prima dată când noul lider american reușește să își mențină coerența, să ofere clare detalii despre politicile sale pe termen lung și să păstreze doar părțile bune ale statutului de outsider din timpul campaniei.

Probabil cele mai interesante bucăți sunt cele legate de planul major legat de infrastructură, unde menționarea unei investiții masive clar nu e pe placul republicanilor interesați de limitarea cheltuielilor, de încercarea de a limita sau elimina infracțiunile legate de droguri și de mențiunile vagi legate de un înlocuitor pentru Obamacare, care e încă relativ prost definit.

Administrația lui Donald J. Trump ar trebui să aibă planuri detaliate pentru toate inițiativele majore, mai ales cele de mai sus, până la finalul lunii iar apoi ele vor trebui puse în acord cu cele ale republicanilor din Congres și Senat. Urmează apoi procesul legislativ propriu-zis și încercările democraților de a limita impactul lor sau de a introduce amendamente relevante.

Poate Trump să mențină tonul rațional din acest discursc și să construiască p administrație relativ eficientă, chiar dacă exotică, sau influența celor care au scris discursul ăsta mai degrabă echilibrat o să dispară rapid?

Propun să colaborăm cu marea mașinărie de propagandă descrisă de Dragnea

Hotnews evidențiază o bucată dintr-o emisiune de la Antena 3 în care Liviu Dragnea, încă președinte al Partidului Social Democrat, scoate din nou la înaintare vechea teorie despre mașinărie puternică și bine construită de propagandă care a scos oamenii în stradă. De data asta politicianul adaugă că a văzut și analize care îi arată că mesajele și participarea sunt asemănătoare cu protestele recente din SUA și din alte părți.

Două observații scurte sunt suficiente ca să explice de ce Dragnea ar trebui retras din orice slujbă de comunicare, pentru că face partidul și ideea de politician de râs. În primul rând e normal și natural ca demonstrațiile din democrațiile moderne să semene, din motive de globalizare, cultură comună, informație care circulă rapid, scopuri asemănătoare. În al doilea rând dacă chiar există o puternică organizație mondială care reușește să construiască proteste ți în România și în Statele Unite ale Americii și aiurea și, mai mult, le coordonează (nu e clar scopul, ar trebui poate să ne spună domnul Dragnea) poate e o idee bună să nu o criticăm ci să aflăm cum face asta atât de eficient și să vedem dacă nu poate să își folosească vrăjitoria organizatorică și în alte scopuri.

Altfel am fost și eu de vreo 10 ori în piață și nu m-am întâlnit cu nici un reprezentant al ocultei care controlează manifestațiile, sunt ușor dezamăgit.

Trump’s Cabinet – Governing Goals and the Russian Question

President-elect Donald J. Trump is set to officially take over the position of most powerful politician in the world in a few days and Congress is at the moment engaged in hearings for his Cabinet level appointments, some of which have already drawn a wide range of criticism from the left and even from inside the Republican Party.

Normally the process of selecting and appointing people to the federal administration when a new president is elected is interesting to those outside the United States only when it comes to foreign policy focused positions like Secretary of State or Secretary of Defense, with some auxiliary interest in the intelligence focused positions.

But given the way Donald J. Trump tends to abruptly and clearly present his positions, mostly via Twitter and television appearances, on a wide range of issues, his appointments have taken on a new level of importance because these are the people who will be able to transform his rhetoric into reality outright or to take his words and create more palatable policies around them.

Given the solid majorities that the Republicans have in both Congress and Senate it’s unlikely that any of the Cabinet level appointments will fail to be approved in time for the inauguration but the Democrats, as already seen in the Jeff Sessions interactions, will make their opposition clear and will seek to undermine the legitimacy of the entire administration even at this early stage.

There are two extreme scenarios for the coming few months (most probably the real world will deliver a mix):

– the more extreme elements of the new administration gain the upper hand and, using the political capital that Donald J. Trump has accumulated, move swiftly to repeal Obamacare, even without a replacement, limit immigration and deport as many illegals as possible, slash taxes and impose limits on Social Security while also moving to the right when it comes to social issues;

– the more moderate side of the governing debate wins out, with Republicans in Congress and the Senate unwilling to back major moves that can cost them when elections roll around in 2018, and the administration, despite the statements that will continue to come from the president, is more cautious and focuses on tax reform, which has some bipartisan backing, and on bringing back some industry to the United States, without touching Obamacare, social issues or immigration directly.

Regardless of the short term result of these internal administration debates it’s highly unlikely that we will see a clear position develop when it comes to relationship between the United States and Russia.

James Mattis, the general poised to lead Defense, Michael Flynn, set to become National Security Advisor, Mike Pompeo, the new head of the CIA, Dan Coates, who will coordinate overall intelligence efforts, and Rex Tillerson, the nominee for Secretary of State, will be the figures leading the debate on how to interact with the Vladimir Putin led state, which has been accused by the intelligence community of interfering with the 2016 presidential election process.

There’s plenty of space for Russia and the United States to work together, on issues ranging from anti-terrorism to climate change or long-term nuclear disarmament, with clear benefits for both sides, but they also have conflicting interests when it comes to Syria (with ramifications for the rest of the Middle East), the global economy, the future of the European Union and, in the long term, engagement with China.

It’s unlikely that the first few months will create a clear image of how the two major nuclear powers will interact in the medium to long-term, unless some major and unexpected event forces both of them to take clear sides.

Once the new administration settles in and starts implementing a governing agenda it’s possible to re-evaluate both its internal and external stances and see how they interact with one another and how Russia fits in the bigger picture.

Partidul Nepăsării câștigă din nou. Cum putem să îl învingem în 2020

7.212.022 cetățeni români au votat la alegerile parlamentare, conform Biroului Electoral Central (http://prezenta.bec.ro/), ceea ce reprezintă 39,49% din cei de pe liste, o minoritate care decide pentru o majoritate de peste 18 milioane și face din 2016 un nou an în care Partidul Nepăsării este cel mai puternic din România.

Partidul Social Democrat va domina Parlamentul dar scorul său de aproximativ 46% se traduce în doar puțin peste 3.3 milioane de voturi, mai puțin de un sfert din cei care puteau să își exprime votul pe 11 decembrie.

Una dintre reacțiile normale ale celor care au fost la vot, mai ales dacă sunt tineri și nemulțumiți cu rezultatele finale, e să transfere responsabilitatea acestei majorități care a ales să stea acasă și să voteze, fără buletin și ștampilă, pentru Partidul Nepăsării.

Cei care au votat sunt neiertători cu absenții: unii cred că cei care au stat acasă nu au voie să comenteze situația politică pentru patru ani, alții le contestă dreptul de a mai vota în viitor, cei mai radicali cer ca cei care nu au participat la vot să primească nume noi și care să le arate rușinea pe rețelele de socializare.

Partidul Nepăsării, cu toată lipsa lui de lideri și de platformă, s-ar bucura ca măcar una dintre aceate idei să fie adoptate de cei care au votat și care arborează acum un aer de superioritate morală, pentru că absenteismul se hrănește cu clivaje, ignoranță și falsuri.

Sunt dezamăgit că mai puțin de 40% dintre români au decis să își exprime prin vot voința politică dar pentru ca acest procent să crească în 2020 și după e nevoie de dialog, de educație și de definirea unei noi oferte politice.

În loc să îi blamăm pe cei care au stat acasă e nevoie să aflăm de ce neimplicarea e pentru ei alegerea corectă, să vedem cine și ce îi poate convinge să fie interesați de politică și cum poate votul să devină un obicei cu semnificație.

În loc să ne plângem despre lipsa de educație politică e majorității cetățenilor din România poate e momentul să o oferim, indiferent dacă suntem de acord cu alegerile politice ale interlocutorilor sau nu.

În loc să criticăm partidele și liderii lor e clar cazul să ne hotărâm dacă suntem mulțumiți cu oferta care vine de la PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP, dacă e nevoie ca ele să fie reformate din interior sau dacă e cazul să construim formațiuni complet noi care să zguduie scena politică.

Împărțirea societății în cei buni care au votat cu cine trebuie și cei răi care au votat greșit sau au stat acasă nu face decăt să crească forța nepăsării. Doar prin dialog dublat de informare putem să creștem interesul legat de politică și să convingem mai mulți cetățeni să aleagă în 2020.

Justiția, Parlamentul și referendumul din Marea Britania

BBC are un bun rezumat al modului în care justiția, mai precis cea mai înaltă curte a Marii Britanii, e chemată să decidă dacă e nevoie de implicarea Parlamentului pentru ca guvernul să poată să declanșeze ieșirea din Uniunea Europeană.

E un perfect exemplu de complexitate ridicată și în creștere a democrației, chiar și într-o țară care regină, pentru că ridică niște foarte clare probleme ale sistemului: cine decide? E grupul de cetățeni care vine la referendum mai important decât grupul de oameni aleși să le reprezinte interesele? E justiția capabilă să decidă relevant care dintre cele două centre de putere e mai relevant? E nevoie de un alt mod de a construi deciziile, care combină reprezentanții aleși democratic și consultarea populară și are un mecanism inclus pentru rezolvarea de dispute?