ALDE – Page 3 – Dumitrescu Andrei

Prezența lui Cioloș în Parlament dă startul campaniei electorale

Discursul pe date economice al premierului Dacian Cioloș din Parlament pare să fie momentul ales de forțele politice reprezentate acolo pentru a da startul campaniei electorale, chiar dacă oficial mai e destul până la perioada dedicată explicit prezentării ofertei înainte de alegerile din 11 decembrie.

Hotnews are un live text destul de exhaustiv legat de principalele declarații ale lui Cioloș, reacțiile oferite de Dragnea de la PSD, Gorghiu de la PNL și Popescu Tăriceanu de la ALDE, și la final un drept la repică al premierului.

Actualul lider al guvernului a încercat să ofere informațiile legate de starea economiei pe care Parlamentul le-a solicitat și a avut o prezentare relativ neutră și foarte puțin politică inițial, deși e clar că la final a simțit nevoia să răspundă unor atacuri venite de la PSD și a plasat câteva ironii cu țintă foarte clară.

Pe de altă parte PSD și ALDE se poziționează clar ca partid de opoziție în acest moment, clamând în același timp continuitate cu guvernul condus de Victor Ponta, ale cărui realizări sunt aproape mai importante pentru Dragnea decât sunt ratările actualului executiv. E destul de clar că teza principalî a social democraților e că românii nu o duc mai bine datorită lui Cioloș și, puțin paradoxal, orice posibilă stare de mai bine e legată de fostul guvern, nu de cel actual.

PNL încearcă să își afirme propria identitate atacând PSD-ul și fosta sa guvernare, fără a arăta un entuziasm extrem pentru realizările actualului executiv, încercând să inducă ideea că e gata să preia și să extindă toate elementele pozitive dacă câștigă alegerile parlamentare.

Deși discursul a fost despre economie reacțiile de la PSD și PNL sunt mai degrabă legate de identitate, de folosirea limbii române, de modul în care e percepută guvernarea Ponta și de posibilele schimbări pe care Cioloș le mai poate introduce până au loc alegerile.

Tăriceanu, ALDE și inteligența de partid

Călin Popescu Tăriceanu a făcut o greșeală, politică și de imagine, când a sărit peste o coadă ca să obțină un nou permis de conducere și nu a rezistat tentației de a adăuga la greșeală când a comentat pentru Antena 3 despre valoarea timpului său, reușind să arate o lipsă de familiaritate și încredere în chiar doctrina liberală a ALDE, partidul pe care îl conduce.

Parcă pentru a adăuga la lista de probleme a actorului politic și incapacitatea de a își controla filialele și de a transmite un mesaj unitar un alt lider al ALDE a simțit nevoia să îl apere pe Tăriceanu și ideile sale despre cozi, obținerea de documente și importanța demnitarilor.

Conform pseudo-liberalului de la Timiș e important nu să reconstruim sistemul pentru a avea un aparat admnistrativ cât de cât eficient ci să găsim un mod legal prin care anumiți demnitari, de rang 1 sau 2 zice el, să pbțină rapid și eficient documente, chiar dacă pentru ceilalți e nevoie de semnificativ mai mult timp.

ALDE, ca partid, nu e o idee rea, chiar dacă e puțin cam prea mult o simplă anexă a Partidului Social Democrat și are șanse limitate să intre singur în Parlament, dar cu lideri ca Tăriceanu și cu un discurs atât de clar opus propriei doctrine declarate are toate șansele să servească doar ca un fel de servitor de circumstanță pentru partenerul mai puternic înainte de a dispărea fără un impact real.

Timpul lui Călin Popescu Tăriceanu versus timpul cetățeanului român

Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului României și liderul Partidului Alianța Liberalilor și Democraților, a generat un scandal când a evitat o coadă semnificativă pentru a obține rapid un nou permis de conducere. News.ro are o cronologie destul de clară a faptelor de joia trecută și scoate în evidență modul în care toși cei implicați în incident au preferat să nu discute despre el.

Tăriceanu a încercat să ofere un fel ed explicație/clarificare legată de întâmplare și a discutat cu Antena 3 despre gestul său și motivația din spatele acțiunilor, spunând: “Plec de la următoarea constatare: există în orice stat câteva funcții importante, unde oamenii au fost aleși să reprezinte statul și să se dedice în principal problemelor societății. Asta ar trebui să fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă. În toate țările se găsesc, legal, anumite pârghii, care să le permită să se dedicelor problemelor societății. E o problemă de gestiune a timpului. Da, am vorbit ca să merg înainte de începerea programului, să nu fac un gest ostentativ.”

Tentativa de justificare a președintelui ALDE are oareșce merite pentru că pune în discuție valoarea timpului pe care un proces teoretic simplu, ca obținerea unui act, îl cere în România și modul în care el ar putea să fie folosit de un demnitar pentru a se dedica problemelor societății pe care o reprezintă.

Fără prea mult context orice e ușor să îi dai dreptate lui Tăriceanu, să accepți că președintele Senatului a încercat să rezolve rapid o problemă pentru a se ocupa de altele mai mari și că până la urmă poziția sa din stat îi oferă anumite avantaje informale.

Dar tentativa de justificare a lui Călin Popescu Tăriceanu este ratată pentru că ignoră faptul că timpul tuturor celor implicați în obținerea unui nou permis este prețios în sine iar egalitatea cetățenilor în spațiul public este unul dintre principalele elemente doctrinare ale liberalismului pe care teoretic politicianul îl promovează.

Dacă liderul ALDE vrea că el să aibă mai mult timp pentru a se ocupa de problemele țării poate că e o idee bună să sufere o coadă birocratică din când în când pentru a înțelege cât de important e să simplifice genul ăsta de procese pentru ca toți cei care au nevoie de ele să aibă timp în plus.

Tăriceanu are o intuiție corectă legată de valoarea timpului, acum nu mai trebuie decât să înțeleagă că ea trebuie să se aplice tuturor cetățenilor, indiferent de ce fac ei cu timpul lor, și nu doar celor care au puterea necesară ca să aranjeze rute ocolitoare.

Poate că moțiunea de cenzură a lui Dragnea nu-i o idee rea

Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, a făcut din nou referință la o posibilă moțiune de cenzură, care ar putea să apară undeva în următoarea lună și ar duce la căderea guvernului Cioloș și la instalarea unui nou executiv, probabil dominat de PSD și de forțele politice care pun umărul la moțiune, până la alegerile parlamentare din, probabil, decembrie.

E destul de clar că Dragnea nu are motive foarte clare și că genul ăsta de mișcare tactică ar putea să genereze ceva probleme destul de mari pentru instigatori, de la faptul că, în caz de reușită, trebuie să împartă niște posturi pentru o perioadă scurtă de timp și trebuie să organizeze scrutinul în sine.

Dar poate că nu e o idee proastă pentru conceptul de reformă administrativă și de schimbare reprezentat de guvernul Cioloș ca moțiunea de cenzură să devină o realitate.

Prezentarea, discuțiile și votul asociat cu ea ar da voie “tehnocraților” să își prezinte ideile și măsurile luate mai clar de cât au făcut-o până acum și să construiască un clar contrast cu partidele, în frunte cu PSD, care rezistă cel mai aprig în fața ideii de schimbare.

Ieșirea din spațiul administrativ ar permite și unora dintre miniștrii implicați, cei care deja au purtat deja discuții contradictorii cu o serie de oameni politici, să devină mai prezenți în spațiul public și să mobilizeze o parte a alegătorilor pentru alegerile parlamentare ce vin.

Dacă privim spațiul politic din perspectiva unui clivaj între pro și contra unei mișcări de reformă administrativă dublată de efort anti-corupție, o moțiune de cenzură care trece de Parlament este o mișcare tactică care poate să funcționeze pentru PSD și aliații săi pe termen scurt dar care are toate șansele să le genereze probleme pe termen mediu, mai ales dacă vine la pachet cu atacuri la adresa tehnocraților și măsurilor luate de ei.

Tudy și auto-satisfacția tristă a ironiei politice

El a demisionat prea repede ca să mai fie perfect actual textul care urmează.

E mână lungă pentru Tăriceanu. Nu trebuie lăsat singur în birou. Conducerea e pe mâini bune. Și-a făcut-o cu propria mână. Bucureștiul a ajuns la mâna lui. Urmează să se facă niștre treburi murdare. Era nevoie de o mână forte.

Primaria generală a Bucureștiului are doi viceprimari problematici și un echilibru clar politic dar principala preocupare a unei bune părți a publicului, comentatorilor și chiar a politicienilor e să facă poante mai mult sau mai puțin directe despre Tudor Ionescu.

Consilierul ales pe listele Partidului Alianța Liberalilor și Democraților e cunoscut ca Tudy, a avut o prezență în lumea mondenă asociată cu cea a Oanei Zăvoranu și publicul interesat de așa ceva a putut să îl urmărească masturbându-se cu gândul la ea în urmă cu câțiva ani.

Celălalt viceprimar ales este Aurelian Bădulescu, de la Partidul Social Democrat, fost membru al Partidului Noua Generație și avocat al lui Gigi Becali, cu un traseu politic la fel de problematic ca reprezentatul ALDE.

În același zi Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, este trimis în judecătă de Direcția Națională Anticorupție pentru favorizarea făptuitorului și mărturie mincinoasă într-un dosar legat de retrocedarea de terenuri.

Pentru Tăriceanu și ALDE e mai ușor să lase publicul să râdă înfundat de Tudy decât să discute deschis acuzațiile DNA și să încerce să se reformeze, să găsească un al președinte și să abordeze cu idei noi alegerile din toamnă.

Într-o lume ideală membrii acestui partid s-ar revolta primii după nominalizarea și alegerea lui Tudor Ionescu și ar cere ca partidul lor să găsească un mod mai bun de a se prezenta în fața votanților, chiar înainte de a-l convinge pe Tăriceanu să demisioneze pentru propriile sale probleme de imagine.

Într-o lume perfectă alegătorii s-ar informa, partidele ar lucra pentru binele public și fiecare dintre noi ar fi responsabil pentru acțiunile noastre politice sau personale, iar personaje ca Tudy nu ar avea nici un loc pe agenda publică.

Din nefericire trăim într-o lume imperfectă în care vulgarul atrage și încântă, chiar și atunci când suntem conștienți că ne putem folosi mai bine resursele de atenție, iar Tudy nu e decât cea mai recentă expresie a acestei tendințe.

Revolta legată de alegerea lui și cea legată de insistența cu care Tăriceanu se agață de președenția Senatului sunt normale dar exprimarea lor doar prin ironie subminează propria noastră capacitate de a construi alternative pentru viitor.

În loc să lăsăm miștoul să fie singura noastră reacție putem să ne mobilizăm pentru a înțelege mai mult, putem să punem întrebări nouă și celor din jur, putem să milităm și să votăm ca să ne asigurăm că Tudy și cei asemenea lui devin irelevanți în câțiva ani.

O doză de ironie e o bună reacție imediată la absurdul politicii românești dar, pe termen lung, avem nevoie de mai puțină auto-satisfacție și de cât mai mult interes dublat de rațiune în acțiuni și alegeri.