alegeri parlamentare – Dumitrescu Andrei

Cine și de ce votează: PSD, PNL, USR

De ceva vreme există o serie de stereotipuri legate de modul în care diferite partide atrag alegătorii în România, poate cel mai cunoscut exemplu fiind cel legat de modul în care Partidul Social Democrat se bazează pe alegători în vârstă și cu educație modestă.

Digi24 are însă informații extrase din exit-poll-ul făcut pentru ei de IRES care demontează tipul ăsta de gândire și arată că, în general, partidele sunt mai degrabă catch-all, fără foarte mari diferențe când e vorba de bazinul de votanți, iar singurul clivaj care pare relevant pe termen lung este cel legat de educație.

Da, PSD are o predispoziție pentru rural iar USR e clar mai tare în urban, dar diferențele nu sunt foarte mari. PSD și PNL sunt umăr la umăr când e vorba de tineri și de studenți. Cei peste 55 de ani rămân fideli social-democraților, ceea ce e absolut de așteptat.

Singurele diferențe relevante și exploatabile pentru diferitele partide sunt cele legate de nivelul de educație al celor care au mers la vot. Cei cu cel mult 10 clase au votat în proporție de 60% cu PSD și partidul are peste 46 de procente când e vorba de cei care au terminat doar liceul. Uniunea Salvați România sare peste 22% cand e vorba de absolvenți de studii superioare, dar în această categorie și PMP și PNL sunt peste scorul lor mediu.

PSD a reușit să creeze o bază politică foarte solidă, moderat numeroasă dar relativ ușor de mobilizat, și poate să se extindă în spațiul urban și al clasei de mijloc, ceea ce e absolut normal pentru un partid social-democrat european. Asta poate să genereze și presiunea necesară ca partidul în sine să se reformeze.

PNL are nevoie de schimbări, și la nivel de conducere și la nivel de poziții publice, care să îi definească o identitate reală. USR are un nucleu solid și care poate să crească foarte mult în spațiul urban și bine educat, dar trebuie să îl domine foarte clar înainte de a cauta modalități de a își extinde baza electorală.

Partidul Nepăsării câștigă din nou. Cum putem să îl învingem în 2020

7.212.022 cetățeni români au votat la alegerile parlamentare, conform Biroului Electoral Central (http://prezenta.bec.ro/), ceea ce reprezintă 39,49% din cei de pe liste, o minoritate care decide pentru o majoritate de peste 18 milioane și face din 2016 un nou an în care Partidul Nepăsării este cel mai puternic din România.

Partidul Social Democrat va domina Parlamentul dar scorul său de aproximativ 46% se traduce în doar puțin peste 3.3 milioane de voturi, mai puțin de un sfert din cei care puteau să își exprime votul pe 11 decembrie.

Una dintre reacțiile normale ale celor care au fost la vot, mai ales dacă sunt tineri și nemulțumiți cu rezultatele finale, e să transfere responsabilitatea acestei majorități care a ales să stea acasă și să voteze, fără buletin și ștampilă, pentru Partidul Nepăsării.

Cei care au votat sunt neiertători cu absenții: unii cred că cei care au stat acasă nu au voie să comenteze situația politică pentru patru ani, alții le contestă dreptul de a mai vota în viitor, cei mai radicali cer ca cei care nu au participat la vot să primească nume noi și care să le arate rușinea pe rețelele de socializare.

Partidul Nepăsării, cu toată lipsa lui de lideri și de platformă, s-ar bucura ca măcar una dintre aceate idei să fie adoptate de cei care au votat și care arborează acum un aer de superioritate morală, pentru că absenteismul se hrănește cu clivaje, ignoranță și falsuri.

Sunt dezamăgit că mai puțin de 40% dintre români au decis să își exprime prin vot voința politică dar pentru ca acest procent să crească în 2020 și după e nevoie de dialog, de educație și de definirea unei noi oferte politice.

În loc să îi blamăm pe cei care au stat acasă e nevoie să aflăm de ce neimplicarea e pentru ei alegerea corectă, să vedem cine și ce îi poate convinge să fie interesați de politică și cum poate votul să devină un obicei cu semnificație.

În loc să ne plângem despre lipsa de educație politică e majorității cetățenilor din România poate e momentul să o oferim, indiferent dacă suntem de acord cu alegerile politice ale interlocutorilor sau nu.

În loc să criticăm partidele și liderii lor e clar cazul să ne hotărâm dacă suntem mulțumiți cu oferta care vine de la PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP, dacă e nevoie ca ele să fie reformate din interior sau dacă e cazul să construim formațiuni complet noi care să zguduie scena politică.

Împărțirea societății în cei buni care au votat cu cine trebuie și cei răi care au votat greșit sau au stat acasă nu face decăt să crească forța nepăsării. Doar prin dialog dublat de informare putem să creștem interesul legat de politică și să convingem mai mulți cetățeni să aleagă în 2020.

Parlamentul viitor stă între clasicele PNL și PSD și inovația din USR și PRU

Barbu Mateescu face o bună recapitulare după această campanie anostă și arată care sunt șansele de intrare în noul Parlament pentru partidele principale angajate în lupta electorală.

Din punctul meu de vedere deriva spre extremism și conspirație a Partidului Social Democrat e mult mai slabă decât o vede autorul, mai ales pentru că există PRU ca să acopere nișa asta și e clar că cele două partide lucrează bine unul cu celălalt. La Partidul Național Liberal deruta mi se pare chiar mai mare, cu o clară incapacitate de a prezenta alt mesaj decât lipirea de Cioloș, care și ea a fost făcută fără prea multă grație și inteligență.

Fără să am acces la cine știe ce date (sondajele sunt cam lipsă, parcă pentru a întregi imaginea ternă a campaniei) cred/sper că ALDE, PMP și PRU nu or să reușească să intre în noul Parlament, dar pentru asta e nevoie de o prezență solidă la vot atât în cadrul vechilor votanți de PSD și PNL cât și a noilor interesați de politică, care probabil se duc mai degrabă la USR.

Cred că sistemul nostru politic va beneficia de pe urma unui Parlament relativ dar nu foarte fragmentat, cu PSD în majoritate dar la limita la care poate să guverneze singur, cu PNL ca opoziție clasică (dar cu care se poate colabora), cu USR ca opoziție dură, axată în principal pe prevenirea de abuzuri și pe reformă pe termen lung, și cu eternul UDMR ca partd care poate să fie folosit pentru a evita blocajele.

USL, Ponta, Gorghiu – greșeli de strategie și greșeli de comunicare

Victor Ponta, fost prim-ministru și președinte al Partidului Social Democrat, vorbește despre Alina Gorghiu, actualul lider al Partidului Național Liberal, folosind termeni simpli, din popor, gen împreunare, sperând să astragă un electorat nu prea sofisticat dar pe care te poți baza să ajungă la urne.

E destul de clar că Ponta țintește spre cel mai mic numitor posibil, o alegere decentă dar nefericită având în vedere cum a ăncercat el să se poziționeze în perioada în care conducea PSD, dar făcând asta își închide culoarul care l-ar putea aduce din nou într-o pozție de putere reală. Da, partidul lui are nevoie de un câine de atac care să atragă sprijin prin negativitate dar metodele sunt lipsite de prea multă inteligență.

Dacă PSD și Ponta au probleme cu comunicarea PNL are probleme de strategie, pentru că atacul, oricât de tâmp, se bazează pe realitatea existenței USL, o piatră de moară de care e greu spre imposibil liberalilor să se separe.

Partidul trebuie să navigeheze un culoar foarte îngust pentru a obține un scor bun la alegerile parlamentare, evitând trecutul USL, acceptând că pentru un bun segment de tineri și libertarieni USR e opțiunea mai bună și încercând să îl facă pe Cioloș să fie ceva mai implicat, pentru că din păcate nu are purtători de mesaj mai capabili.

Având în vedere multiplele probleme ale PSD și PNL întrebarea relevantă e: trebuie condamnat mai degrabă partidul care are probleme când e vorba de comunicare sau cel care nu reușește să explice greșelile de strategie din trecutul apropiat?

Alegeri Parlamentare 2016 reprezintă minimum de informare pentru orice votant

Alegeri Parlamentare 2016 e un site solid, care arată bine și care are informațiile de care un votant are nevoie pentru a face o alegere informată pe 11 decembrie, chiar dacă ignoră aproape în totalitate orice altceva legat de alegerile parlamentare.

Inițiativa România oferă fiecărui candidat treiu scoruri de risc, clar delimitate, care permit celui care urmează să aleagă să vadă pe care listă riscurile legate de integratitate sau stat de drept sunt mai mari. Apreciez modul în care traseismul este reprezentat ca o valoarea relevantă pentru fiecare candidat dar cred că e o idee bună să ne concentrăm mai degrabă pe probleme legate de justiție sau legate de modul în care candidații afectează funcționarea statului.

Existența site-ului Alegeri Parlamentare 2016 ridică însă și câteva întrebări legate de modul în care percepem politica și, mai important, ce criterii folosim atunci când îi alegem pe cei care iau decizii pentru stat. Inițiativa România scoate în evidență problemele fiecărui candidat și nu ooferă detalii despre elementele pozitive care ar putea să motiveze o alegere.

Mai mult un astfel de site nu ia în considerare ideologia și e prost pregătit să lucreze cu politicieni care au cariere relativ lungi și care nu sunt într-o foarte clară opoziție cu ideea de justiție. Simplificarea e o idee bună având în vedere starea politicii din România dar calea spre mai bine presupune o mai mare toleranță pentru complexitate.

USR între 5% și 19%, PSD la 34% sau 40%

Una dintre marile probleme ridicate de alegerea lui Donald J. Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii este viabilitatea modelelor predictive și a sondajelor de opinie, având în vedere că ele o dădeau pe Hillary Clinton ca favorită detașată. Există toate șansele ca alegerile din 11 decembrie să genereze o criză similară în România, având în vedere cifrele avansate de 2 noi sondaje.

Kantar TNS a lucrat pentru Uniunea Salvați România iar Nicușor Dan afirmă că rezultatele sondajului, care se concentrează pe acei cetățeni care au intenție clară de a veni la vot, dau Partidului Social Democrat 40% din intențiile de vot la nivel național, urmat de USR la 19%, în fața unui Partid Național Liberal care reușește doar 18%.

Prezența generală la vot ar trebui să fie în jur de 55% și cifrele arată că ALDE și PMP reușesc să intre în Parlament în timp ce UDMR nu atinge 5%. Rezultatele pot să fie distorsionate de faptul că probabil sub 50% dintre cetățeni vor ajunge de fapt să voteze și redistribuirea o să influențeze raportul final de forțe.

Partidul Național Liberal a reacționat rapid și a oferit propriile cifre, pe care stiripesurse.ro le publică, în care, atunci când doar cei hotărâți sunt luați în considerare, PSD e la 34%, urmat de PNL la 28%, în timp ce USR e la prag, la 5%. UDMR e tot la limita intrării în Parlament, iar ALDE și PMP sunt sub.

Dacă sunt luați în considerare nehotărâții (sondajul nu menționează o prezență la vot posibilă) PSD se duce la 41%, PNL e la 33%, USR la 7%. UDMR și ALDE sunt la limită îm Parlament iar PMP e sub linie.

Lăsînd la o parte procentele din cele două sondaje marea discuție e cum poate USR să treacă de la 5 la 19 iar PNL să varieze între 18 și 28 în două sondaje rivale, cu rezultatele favorizînd în mod clar partidul care a cerut cifrele.

Mai grav e că ambele sondaje sugerează că PSD o să fie câștigător clar al alegerilor parlamentare și că, dacă prezența la vot e mică, are toate șansele să obțină, fie singur fie împreunnă cu ALDE, o majoritate clară în Parlament. Și mai grav e că ambele seturi de cifre sugerează că PNL și USR sunt mai interesate să se lupte pe culoarul de dreapta decât să ia din procentele PSD sau să reușească să atragă la vot votanți noi sau nemulțumiți.

Tăriceanu amestecă obstrucția cu umorul prost

Cred că, în secret, Călin Popescu Tăriceanu nu vrea să fie implicat în viața politică din România și că toate declarațiile lui care se duc spre absurd sunt un fel de pledoarii pentru ajutor.

Recent, la Digi 24, el a livrat un banc fără valoarea umoristică și cu o doză de inteligență politică limitată pentru a ataca guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș. iar pe pagina personală de Facebook a apelat la parlamentari să nu mai ia în considerare nici o cerere a DNA până după alegeri.

Călin Popescu Tăriceanu își începe apelul spunând: “Este binecunoscută poziția mea potrivit căreia DNA nu mai slujește demult Justiția, ci, în spatele paravanului luptei necesare și legitime cu corupția, a devenit prea adesea un instrument folosit pentru anihilarea adversarilor politici ai celor care dirijează pe căi oculte activitatea acestei instituții.”

Parte cea mai periculoasă a apelului e că folosește probleme instituționale și eforturi de limitare a impactului DNA făacute chiar de ALDE în colaborare cu PSD și, câteodată, chiar cu PNL, pentru a justifica mai multe amânări și o mai mare limitare a activității instituției.

E un exercițiu de contorsionare politică de care Tăriceanu e probabil mândru și care e clar construit să securizeze votanți pentru alegerile din 11 decembrie, când e clar că ALDE trebuie să ia 5% singur, lucru dificil pentru un partid care lucrează cu moșternirea Voiculescu și e văzut în general ca o anexă a PSD.

Sondaj PNL despre parlamentare, cifre foarte diferite de cele ale USR

După ce Uniunea Salvați Romănia a prezentat un sondaj despre intenția de vot pentru alegerile parlamentare, Partidul Național Liberal oferă și el unul, care găsește Partidul Social Democrat la 38%, cu PNL foarte aproape la 30% și Uniunea Salvați România la exact cele 9% necesare ca o alianță între cele două partide să genereze o posibilă majoritate.

Există diferențe clare față de cifrele oferite de USR, ce pot să fie influențate de schimbările din spațiul politic, dar cel mai îngrijorător număr este 29, numărul de procente dintre alegători care sunt deja deciși să se prezinte la urne pe 11 decembrie.

PNL e un partid destul de mare și cu prezență națională, ceea ce înseamnă că beneficiază de pe urma unei prezențe scăzute la vot, dar e interesant că preșsdintele Alina Gorgiu o caracterizează ca fiind catastrofală, ceea ce înseamnă că liberalii ar vrea totuși ceva mai mulți oameni interesați, mai ales în spațiul urban, unde pot să câștige voturi.

PNL vrea parlamentari noi, capacitatea lor de judecată nu contează

Alina Gorghiu, pe moment liderul unic al Partidului Național Liberal, vrea să aducă oameni noi pe listele de candidați pentru alegerile parlamentare, un scop absolut legitim pentru un președinte de partid care încearcă să câștige un scrutin.

Din păcate această intenția s-a cristalizat în două nume cel puțin controversate, Denise Rifai, realizatoare de emisiuni la Realitatea TV, și Simona Gherghe, prezentatoare la Antena 1. Ambele vedete au fost criticate pentru conținutul emisiunilor și pentru modul în care își selectează și interacționează cu invitații.

Gorghiu încearcă să poziționeze cele două nume ca un fel de test, explicând că ele au competențe dincolo de ceea ce se observă la televizor și că pot să ajute PNL pe probleme economice și sociale.

Partidul are libertatea de a își selecta candidații și, din cauza interestului scăzut al publicului pentru politică și alegerile din decembrie, e foarte posibil ca Rifai sau Gherghe sa nu aibă un impact negativ clar asupra scorului final obținut de liberali.

Problema e că, cel puțin la nivel de imagine, Alina Gorghiu dă semne că partidul său nu are alte idei și nu poate să selecteze oameni competenți și interesanți din interiorul formațiunii. Un partid ceva mai inteligent ar executa un proces de reformă bazat mai mult pe resurse interne și ar refuza să se asocieze, chiar dacă doar implicit, cu vedete de televiziune și cu trecutul lor mai mult sau mai puțin pozitiv.

Cine minte că vine la vot și știe cu cine votează

Uniunea Salvați România a prezentat un sondaj de opinie al căruit scop e să arate că Partidul Social Democrat și ALDE beneficiază de intențiile de vot a 45% + 7% din cei care sunt hotărâți să meargă la vot și știu cu cine vor vota.

Scopul, destul de transparent, e să mobilizeze posibilul electorat al USB ca formațiunea să reușească să strângă semnăturile de care are nevoie și apoi să atingă pragul de 10% cu care e creditat în același sondaj.

Procentele asociate cu marile partide care se angajează în cursa pentru parlamentare nu sunt foarte interesante, foarte apropiate de cele înregistrate înainte de alegerile locale. Mai mult există o cifră semnificativă care ridică semne de întrebare legate de toate celelalte din sondaj.

56% din cei 1,000 de oameni chestionați afirmă că se vor prezenta la urne și că știu deja pe cine vor vota. Asta în condițiile în care prezența la vor la parlamentare din 2012 a fost de puțin peste 39% iar la locale anul acesta am avut doar puțin mai mult de 48%.

În 2008 cifra a fost 58.5% dar pentru ajunge în aceiași zonă e nevoie de o mobilizare pe care PSD, ALDE și, probabil, PNL nu o vor de fapt, fiecare dintre ele contând pe faptul că doar nucleul dur trebuie adus la urne pentru a oferi un rezultat previzibil.

O prezență mare e necesară partidelor noi și anti-sistem, cum sunt PRU sau USB, dar doar prin sondaje de opinie care arată puterea oponenților sau prin nominalizări absurde de prim miniștrii e puțin probabil că ei vor reuși să convingă cetățenii să le ofere votul.

E interesant și faptul că, probabil, puțin mai mult de 10% dintre români sunt gata să mintă când e vorba de exprimarea votului și a unei poziții politice. Mai mult, nu văd nici o problemă în a afirma că se duc la vot când sunt gata să stea acasă în decembrie.