Tag: Chris Froome

Chris Froome a luat Salbutamol prea mult, nu e clar dacă e dopaj sau nu

UCI a anunțat că ciclistul Chris Froome, lider al echipei Sky și câștigător anul ăsta și de Le Tour și de La Vuelta, a testat peste limita admisă de Salbutamol. Un AAF nu e chiar dopaj dar e o folosire de substanță care e suspectă și există măsuri pentru pedepsirea celor care fac asta. Vestea nu e chiar bună pentru ciclism, în general, și pentru Froome și echipa lui, având în vedere că Wiggins, și el câștigător de Tur al Franței, a fost afectat recent de un scandal legat de un pachet suspect. S-ar putea chiar să fie începutul sfârșitului pentru echipa engleză și începutul unei alte perioade pline de controverse pentru sport.

Echipa Sky a răspuns rapid, explicând că Chris Froome are astm și că Salbutamolul a fost necesar ca să elimine simptome și folosit la sfatul medicului. E destul de clar că Dave Brailsford, șeful de la Sky, nu are nici o intenție să îl pedepsească pe Froome și că se așteaptă să fie implicat într-o luptă cu UCI în următoarele luni.

Pettachi și Ulissi au fost amândoi suspendați pentru folosirea în exces a Salbutamol-ului. Chris Froome, în cel mai rău caz, va pierde titlul din Vuelta, nu va putea să concureze pentru 2 ani, iar Sky va fi investigată din nou pentru politicile sale. În cel mai bun caz doar titlul din Vuelta e pierdut iar Froome scapă cu o suspendare scurtă, care îi permite să participe la Le Tour în 2018 (deși nu cred că are cum să ajungă în Il Giro).  Există și posibilitatea ca Sky să reușească să conteste rezultatul, chiar dacă UCI explică foarte clar că și proba A și proba B au fost verificate.

Indiferent de ce se întâmplă cu Chris Froome și Sky (e posibil ca el să își încheie cariera iar echipa să dispară) e un moment greu pentru ciclism, chiar dacă numărul de sportivi dopați a scăzut. Sportul a făcut un efort masiv să testeze atleții cu atenție (nici un alt sport nu e atât de strict și nimeni nu folosește pașaportul biologic) dar dacă cea mai mare vedetă e suspendată e posibil să dispară sponsori sau să fie eliminate alte echipe din joc.

Gata cu Il Giro, gata pentru Le Tour

Tom Dumoulin, lider la Sunweb și mare speranță de vreo 2 ani, a reușit prima mare lovitură a carierei sale și a câștigat Turul Italiei, ediția centenară, după trei dintre cele mai spectaculoase săptămâni de mare tur din istoria de după 2000 a ciclismului. Olandezul, alături de rivali ca Nibali, Quintana, Pinot, Zakarin sau Mollema, a trecut prin 21 de etape pline de cățărări dificile, momente amuzante și perioade pline de atacuri și de tensiune.

La începutul lui iunie aventurile din Italia vor reprezenta doar amintiri în timp ce atenția fanilor se va concentra pe Turul Franței, cel mai important eveniment ciclist al anului, și pe lupta care se va da între Chris Froome, Romain Bardet, Alberto Condator, Alejandro Valverde, Fabio Aru și, poate, din nou, Nairo Quintana.

Il Giro e adesea văzut ca cel mai spectaculos mare tur al anului, cu doza de spectacol crescută de faptul că e primul din an și protagoniștii tind să riște mai mult știind că mai au două șanse în Franța și Spania. Le Tour tinde să fie cel mai tacticizat, dominat în ultimii ani de Sky și de Froome, un mare tur care se câștigă mai degrabă în autobuzul echipei, la ședințele de pregătire dinaintea etape, și în mașina directorului sportiv decât pe drum.

Și, totuși, în 2017 Movistar, echipa care a încercat să controleze Turul Italiei, cu oameni puternici și pe plat și pe munte și cu un spațiu solid de protecție pentru liderul Nairo Quintana, nu a reușit să ia decât locul doi la general, învinsă nu atât de Sunweb, care a pierdut un om important repede și nu a rezistat foarte bine în munți, cât de Tom Dumoulin.

Ciclistul olandez a început ca un foarte bun om de contratimp, mare pe bicicletă dar foarte limitat pe cățărări, dar a devenit om de mare tur după performanța impresionantă din Turul Spaniei. În Il Giro a luat timp solid în cele două etape de contratimp, una plată ca în palmă și alta vălurită, și a reușit să se agațe de rivali, mai ales Quintana, Nibali și Pinot, sau să își limiteze bine pierderile de timp pe munte.

Victoria lui putea să fie absolut comfortabilă, la mai mult de 3 minute, dacă nu era forțat să se oprească în cel mai prost moment pentru o chemare a naturii înainte de o cățărare importantă și dacă nu era distanțat după o greșeală personală de la chiar începutul următoarei etape.

Pentru Le Tour gradul de competivitate se anunță mai mic decât a fost în Italia, cu Chris Froome de la Sky marele favorit și cu Quintana, Valverde, Bardet și Contador pregătiți să profite dacă britanicul e în formă proastă. În trei săptămâni e ănsă timp suficient pentru surpriză și răsturnări dramatice de clasament.

Până atunci pe 4 începe Criterium de Dauphine (îmi place mai mult numele clasic de Dauphine Libere), un fel de mini Tur al Franței, oferindu-le echipelor o șansă să își testeze tactica și să evalueze forma oamenilor importanți. Turul Elveției o să atragă și el cicliști importanți. Le Tour de France începe pe 1 iulie în Dusseldorf.

Victoria lui Quintana în Vuelta e semn bun pentru 2017

La Vuelta s-a terminat duminică cu o etapă mai degrabă ceremonială spre Madrid, câștigată de Magnus Cort Nielsen de la Orica GreenEdge, dar marea știre a zilei a fost că Nairo Quintana a reușit să câștige Turul Spaniei la o distanță comfortabilă de Chris Froome.

Victoria a fost pecetluită sâmbătă, în timpul ultimei etape de munte, care a urcat spre impresionantul Alto de Aitana și care părea perfectă pentru un atac din partea Sky și a liderului său. Froome era într-o pozție bună după un contratimp spectaculos și teoretic putea să amenințe tricoul roșu, dacă totul mergea bine.

Quintana în roșu
Nairo Quintana on stage 20 of the 2016 Vuelta a España

Etapa a început cu 70 de kilometri de luptă surdă și dură legată de stabilirea unei evadări care să aibă forța să se distanțeze de pluton și în același timp să nu fie foarte amenințătoare pentru Sky sau Movistar.

E o parte fascinantă și haotică a ciclismului care e relativ rar văzută chiar și de fani, combinând tacticile decise de directorii sportivi cu abilitatea individuală și cu dinamicile sociale complexe ale plutonului, ca să nu mai vorbim de modul în care diferiții lideri de echipă interacționează unii cu ceilalți.

În final Luis Leon Sanchez și Remy Molard au ajuns în față și un grup puternic s-a stabilizat în jur de două minute în spatele lor, cu Gesink, Atapuma și Latour ca principale amenințări.

În pluton Sky nu a avut nici o idee deosebită la nivel tactic și nici forța să se desprindă de Movistar, dar Orica și-a folosit foarte bine oamenii pentru a-l separa pe Contador de oamenii de la Tinkoff, ceea ce apoi i-a permis lui Chavez să atace și să recâștige locul trei de pe podium pe care îl pierduse în timpul contratimpului.

Pierre Latour a adus, la final, o victorie solidă Franței și lui AG2R iar Fabio Felline, om de la Trek mai degrabă de clasice și de munte mediu, a reușit să ajkungă pe locul trei ca să securizeze tricoul verde.

Nairo Quintana, în pofida zilei proaste avute la contratimp, reușește să ia tricoul roșu de câștigător în Turul Spaniei în principal datorită echipei sale și abilitășilor tactice superioare ale lui Movistar, care a reușit să surprindă Sky și să îl izoleze pe Froome când a contat.

Rivalitatea dintre cei doi e semn că sezonul de mari tururi din 2017 o să fie unul foarte interesant, dar parcă e nevoie să apară măcar unul sau doi alți oameni solizi care să dețină forța și echipa pentru a juca la victorie în Turul Franței. Nibali, Aru, Gesink, poate și Contador, Bardet, Pinot, au foarte multe de dovedit în anul ce vine.

 

Vuelta lui Froome ar avea 71 de cicliști azi, nu 164

Chris Froome, liderul echipe Sky, este citat de Cyclingnews spunând în timpul zilei de odihnă de marți că ar prefera ca La Vuelta să continue cu 71 de cicliști la start mai degrabă decât cu 164.

Pentru etapele din marile tururi organizatorii impun o limită de timp, un procent din timpul celui care câștigă, pentru a se asigura că unii cicliști, în principal sprinterii și alți oameni de plat, mențin un ritm decent.

În etapa de duminică, limita era puțin peste 31 de minute și un grup masiv, de 93 de oameni, a ajuns la mai mult de 50 de minute. Organizatorii au decis că e cvasi-imposibil să îi elimine pe toți pentru că ar handicapa total unele echipe și le-au permis tuturor să continue cursa.

Britanicul Froome, care a câștigat anul ăsta Turul Franței, spune: “That was the jury decision, we weren’t the only team – there were 90 riders – with riders back behind the supposed cut off time. If you look around the peloton, Direct Energie wouldn’t have any riders left. Personally I believe the rule probably should have been upheld, although I understand the jury’s decision and the jury’s there to make those decisions. If the rule’s there, it’s there for a reason.”

Declarația ciclistului de la Sky e destul de curajoasă având în vedere că cel puțin 7 dintre co-echipierii lui ar fi fost afectați de o decizie de eliminare, ceea ce i-ar fi îngreunat sarcina de a se apropia de Nairo Quintana, purtătorul de tricou roșu, azi sau sâmbătă.

Totul poate să fie o simplă tentativă de a-și crea o imagine de ciclist foarte interesat de reguli și de aplicarea lor, căruia nu îi pasă foarte tare de munca pe care trebuie să o depună. O să fie interesant de văzut în ce măsură Froome o să se bazeze pe echipa lui în următoarele zile din Vuelta, având în vedere că pentru el ea ar trebui să fie ca și dispărută.

Froome, Keukeleire și Valerio Conti câștigă trei zile foarte diferite în Vuelta

Froome își revine după o zi de pauză
Froome arată că se simte bine cu o victorie

După prima zi de odihnă din acest ultim mare tur al anului acțiunea a început cu un nou finiș în cățărare, la Pena Cabarga, un munte relativ scurt dar destul de abrupt care i-a permis lui Chris Froome să arate că forma lui se îmbunățățește și că revenirea spectaculoasă de luni e parte a unei tendințe pozitive.

Evadarea zilei de miercuri a inclus 23 de cicliști și inițial Movistar părea relativ neinteresată să îi urmărească, mulțumită să protejeze tricoul de lider al lui Quintana. Tinkoff a decis să treacă la treabă și să muncească pentru Contador, chiar dacă acesta nu a avut forța să atace puternic pe final și să câștige timp.

Esteban Chavez de la Orice GreenEdge a fost primul dintre favoriți care a încercat să obțină un avantaj dar Valverde și Quintana au reușit să îi limiteze avansul și columbianul a lansat apoi propriul său atac, încercând să se ducă spre a doua victorie de etapă.

Froome avea însă alte idei și a reușit să creeze un grup de doi oameni cu liderul de la Movistar, să reziste la ruperile lui de ritm și apoi să obțină un avantaj minim pentru a lua victoria, chiar dacă nu a reușit să câștige cine știe ce timp în clasamentul pentru tricoul roșu de lider.

Joi părea p nouă zi de evadare, cu o cățărare de categoria a doua pe un circuit de final străbătut de două ori, dar Lopez și Kennaugh de la Sky au fost printre cei care s-au separat de pluton și Movistar a muncit pentru a se asigura că ei nu pregătesc un alt atac pentru Froome.

Evadarea a fost înghițită iar sprintul din pluton redus a fost destul de haotic, cu Jens Keukeleire de la Orica reușind o victorie muncită, chiar dacă nu foarte spectaculoasă. Fabio Felline, unul dintre favoriții mei de la Trek, a venit pe trei.

Astăzi plutonul și mai ales Movistar a decis să ia o pauză aproape totală, după două zile de muncă, și evadarea de 12 oameni a reușit să ia un avans masiv, iar Valerio Conti a știut să își păstreze energia pe mai bine de 200 de kilometri pentru a se distanța pe final, cu Lagutin și Wyss pe podium.

Plutonul a ajuns cu o întărziere de cam 34 de minute, cu toți favoriții mai interesați să își păstreze energia pentru etapa regină de mâine decât de orice încercare de a câștiga ceva timp pe final.

 

Quintana câștigă, Froome pierde și își revine

Nairo Quintana, liderul de la Movistar, câștigă etapa cu numărul zece a Turului Spaniei și reușește să preia din nou tricoul roșu de lider în clasamentul general dar marea veste a zilei e că Chris Froome, câștigător de Tur al Franței, are capacitatea să își revină după o criză majoră pe cățărarea finală pentru a lua locul doi.

O evadare solidă, de 16 oameni, părea să aibă ceva șanse la victorie dar pe cățărarea spre Lagos de Covadonga ei nu au avut nici forța să își păstreze avantajul si nici inteligența să conlucreze. Movistar a dus o trenă dură, care a facut grupul favoriților foarte mic, și Quintana a știut când să forțeze, luându-l inițial pe Contador cu el.

Ciclistul columbian a știut când să atace iar Chris Froome a fost lăsat foarte în spate, cu doi oameni de la Sky care au încercat să îl protejeze. Quintana a fost nemulțumit de munca depusă de Contador și a atacut din nou, reușind apoi să treacă de rămășițele evadării și să ia etapa.

Marea surpriză a fost în spate, unde Froome a reușit să își regăsească ritmul și a avut puterea să treacă de toți ceilalți favoriți și să ajungă la Gesink, poziționându-se pe trei la final.

Urmează o zi de odihnă, necesară ca să aflăm, poate chiar de la liderul Sky, unde a găsit puterea să revină și sî pîstreze șanse la tricoul roșu.

Sky și Froome încep cu o victorie în La Vuelta

La Vuelta nu e Le Tour de France e unul dintre marile adevăruri ale ciclismului. Marele tur din Spania a fost multă vreme privit ca mai puțin prestigios decât cele din Franța sau din Italia și organizatorii au tot compensat creând etape interesante și adesea excentrice, care testează limitele cicliștilor și generează spectacol.

La Vuelta e singurul mare tur care e profund interesat să păstreze contratimpul pe echipe ca o probă relevantă iar anul acesta competiția s-a deschis cu o etapă de aproape 30 de km care a avut și momente tehnice și câteva pante nu foarte agresive dar suficient de prezente ca să afecteze coordonarea celor implicați.

Contratimpul pe echipe e o disciplină grea, care presupune coordinare foarte bună între membrii unei echipe, abilitatea de a rezista la efort susținut și o capacitate de a reacționa în interesul echipei mai degrabă decât pentru a maximiza câștigul personal.

Deși La Vuelta nu e Le Tour începutul acestui ultim mare tur seamănă cu finalul celui de-al doilea, cu echipa britanică Sky victorioasă. Oamenii conduși din nou de Chris Froome au reușit să meargă foarte bine, sacrificând cicliști când a fost nevoie, pentru a se asigura că liderul lor nu pierde timp, iar Peter Kavanaugh va purta mâine tricoul de lider.

Movistar a ajuns pe locul doi la o diferență de doar 0.4 secunde și e interesant de văzut cine dintre Quintana și Valverde o să fie liderul acestei echipe. În general diferențele dintre echipe nu sunt gigantice și mai toți favoriții stau bine.

Mâine e o etapă fie de sprint masiv, deși nu sunt foarte mulți oameni rapizi prezenți, fie de evadare mare și cu oameni puternici.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată
Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.

Adam Yates e viitorul pentru Turul Franței (și fratele lui geamăn e și el foarte bun)

Înlocuitor de Froome în câțiva ani
Adam Yates e viitorul

Adam Yates are doar 23 de ani dar orice echipă care țintește victoria în Turul Franței în următorii 6 până la 10 ani e probabil deja interesată de el și de momentul în care devine liber de contract, după ce ciclistul de la Orica BikeExchange a reușit să ia tricoul alb pentru cel mai bun tânăr în ediția 2016 a Le Tour.

În general echipele nu țintesc în mod special acest clasament, ceea ce înseamnă că cel care reușește să ajungă la Paris în cea mai bună poziția dintre cei care au mai puțin de 26 de ani trebuie să fie un cățărător solid,l chiar dacă nu extraordinar, un bun contratimpist și genul de ciclist care poate să se descurce în mijlocul plutonului chiar dacă nu are constant coechipieri aproape pentru a îi asigura siguranța sau pentru a îi oferi adăpost (Orica ca echipă a fost în general mai interesată de poziția lui Matthews pentru sprint).

Adam Yates tinde să stea mult în spatele plutonului atunci când nu e nevoie să răspundă la atacuri sau când terenul e plat dar reușește să își găsească repede poziția de atac când apar munții mari și, anul acesta cel puțin, a dat dovadă de o constanță de invidiat.

Lucrul cel mai impresionant legat de performanța lui e că în clasamentul general, cel al tricoului galben, a reușit să își vină pe patru, întrecut doar de Chris Froome, Nairo Quintana și Romain Bardet.

Evoluția cicliștilor, mai ales până pe la 25 – 27 de ani, nu e perfect liniară și sunt destui câștigători de tricoul alb în Turul Franței care nu au reușit să devină câștigători de mari tururi la maturitate sau care au avut doar un an sau doi solizi înainte să se piardă în anonimitate.

Adam Yates pare însă să fie capabil de o performanță solidă chiar începând din 2017 și nu m-aș mira să văd că Orica îl poziționează pentru victorie în Il Giro sau La Vuelta în anul ce vine.

Mai mult ciclistul englez are și un frate geamăn, Simon Yates (cei doi nu au nici o legătură cu Sean Yates, director sportiv la Tinkoff), care pare să se specializeze pe curse clasice deluroase și aleargă tot pentru Orica. El a servit recent o suspendare legată de faptul că echipa nu a raportat corect un medicament pe care îl folosea.

E foarte probabil să vedem unul sau amândoi frații în 2018 la Sky sau la o altă echipă mare, pregătindu-se să câștige Turul Franței.

Izaguirre câștigă în Morzine, Froome nu-și face griji pentru tricoul galben

Ion Izaguirre este câștigătorul etapei cu numărul 20 din Turul Franței, reușind să dezvolte o viteză solidă pe o coborâre pe suprafață udă spre Morzine, iar Froome a reușit să se asigure că va câștiga mâine ediția de anul acesta a Le Tour cu un avans comfortabil față de toți rivalii din pluton.

După ziua de ieri și atacurile de pe final mă așteptam ca ultima zi din Alpi să fie le fel de incitantă dar din păcat ea a urmat modelul asociat cu cele mai multe etape montane din ediția 103 a Turului Franței: luptă mare când e vorba de evadare și de victoria de etapă și o lipsă de acțiune și aproape de interes a plutonului.

Un grup mare de cicliști a atacat cam de la începutul etapei și eforturile lui Sagan și Kreuziger au generat o selecție pe prima cățărare serioasă a zilei, pentru ca apoi Thomas de Gendt, care are deja o victorie pe Ventoux, să șanseze un atac solo care părea inițial să aibă șanse de câștig.

Alaphillipe și Pantano au încercat și ei să se îndepăarteze pe cont propriu și apoi Nibali și Ion Izaguirre, care a trebuit să își folosească talentul având grijă de Valverde și de Quintana pentru Movistar pentru cea mai mare parte a turului, a atacat chiar la începutul coborârii finale de pe Col de Joux Plane.

În pluton Sky a stat la cutie inițial și le-a lăsat pe Astana și Movistar să ducă trenă, dar chiar dacă cele două echipe au depus efort nici unul dintre liderii lor nu a atacat. Mollema și Rodriguez au încercat să se desprindă dar nu au reușit iar apoi echipa lui Froome a dictat tempo-ul și s-a asigurat că liderul ei nu e amenințat de nici un pericol.

Turul Franței se termină mâine cu procesiunea din Paris și cu un ultim sprint.