Obama, Trump, spionajul și dovezile

Donald J. Trump, președinte al Statelor Unite ale Americii, a spus recent pe Twitter că, în timpul campaniei de anul trecut, fostul președinte Obama l-a spionat, probabil ca să încerce să o scoată pe Clinton câștigătoare, chestie care e anormală și trebuie clar să fie investigată. Nici un fel de dovezi nu au fost oferite, Congresul s-a autosesizat și le cere până pe 20 martie.

Sean Spicer, nefericitul care trebuie să scoată castanele retorice ale administrației din foc, a încercat să construiască ceva sens acolo unde el clar nu există. Adică Trump nu îl acuză de fapt pe Obama, ci echipa lui, nu de ascultare propriu-zisă ci de un fel de interferență. Dovezi încă nu sunt, ceea ce e semn rău pentru onoarea și așa pătată a administrației. Sean Spicer are o slujbă ingrată iar Donald nu încearcă să i-o facă mai ușoară.

Marea întrebare e dacă noul președinte (are sub două luni de la inaugurare) poate să lanseze atacuri și neadevăruri pe termen lung fără nici un fel de consecințe sau dacă e nevoie să se mai și oprească. Rămâne de văzut dacă pe la sfârșitul lunii o să fie nevoie să își ceară scuze de la Obama și, mai ales, cum o să facă asta.

Donald J. Trump e (aproape) rațional și presidențial în fața Congresului

NPR oferă tuturor celor interesați de primul discurs al lui Donald J. Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, textul întreg și o serie de comentarii legate de date și planuri pe termen lung. E destul de mult de citit dar e prima dată când noul lider american reușește să își mențină coerența, să ofere clare detalii despre politicile sale pe termen lung și să păstreze doar părțile bune ale statutului de outsider din timpul campaniei.

Probabil cele mai interesante bucăți sunt cele legate de planul major legat de infrastructură, unde menționarea unei investiții masive clar nu e pe placul republicanilor interesați de limitarea cheltuielilor, de încercarea de a limita sau elimina infracțiunile legate de droguri și de mențiunile vagi legate de un înlocuitor pentru Obamacare, care e încă relativ prost definit.

Administrația lui Donald J. Trump ar trebui să aibă planuri detaliate pentru toate inițiativele majore, mai ales cele de mai sus, până la finalul lunii iar apoi ele vor trebui puse în acord cu cele ale republicanilor din Congres și Senat. Urmează apoi procesul legislativ propriu-zis și încercările democraților de a limita impactul lor sau de a introduce amendamente relevante.

Poate Trump să mențină tonul rațional din acest discursc și să construiască p administrație relativ eficientă, chiar dacă exotică, sau influența celor care au scris discursul ăsta mai degrabă echilibrat o să dispară rapid?