contratimp – Dumitrescu Andrei

Gata cu Il Giro, gata pentru Le Tour

Tom Dumoulin, lider la Sunweb și mare speranță de vreo 2 ani, a reușit prima mare lovitură a carierei sale și a câștigat Turul Italiei, ediția centenară, după trei dintre cele mai spectaculoase săptămâni de mare tur din istoria de după 2000 a ciclismului. Olandezul, alături de rivali ca Nibali, Quintana, Pinot, Zakarin sau Mollema, a trecut prin 21 de etape pline de cățărări dificile, momente amuzante și perioade pline de atacuri și de tensiune.

La începutul lui iunie aventurile din Italia vor reprezenta doar amintiri în timp ce atenția fanilor se va concentra pe Turul Franței, cel mai important eveniment ciclist al anului, și pe lupta care se va da între Chris Froome, Romain Bardet, Alberto Condator, Alejandro Valverde, Fabio Aru și, poate, din nou, Nairo Quintana.

Il Giro e adesea văzut ca cel mai spectaculos mare tur al anului, cu doza de spectacol crescută de faptul că e primul din an și protagoniștii tind să riște mai mult știind că mai au două șanse în Franța și Spania. Le Tour tinde să fie cel mai tacticizat, dominat în ultimii ani de Sky și de Froome, un mare tur care se câștigă mai degrabă în autobuzul echipei, la ședințele de pregătire dinaintea etape, și în mașina directorului sportiv decât pe drum.

Și, totuși, în 2017 Movistar, echipa care a încercat să controleze Turul Italiei, cu oameni puternici și pe plat și pe munte și cu un spațiu solid de protecție pentru liderul Nairo Quintana, nu a reușit să ia decât locul doi la general, învinsă nu atât de Sunweb, care a pierdut un om important repede și nu a rezistat foarte bine în munți, cât de Tom Dumoulin.

Ciclistul olandez a început ca un foarte bun om de contratimp, mare pe bicicletă dar foarte limitat pe cățărări, dar a devenit om de mare tur după performanța impresionantă din Turul Spaniei. În Il Giro a luat timp solid în cele două etape de contratimp, una plată ca în palmă și alta vălurită, și a reușit să se agațe de rivali, mai ales Quintana, Nibali și Pinot, sau să își limiteze bine pierderile de timp pe munte.

Victoria lui putea să fie absolut comfortabilă, la mai mult de 3 minute, dacă nu era forțat să se oprească în cel mai prost moment pentru o chemare a naturii înainte de o cățărare importantă și dacă nu era distanțat după o greșeală personală de la chiar începutul următoarei etape.

Pentru Le Tour gradul de competivitate se anunță mai mic decât a fost în Italia, cu Chris Froome de la Sky marele favorit și cu Quintana, Valverde, Bardet și Contador pregătiți să profite dacă britanicul e în formă proastă. În trei săptămâni e ănsă timp suficient pentru surpriză și răsturnări dramatice de clasament.

Până atunci pe 4 începe Criterium de Dauphine (îmi place mai mult numele clasic de Dauphine Libere), un fel de mini Tur al Franței, oferindu-le echipelor o șansă să își testeze tactica și să evalueze forma oamenilor importanți. Turul Elveției o să atragă și el cicliști importanți. Le Tour de France începe pe 1 iulie în Dusseldorf.

Tour de France 2017 are o rută îndrăzneață, agresivă

Fără dragoste pentru contratimp — 21 de etape

Mai sunt multe luni până la prima etapă a ediției 2017 a Turului Franței, cea mai importantă competiție de ciclism de șosea, dar fanii sportului pot deja să își imagineze multe dintre bătăliile de pe șoselele din Luxemburg, Belgia, Germania și Franța.

Organizatorii de la ASO au prezentat ruta marelui tur, una care încearcă să fie în același timp revoluționară și tradițională. Toate cele 5 mari zone montane ale Franței, de la Masivul Central, Alpi, și Pirinei la mult mai puțin cunoscuții Jura și Vosgi. În același timp sunt multe etape care se vor termina la sprint și câteva care oferă oportunități pentru evadări spectaculoase. Contratimpul este victima acestor schimbări și Le Tour nu are o etapă de acest tip pe echipe și în total proba adevărului nu are în total decât 13 km de prolog în Dusseldorf (deși tehnic e o etapă întreagă pentru că are peste 9.9 km) și 23 de km în Marsilia în penultima zi.

La Planche des Belles Filles e prima cățărare serioasă și oamenii care vor să câștige Le Tour de France în 2017 or să fie nevoiți să se lupte și cu Gran Colombier, Peyresourde, Col de Telegraphe, Galibier și, spre final, Izoard.

De ziua Franței, pe 14 iulie 2017, cea mai scurtă etapă din istoria modernă a Turului va avea doar 100 de km în Pirinei, plină de munți puțin cunoscuți, dar sunt și destule etape de peste 200 de km, pentru sprinteri și evadări.

Ruta, în sine, nu e suficientă ca să excludă anumiți cicliști din grupul de potențiali câștigători dar e clar că Dumoulin, de exemplu, nu are prea multe șanse, și că Quintana, Nibali, Bardet, Froome, poate Porte, Contador sau Barguil, au șanse să devină purtători de tricou galben. Multe depind și de echipe și de cum se organizează ele pentru sezonul care vine.

Froome e la 1:21 de victoria din La Vuelta

Chris Froome a reușit deja să câștige Turul Franței din acest an și poate să devină unul dintre acei cicliști care execută dubla cu Turul Spaniei dacă reușește să mai îi ia 1:21 mâine pe munte lui Nairo Quintana.

După ziua de pauză La Vuelta a început cu o etapă relativă liniștită, cu o cățărare scurtă dar dură pe final, în care cei doi favoriți au făcut meci egal, chiar dacă inițial liderul de la Movistar părea capabil să mai ia ceva timp. Matthias Frank, de la viitoarea desființată IAM Cycling, reușeșste victoria din evadare.

Etapa 18 a fost una vălurită dar dominată de echipele care au vrut un sprint masiv și nici unul dintre lideri nu a fost interesat să încerce ceva deosebit. Cort Nielsen e câștigătorul după ce Giant a încercat să controleze finalul fără success.

Contratimpul de 36 de kilometri a fost dur, cu o cățărare destul de tare la început și cu multe elemente tehnice la care s-a adăugat un vânt de față care a pus mari probleme cicliștilor mici și care au tendința să meargă bine pe munte.

Asta a însemnat că Chavez și Quintana au fost printre marii pierzători dintre liderii de echipă iar Contador și Froome au reușit să câștige destul de mult timp.

Profeția liderului de la Movistar că are nevoie de 3 minute tampon față de câștigătorul Turului Franței s-a adeverit și el are acum doar 1:21 în fața lui Froome, ceea ce înseamnă că Sky o să încerce ceva, chiar dacă genul ăsta de ecart e greu de recuperat într-o singură zi, chiar dacă e una care se termină într-o cățărare de categorie specială.

Pot să pariez că acum Froome nu mai vrea ca oamenii lui să fi fost eliminați din La Vuelta după etapa de duminica trecută.

Sky și Froome încep cu o victorie în La Vuelta

La Vuelta nu e Le Tour de France e unul dintre marile adevăruri ale ciclismului. Marele tur din Spania a fost multă vreme privit ca mai puțin prestigios decât cele din Franța sau din Italia și organizatorii au tot compensat creând etape interesante și adesea excentrice, care testează limitele cicliștilor și generează spectacol.

La Vuelta e singurul mare tur care e profund interesat să păstreze contratimpul pe echipe ca o probă relevantă iar anul acesta competiția s-a deschis cu o etapă de aproape 30 de km care a avut și momente tehnice și câteva pante nu foarte agresive dar suficient de prezente ca să afecteze coordonarea celor implicați.

Contratimpul pe echipe e o disciplină grea, care presupune coordinare foarte bună între membrii unei echipe, abilitatea de a rezista la efort susținut și o capacitate de a reacționa în interesul echipei mai degrabă decât pentru a maximiza câștigul personal.

Deși La Vuelta nu e Le Tour începutul acestui ultim mare tur seamănă cu finalul celui de-al doilea, cu echipa britanică Sky victorioasă. Oamenii conduși din nou de Chris Froome au reușit să meargă foarte bine, sacrificând cicliști când a fost nevoie, pentru a se asigura că liderul lor nu pierde timp, iar Peter Kavanaugh va purta mâine tricoul de lider.

Movistar a ajuns pe locul doi la o diferență de doar 0.4 secunde și e interesant de văzut cine dintre Quintana și Valverde o să fie liderul acestei echipe. În general diferențele dintre echipe nu sunt gigantice și mai toți favoriții stau bine.

Mâine e o etapă fie de sprint masiv, deși nu sunt foarte mulți oameni rapizi prezenți, fie de evadare mare și cu oameni puternici.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată — Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.