corupție – Dumitrescu Andrei

Dragnea vrea viteză, chiar dacă e semn de slăbiciune

Liviu Dragnea este nemulțumit chiar dacă Partidul Social Democrat (+ anexa ALDE + mare parte din minoritățile naționale + nutralitatea UDMR) a reușit să treacă un nou cod penal prin Parlament. Problema pentru liderul PSD e că, din cauze procedurale care includ sesizarea CCR și posibilitatea de cerere de re-examinare din partea președintelui, modificările pot să nu devină active pentru 3 -4 luni, timp suficient ca Dragnea să piardă apelul și să fie condamnat definitiv cu executare.

G4Media citează masiv din declarațiile televizate ale șefului de partid iar mai toate frazele sale sunt o încercare de a convinge membrii PSD dar și aliații că, chiar după adoptarea noului cod penal, e nevoie de o întoarcere la viteza oferită de o posibilă ordonanță de urgență care să îi rezolve problemele penale. Din păcate efortul declarativ public, chiar dacă este dublat de presiune politică și de folosirea altor pârghii, pare sortit eșecului.

Liviu Dragnea are puțină credibilitate, atât intern cât și extern, și uită că partenerii săi vor să existe politic pe termen cel puțin mediu, chiar dacă el personal nu o să mai conducă PSD. E greu spre imposibil pentru ei să accepte încă o ordonanță după lupta grea, publică și cu efecte complicate de imagine legată de adoptarea codului penal în sesiunea extraordinară.

Chiar dacă guvernul condus de doamna Dăncilă este convins să construiască o nouă OUG 13 e puțin probabil ca ea să supraviețuiască presiunii publice și contestării la CCR. Pe măsură ce radicalitatea măsurilor necesare ca Dragnea să scape crește devine tot mai greu ca ele să fie justificate pentru potențialul votant al PSD. Viteza, din ce în ce mai necesară, trădează slabiciunea unui lider de partid care nu știe când să renunțe și cum să se extragă din situația complexă pe care singur a creat-o.

Dragnea trebuie să se gândească la un târg, unul mare

Partidul Social Democrat (+ ALDE) a reușit să treacă prin Parlament un nou Cod Penal, vonstruit atent ca să limiteze expunerea penală a unora dintre liderii săi, cu accent pe problemele legate de abuz în serviciu pe care le are președintele de partid Liviu Dragnea.

Sesiunea specială a legislativului, încercarea din 2017 cu OUG 13, viteza de dezbatere și de adoptare, lipsa unor consultări coerente pe plan intern sau extern, declarațiile pe alocuri sfidătoare ale unor membrii PSD, retorica tot mai dură legată de ficționalul stat paralel, toate sunt semne că partidul și liderul său sunt gata să facă cam tot ce pot, rămânând în mare în spațiul legal, pentru scăpa de niște probleme, chiar dacă asta generează probleme pe termen mediu și lung atât pentru PSD + ALDE cât și pentru România.

Dar declarațiile lui Dragnea de după adoptarea Codului Penal, care trebuie să treacă de Curtea Constituțională și, foarte probabil, de o re-examinare cerută de președintele Iohannis, sunt cele ale unui om care nu e foarte sigur de propriile acțiuni și de propriul viitor.

G4Media îl citează afirmând că: “Ce înseamnă dedicat lui Liviu Dragnea? Decizia luată acum un an și jumătate de Klaus Iohannis și un grup de oameni cu puteri oculte a fost ca eu să fiu anihilat. Mâine poate să-mi facă o mie de dosare.”

Liviu Dragnea pare conștient că este expus și că a investit prea mult în lupta legată de justiție ca finalul să fie unul pozitiv pentru el. Un PSD care vrea să câltige alegerile în România și să fie în continuare frecventabil european are nevoie de o imagine mult mai bună și refacerea credibilității.

Dacă actualul președinte al social-democraților vrea o ieșire decentă din scenă trebuie să se gândească la un mare compromis. Ideal pentru el (și ceilalți lideri cu mari probleme legate de justiție) e să reușească să își păstreze libertatea (sau să petreacă puțin timp închis) în timp ce PSD își asumă sprijinul pentru o justiție cât mai independentă, aproape de standardele europene și de așteptările cetățenilor.

Radicalizarea din ultimul timp, de ambele părți, face un astfel de mare târg greu de construit și de acceptat dar prin el liderii PSD ar reuși să iasă din politică într-un mod relativ uman în timp ce societatea nu își mai consumă energia luptând cu inițiativele lor.

Tăriceanu e vectorul de atac al PSD

Cășin Popescu Tăriceanu este președinte al Senatului și lider al ALDE dar e probabil constant conștient că partidul lui și poziția lui în stat depind fundamental de colaborarea cu Partidul Social Democrat, care îl folosește clar ca pe un principal vector de atac la nivel public împotriva imaginatului stat paralel.

Retorica sa devine din ce în ce mai dură și extinde asocierile negative până la nivelul Uniunii Europene, așa cum rezultă din declarațiile recente consemnate de News.ro: “Aşteptăm încă din partea Comisiei să se poziţioneze cu privire la adevărurile incomode care ies la suprafaţă la Bucureşti şi să explice de ce a desconsiderat şi ignorat sistematic semnalele de alarmă ce i-au fost trimise cu privire la gravele abuzuri comise de unele instituţii şi persoane din sistemul judiciar. Din cauza politicii părtinitoare, uneori chiar partizane, a Comisiei, Mecanismul de Cooperare şi Verificare a fost ţinut captiv de sistemul de influenţă ocult şi meta-legal coordonat de Serviciul Român de Informaţii şi de Direcţia Naţională Anticorupţie, devenind pur si simplu un alt instrument, la nivel naţional, de presiune asupra oponenţilor acestui sistem paralel cu statul de drept.”

Tăriceanu se poate să fie eficient în rolul lui de câine de atac pentru publicul din România care e deja convins de existența unui stat paralel și acceptă că oricine se opune PSD + ALDE e parte a acestei asocieri de asociații din umbră.

Problema e că insistența pe ideea că evalutorii din UE nu știu situație corectă din România sau că automat devin părtinitori tinde să limiteze influența pe care țara o are în Uniune și creează neîncredere instituțională care, paradoxal, nu face decât să crească aparenta părtinire a UE.

Președintele nu poate să atace Constituția, poate să își schimbe nivelul de implicare

Dacian Cioloș, fost prim-ministru și lider al Mișcării România Împreună, se aliniază ideii că președintele Klaus Iohannis trebuie să acționeze clar împotriva deciziei recente a Curții Constituționale, care îl obligă să emită un decret de revocare al procurorului șef al DNA.

News.ro îl citează spunând că președintele trebuie să riște și că el reprezintă o ultima baricadă stând în fața unei majorități politice conduse de Partidul Social Democrat care își depășește mandatul primit prin alegeri.

Cioloș e destul de inteligent încăt să nu îi ceară lui Iohannis să nu emită decretul sau să găsească o altă cale clară de a nu executa revocarea cerută de ministrul Justiției dar abordează ideea că un referendum poate să fie o cale bună de a întări lupta împotriva corupției și de a limita acțiunile PSD-ului.

E drept că președintele României, chiar dacă lipsit de foarte multă putere politică bine definită, poate să fie un simbol eficient, cu capacitate de agregare a unei majorități și de educare a cetățenilor. Chiar dacă el poate să încerce să folosească și referendumul acest mijloc de consultare populară tinde să fie ignorat de cei care au fost aleși în Parlament atunci când nu servește intereselor lor.

Iohannis, în pofida reputației sale de comunicare lent și limitat, poate să se angajeze, clar și rapid, într-un efort de comunicare a problemelor, legate de corupție și de efectele ei asupra partidelor politice, prin care să creeze interes și să aducă informație la nivelul alegătorilor, țindind o schimbare clară de majoritate parlamentară pe termen scurt sau mediu. Mai mult, el poate să ajute PNL, USR și alte formațiuni mai mici să își prezinte propriile mesaje, chiar dacă nu vrea să le promoveze direct agenda politică.

Curtea Constituțională a acționat în favoarea PSD dar în lipsa unei modalități clare de a rezista în fața partizanatului ei actorii politici care nu sunt de acord cu decizia trebuie să inoveze și să dea dovadă de inteligență ca să poată schimba ceva.

Dezbatere pentru totdeauna, generată de PSD și prezentată de Tudorel Toader

După dezbaterea și votul de săptămâna asta de la Consiliul Superior al Magistraturii, legat de raportul privind Direcția Națională Anticorupție și cerea de revocare a Codruței Kovesi, cele mai multe observații ți comentarii au fost legate de votul 6-1 împotriva acestei cereri și de faptul că Tudorel Toader vede un conflict constituțional dacă președintele refuză să facă ce vor ministrul Justiției și Partidul Social Democrat.

Dar, cum bine scoate în evidență Hotnews, ce a spus Toader e mai complicat și, foarte probabil, mai problematic decât pare la prima vedere. Declarația ministrului e: “Indiferent ce va decide CSM, ce va decide presedintele, ce va decide Curtea Constitutionala daca va fi sesizata pe conflict, dezbaterea va continua privind managementul DNA.”

Practic un expert în drept spune că nu contează procesul de decizie exprimat în lege sau intenția actorilor instituționali implicați în decizie și că nici măcar ce spune Curtea Constituțională nu e ultimul cuvânt. Important e să existe o continuă dezbatere legată de DNA, ce reprezintă în traducere efortul unei bucați a clasei politice și a presei asociate cu ea de a limita încrederea în această instituția pentru a îi decredibiliza rezultatele (a se citi condamnări) și a limita pericolul pentru anumiți lideri.

Tudorel Toader poate să fie înlocuit, PSD poate să piardă puterea dar e clar că PSD și alții vor continua să atace constant DNA servindu-și propriul interes fără să fie interesați de consecințele asociate.

Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.

Președintele, referendumul și opțiunea nucleară

Problema cu o armă politică cum e referendumul anunțat la începutul anului de Klaus Iohannis pe tema justiției e că poate să fie folosit eficient o singură dată. Ceea ce probabil explică de ce președintele a declarat că o să renunțe să mai discute despre tema asta o vreme.

Problema e că administrația prezidențială a apelat cam repede la referendum ca o modalitate de a presa Partidul Social Democrat când cu ordonanța 13, cea care ar fi bulversat procesul de justiție și avea clară dedicație pentru Liviu Dragnea, și acum oferă adversarilor o oportunitate să o critice. PSD o să zică probabil că președintele nu vrea de fapt să asculte opinia românilor legată de justiție și că e doar interesat de un joc politicianist.

Problema mai mare e că astfel de afirmașii sunt în parte justificate. Referendumul, mai ales așa cum e folosit în România după ’90, tinde să nu își atingă scopurile și, mai mult, să elimine din credibilitatea celor care apelează la el. Probabil că era o idee mai bună pentru președinte să amenințe cu referendumul, eventual în negocieri directe cu PSD, mai degrabă decât să declanșeze procesul legat de el.

Personal aș vrea să văd refendumul organizat, preferabil anul ăsta, pentru că reprezintă un bun mod de a pune în mod real în discuția conceptul de justiție, în primul rând, și modul în care el este reflectat de statul român prin instituții și de cetățenii români prin activitatea lor de zi cu zi.

UDMR e curat, merită votat

Dacă e să ne luăm după discuția asta de pe Hotnews UDMR e singurul partid din Rommânia care nu are nici un membru anchetat pe drept de DNA, o organizație plină de oameni foarte curați, care ar trebui să fie lăsați să facă bine în comunitățile lor și să nu mai fie deranjați de organele statului.

Partidul, care a reușit să stea la guvernare destul de mult după ’90, a reușit să își construiască mai degrabă bună, chiar dacă bazinul lor electoral este limitat prin chiar natura organizației. Însă dacă se aliniază la discursul anti-DNA be care se bazează PSD sau ALDE, mai ales pentru a proteja o parte din lideri, are toate șansele să se ducă sub 5%, fie la alegerile de anul ăsta fie la cele din 2020.