Dacian Cioloș – Dumitrescu Andrei

Președintele nu poate să atace Constituția, poate să își schimbe nivelul de implicare

Dacian Cioloș, fost prim-ministru și lider al Mișcării România Împreună, se aliniază ideii că președintele Klaus Iohannis trebuie să acționeze clar împotriva deciziei recente a Curții Constituționale, care îl obligă să emită un decret de revocare al procurorului șef al DNA.

News.ro îl citează spunând că președintele trebuie să riște și că el reprezintă o ultima baricadă stând în fața unei majorități politice conduse de Partidul Social Democrat care își depășește mandatul primit prin alegeri.

Cioloș e destul de inteligent încăt să nu îi ceară lui Iohannis să nu emită decretul sau să găsească o altă cale clară de a nu executa revocarea cerută de ministrul Justiției dar abordează ideea că un referendum poate să fie o cale bună de a întări lupta împotriva corupției și de a limita acțiunile PSD-ului.

E drept că președintele României, chiar dacă lipsit de foarte multă putere politică bine definită, poate să fie un simbol eficient, cu capacitate de agregare a unei majorități și de educare a cetățenilor. Chiar dacă el poate să încerce să folosească și referendumul acest mijloc de consultare populară tinde să fie ignorat de cei care au fost aleși în Parlament atunci când nu servește intereselor lor.

Iohannis, în pofida reputației sale de comunicare lent și limitat, poate să se angajeze, clar și rapid, într-un efort de comunicare a problemelor, legate de corupție și de efectele ei asupra partidelor politice, prin care să creeze interes și să aducă informație la nivelul alegătorilor, țindind o schimbare clară de majoritate parlamentară pe termen scurt sau mediu. Mai mult, el poate să ajute PNL, USR și alte formațiuni mai mici să își prezinte propriile mesaje, chiar dacă nu vrea să le promoveze direct agenda politică.

Curtea Constituțională a acționat în favoarea PSD dar în lipsa unei modalități clare de a rezista în fața partizanatului ei actorii politici care nu sunt de acord cu decizia trebuie să inoveze și să dea dovadă de inteligență ca să poată schimba ceva.

Opoziția nu se face prin participarea sporadică la manifestații

Ludovic Orban, președintele PNL, Dan Barna, liderul USR, și Dacian Cioloș, conducătorul Platforma România 100, au participat duminică la manifestația anti-guvern și anti-PSD din Piața Victoriei. Manevra lor este imprudentă și afectează atât spațiul de manevră al partidelor lor cât și credibilitatea protestelor de stradă .

Cei trei au susținut și o conferință de presă alături de lideri civici înainte de a merge să protesteze și au fost insistent urmăriți de presă. Alinierea partidelor de opoziție cu manifestanții din Victoriei e clar menită să arate unitatea în fața acțiunilor controversate ale Partidului Social Democrat, mai ales față de modificarea legilor justiției, și să potențeze ambele părți implicate.

Dar Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Platforma România 100 ignoră faptul că există, în spațiul practic (și e necesar să existe, la nivel teoretic, în cadrul unui sistem democratic) o separare între politic și civic, între acțiunile partidelor și acțiunile cetățenilor. Opoziția politică în față PSD se face în principal în Parlament și la nivel de administrația publică. Partidele citate mai sus (cu posibila excepție a USR) nu sunt foarte vizibile în spațiul pur politic și nu par să aibă alte idei decât să se asocieze cu o mișcare civică a cărei prezență e mult mai bine definită.

Actorii politici pot să demonstreze fără nici o problemă, în Piața Victoriei sau oriunde altundeva, dar trebuie să o facă în calitate de cetățeni, deranjați de o acțiune a puterii. O oarecare discreție (cum au manifestat un număr dintre ex-miniștrii cabinetului Cioloș) le-ar permite să câștige un capital politic sau de imagine fără a amesteca planurile de percepție.

PNL, USR și Platforma România 100 trebuie să dezvolte și să implementeze noi acțiuni politice de opoziție. Protestatarii trebuie să clarifice termenii pe care îi pot impune politicienilor care vor să își asocieze imaginea cu a lor. Începutul e pe undeva pe aici: participarea e în regulă atât timp cât nu e folosită pentru construcția agresivă de imagine sau pentru a deraia protestele.

Manifestațiile, indiferent de impactul lor direct, sunt bune pentru că arată politicienilor (mai ales cei de la putere dar și cei din opoziție) că există o presiune cetățenescă, de jos în sus, care trebuie luată în considerare. Indiferent de modul în care PNL, USR și alții se poziționează public ei trebuie să respecte oamenii prezenți în Victoriei permițându-le să se exprime fără să le răpească mesajul.

Chiar dacă sunt critic față de partidele care s-au aliniat cu protestele PMP a acționat chiar mai tâmp criticând direct opoziția, practic a preluat sarcina departamentului de comunicare de la PSD, chiar dacă nu cred că are cum să crească făcând asta.

Ludovic Orban nu vrea concurență pentru PNL

Ludovic Orban, în calitate de nou președinte al Partidului Național Liberal, e probabil conștient de problemele pe care acesta le are: identitate afectată de existența USL, lipsă de vectori coerenți de imagine, scor stagnant când e vorba de alegeri, o relație limitată cu președintele Iohannis. Nu e clar dacă are și idei despre cum să le rezolve.

Orban simte nevoia să îi dea sfaturi fostului premier Dacian Cioloș, spunând că e o idee proastă ca el să formeze un nou partid politic, chiar dacă, zice liderul PNL, partidul său nu ar fi afectat de o astfel de inițiativă. Motivul invocat e că o astfel de inițiativă ar fragmenta opoziția anti-PSD.

Șeful PNL, partid declarat liberal, vrea o cât mai limitată competiție pe scena politică. Ironic, nu? Într-o lume ideală guvernarea în România ar alterna între PSD și PNL, fără intruziuni din partea altor partide, permițând celor două să investească minimal, la nivel de idei, efort și oameni, ca să convingă cetățenii să le voteze.

Partidele noi, chiar dacă fragmentează șo chiar dacă dispar relativ repede, sunt o idee bună pentru că permit diferitelor tipuri de votanți să își găsească reprezentanți și pentru că presiunea creată de ele forțează și restul spațiului politic să se schimbe.

Moralitatea lui Iohannis e mai importantă decât legalitatea lui Dragnea

Klaus Iohannis a declarat public că nu va accepta nominalizarea unei persoane urmărite sau condamnate penal pentru funcția de prim-ministru al României după alegerile parlamentare din decembrie, indiferent de sprijinul pe care acesta îl are în Parlament.

Afirmația continuă o serie de intervenții prin care președintele încearcă să promoveze Partidul Național Liberal ca singura alternativă relevantă la Partidul Social Democrat și vine după ce el a sugerat și că e gata să îl desemneze pe Dacian Cioloș premier dacă el reușește să se integreze în sistemul politic.

Reacția lui Liviu Dragnea, liderul PSD și probabilul candidate la funcția de prim-ministru al partidului, a fost previzibilă și dură. Frazele folosite de el și de Iohannis sunt destul de clare și de dure.

Poziția președintelui României, dacă ignorăm pentru moment utilitatea ei politică, este bine ancorată în moralitate și subliniază incompatibilitatea dintre o condamnare penală și funcția de șef al executivului unei țări.

Răspunsul lui Dragnea, ingorând lipsa de respect pentru președenție ca instituție, se bazează pe legalitatea ca evoluție a moralității în spațiul politic și argumentează că nu există o limitare în lege legată de ocupantul poziției de prim-ministru.

Fiecare cetățean trebuie să își pună câteva întrebări simple: e mai importantă moralitatea sau legalitatea pentru un sistem politic? Are românie nevoie de un prim-ministru care există mai ales în spațiul politic sau de unul care servește ca un exemplu de umanitate? Putem să limităm drepturile unui cetățean și în ce măsură poate președintele să impună unilateral una?

Din punctul meu de vedere responsabilitatea numirii unor candidați pentru funcția de prim-ministru fără probleme legale revine partidelor și președintele ar trebui să își rezerve un drept de a respinge o nominalizare pe care o consideră nepotrivită în măsura în care încearcă în același timp să transfere această judecată morală în sistemul legal.

Afirmația lui Iohannis este utilă pentru PNL din punct de vedere politic pentru că subliniază problemele pe care le are PSD-ul, dar alianța dintre președinte și partidul care îl sprijină nu poate să ignore incidentul recent legat de Blaga, care subminează astfel de poziții bazate pe moralitate.

PSD ar trebui să fie ceva mai rezervat în a răspunde unor astfel de atacuri și cred că cea mai bună mișcare a social-democraților e să afirme că Liviu Dragnea nu e interesat de funcția de prim-ministru și să nominalizeze o altă persoană, fără bagaj legal, care să elimine această vulnerabilitate a partidului.

Prezența lui Cioloș în Parlament dă startul campaniei electorale

Discursul pe date economice al premierului Dacian Cioloș din Parlament pare să fie momentul ales de forțele politice reprezentate acolo pentru a da startul campaniei electorale, chiar dacă oficial mai e destul până la perioada dedicată explicit prezentării ofertei înainte de alegerile din 11 decembrie.

Hotnews are un live text destul de exhaustiv legat de principalele declarații ale lui Cioloș, reacțiile oferite de Dragnea de la PSD, Gorghiu de la PNL și Popescu Tăriceanu de la ALDE, și la final un drept la repică al premierului.

Actualul lider al guvernului a încercat să ofere informațiile legate de starea economiei pe care Parlamentul le-a solicitat și a avut o prezentare relativ neutră și foarte puțin politică inițial, deși e clar că la final a simțit nevoia să răspundă unor atacuri venite de la PSD și a plasat câteva ironii cu țintă foarte clară.

Pe de altă parte PSD și ALDE se poziționează clar ca partid de opoziție în acest moment, clamând în același timp continuitate cu guvernul condus de Victor Ponta, ale cărui realizări sunt aproape mai importante pentru Dragnea decât sunt ratările actualului executiv. E destul de clar că teza principalî a social democraților e că românii nu o duc mai bine datorită lui Cioloș și, puțin paradoxal, orice posibilă stare de mai bine e legată de fostul guvern, nu de cel actual.

PNL încearcă să își afirme propria identitate atacând PSD-ul și fosta sa guvernare, fără a arăta un entuziasm extrem pentru realizările actualului executiv, încercând să inducă ideea că e gata să preia și să extindă toate elementele pozitive dacă câștigă alegerile parlamentare.

Deși discursul a fost despre economie reacțiile de la PSD și PNL sunt mai degrabă legate de identitate, de folosirea limbii române, de modul în care e percepută guvernarea Ponta și de posibilele schimbări pe care Cioloș le mai poate introduce până au loc alegerile.

Poate că moțiunea de cenzură a lui Dragnea nu-i o idee rea

Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, a făcut din nou referință la o posibilă moțiune de cenzură, care ar putea să apară undeva în următoarea lună și ar duce la căderea guvernului Cioloș și la instalarea unui nou executiv, probabil dominat de PSD și de forțele politice care pun umărul la moțiune, până la alegerile parlamentare din, probabil, decembrie.

E destul de clar că Dragnea nu are motive foarte clare și că genul ăsta de mișcare tactică ar putea să genereze ceva probleme destul de mari pentru instigatori, de la faptul că, în caz de reușită, trebuie să împartă niște posturi pentru o perioadă scurtă de timp și trebuie să organizeze scrutinul în sine.

Dar poate că nu e o idee proastă pentru conceptul de reformă administrativă și de schimbare reprezentat de guvernul Cioloș ca moțiunea de cenzură să devină o realitate.

Prezentarea, discuțiile și votul asociat cu ea ar da voie “tehnocraților” să își prezinte ideile și măsurile luate mai clar de cât au făcut-o până acum și să construiască un clar contrast cu partidele, în frunte cu PSD, care rezistă cel mai aprig în fața ideii de schimbare.

Ieșirea din spațiul administrativ ar permite și unora dintre miniștrii implicați, cei care deja au purtat deja discuții contradictorii cu o serie de oameni politici, să devină mai prezenți în spațiul public și să mobilizeze o parte a alegătorilor pentru alegerile parlamentare ce vin.

Dacă privim spațiul politic din perspectiva unui clivaj între pro și contra unei mișcări de reformă administrativă dublată de efort anti-corupție, o moțiune de cenzură care trece de Parlament este o mișcare tactică care poate să funcționeze pentru PSD și aliații săi pe termen scurt dar care are toate șansele să le genereze probleme pe termen mediu, mai ales dacă vine la pachet cu atacuri la adresa tehnocraților și măsurilor luate de ei.