Tag: democrat

Trump câștigă în America, nesiguranța câștigă în lume

Donald J. Trump, candidatul Partidului Republican, este noul președinte al Statelor Unite ale Americii, reușind să o înfrângă pe Hillary Clinton, reprezentantă a Partidului Democrat, un rezultat neașteptat, pe care nu îl postula nici un agregator de sondaje și care generează nesiguranță majoră atât în SUA cât și în restul lumii.

NYTimes are un grafic relativ simplu dar bine construit care explică cum a reușit omul de afaceri să obțină voturile de care are nevoie, chiar dacă mai sunt lucruri de numărat și o să fie interesant de văzut cam cum evoluează votul popular versus Colegiul Electoral.

E timp pentru mai multe analize și explicații pentru modul în care Donald J. Trump a reușit să mobilizeze electoratul pentru a câștiga președenția dar pe moment nesiguranța pare să fie primul rezultat al alegerii sale (trebuie menționat că republicanii au reușit să păstreze un avantaj solid și în Senat și în Congres).

Bursele nu sunt fericite cu ascensiunea lui Donald J. Trump, dolarul scade, aurul crește, un număr semnificativ de oameni se simt excluși și chiar amenințați, o lume întreagă nu știe exact ce e retorică la candidatul republican și ce intenționează să facă în realitate.

Postul de președinte îi oferă capital politic dar nu libertate totală și o să fie interesant de văzut în ce măsură responsabilitatea și puterea îl vor tempera sau îl vor face să creadă că poate transforma în realitate tot ce a fost până acum simplu discurs.

Deciziile importante din următoarele luni sunt legate de membrii cabintului pe care Donald J. Trump îi va alege, modul în care se va poziționa față de Obama sau inițiativele pe care o să le anunța ca fundamentale pentru cei patru ani de președenție.

Dacă e să ne luam după campanie America lui Trump este una cu imigrație limitată, drepturi mai puține pentru diferite minorități, taxe semnificativ mai mici, o atitudine izolaționistă, mai mult interes pentru afaceri, o Curte Supremă conservatoare și o tendință de a privi orice interacțiune dintr-o perspectivă de om de afaceri care caută un deal atrăgător.

E puțin probabil ca această întreagă viziune să devină realitate dar Donald J. Trump are potențialul să fie unul dintre cei mai ciudați președinți ai Statelor Unite ale Americii.

A, si mare parte din oamenii care lucrează cu modele statistice și cu sondaje de opinie au de explicat niște lucruri și de construit unele ceva mai eficiente.

America votează – indirect, imperativ, fracturat

Cetățenii din Statele Unite ale Americii vor alege în cam 24 de ore un nou președinte, cu aproximativ 200 de milioane de oameni așteptați să își ofere votul pentru fie Donald J. Trump, candidatul Partidului Republican, sau Hillary Clinton, candidata Partidului Democrat.

Campania a fost una dură. Dezbaterile au fost lipsite de prea multă informație și dominate de scandaluri asociate cu fiecare dintre cei doi și cu atacuri la persoană. FBI-ul a încercat să livreze o surpriză pe ultima sută de metri. Amândoi candidații sunt profund nepopulari, societatea americană pare mai clivată ca oricând, guvernarea în sine pare o problemă îndepărtată.

În ziua alegerilor e o idee bună să aruncăm o privire și la modul în care este ales președintele Statelor Unite ale Americii, printr-un proces care poate să pară profund nedemocratic pentru un român sau un european obșnuit mai degrabă cu tradiția franceză. Fiecare stat din SUA primește un număr reprezentativ de delegați către un Colegiu Electoral iar candidatul care câștigă alegerile în fiecare dintre state primește automat votul lor. 538 de delegați sunt în joc iar cel care devine președinte trebuie să își asigure cel puțin 270 dintre ei. Acest sistem, care are o solidă pagină pe Wikipedia, se bazează pe fragmentarea în statele componente a SUA, mandate imperative, vot indirect și fracturare socială, câteva concepte care în sine par profund nedemocratice.

E drept că, în general, votul populației este reflectat în Colegiul Electoral (excepțiile sunt rare și adesea legate și de o masivă implicare a sistemului de justiție) și că împărțirea în republicani și democrați a majorității votanților creează o implicare în proces care adesea lipsește în alte democrații, dar SUA pare să rateze esența de dragul tradiției și al fragmentării puterilor.

Dar, în pofida spectacolului ciudat al câștigării de state individuale, în pofida inegalitații dintre ele și a problemelor legate de structurarea mandatelor în Colegiul Electoral, SUA are un proces electoral viu, care atrage cetățeanul, care cere implicare și partizanat, care încurajează donarea de timp sau bani și care conduce la formarea de grupuri bine definite care caută candidați, le influențează ideile și le structurează abordările.

În cam 24 de ore vom cunoaște identitatea noului președinte al Statelor Unite ale Americii. Rațional cred că Hillary Clinton o să câștige, devenind prima femeie care ocupă poziția, dar nici Donald J. Trump nu ar fi chiar o surpriză totală.

Clinton și Trump, între raman și framling în prima dezbatere electorală

Una dintre seriile science fiction care mi-au definit copulăria este trilogia Ender scrisă de Orson Scott Card, începută cu prost ecranizatul Jocul lui Ender și continuată cu Vorbitor în Numele Morților și Xenocid (toate trei traduse în limba română), iar unul dintre cele mai fascinante idei folosite de autorul american este ierarhia excluderii.

Concepte ca “utlanning”, “framling” și “raman” mi-au venit imediat în minte în timp ce urmăream prima dezbatere televizată dintre Hillary Clinton și Donald J. Trump, cei doi candidați ai partidelor majore din Statele Unite ale Americii pentru președenția celei mai puternice națiuni din lume.

Ideile lui Orson Scott Card se referă la modul în care percepem umanitatea în cei din jurul nostru iar după cele mai mult de 90 de minute de răspunsuri și discuții de aseară nici unul dintre ei nu pare să fie ceea ce noi, alegătorii medii, înțelegem ca “utlanning”.

În cadrul ierarhiei excluderii conceptul, câteodată tradus direct ca “otherlander”, se referă la acel străin pe care îl considerăm uman și de pe aceiași planetă dar la care vedem diferențe clare legate de faptul că trăiește în alt oraș, într-o altă cultură.

Aceștia sunt oamenii cu care putem să legăm relații directe de prietenie, cei cu care putem să construim intercțiuni bazate pe încredere și atât pentru Clinton cât și pentru Trump a fost greu să proiecteze accesibilitate, empatie și capacitate de a interacționa natural cu cetățeanul care sprijină sistemul democratic din SUA.

În timpul primei dezbateri atâat candidatul republican cât și cel democrat par mai degrabă să penduleze între “framling”, străinul uman pe care îl recunoaștem ca uman dar care vine de pe altă planetă, și “raman”, străinul dintr-o rasă diferită dar cu care comunicarea este posibilă, chiar dacă dificilă din cauza diferențelor de gândire.

Pregătirea pentru dezbatere a lui Clinton și Trump le-a oferit celor doi informațiile, planurile și reflexele necesare ca să își promoveze ideile despre președenția SUA, adesea fără a lua pre mult în seamă întrebările puse de moderatorul Lester Holt, de la NBC.

Dar aceleași atu-uri de natură politică îi fac pe cei doi să pară departe de ceea ce noi considerăm umanitate, politicieni care folosesc limbajul doar în folosul propriei imagini și propriilor planuri de viitor, fără vreun interes real de a interacționa cu cetățeanul și cu preocupările sale.

Hillary Clinton a zâmbit, adesea puțin superior, în momente în care seriozitatea ar fi servit-o mai bine; a avut probleme când a fost vorba de server-ul ei de e-mail și de unele poziții legate de NAFTA și de poziționarea față de președintele Obama; a teoretizat prea mult când răspunsuri directe și simple ar fi ajutat-o mai mult.

Donald J. Trump a fost de multe ori aproape incoerent, interesat doar de fraze pregătite dinainte sau de atacuri la persoană mai degrabă decât de argumente; mimica feței și gesturile au trădat adesea dezinteresul; multe dintre subiectele abordate au fost tratate superficial iar multe argumente folosite sunt falsități clare, ca de exemplu poziția legată de certificatul de naștere al președintelui Obama.

Au fost momente în timpul acestei prime dezbateri electorale pentru președenția Statelor Unite ale Americii când ambii candidați au folosit cifre și argumente raționale, inteligibile pentru întregul public, pentru a își susține ideile și planurile, dar ele au fost rare.

Adesea confruntarea ne-a arătat un Clinton și un Trump alienați, distanțați de propria umanitate, de multe ori incapabili să comunice și să empatizeze cu alegătorii democratici din România, SUA sau de oriunde altundeva.

În această primă dezbatere Hillary pare să fie mai aproape de “framling” în timp ce Donald pare să se îndrepte spre “raman”, dar până la alegerile din noiembrie mai sunt două alte dezbateri și multe zile de campanie care le vor oferi ocazia să își redefinească umanitatea și să încerce să se prezinte ca utlanning.

Ierarhia excluderii din Vorbitor în Numele Morților mai are o categorie: “varelse”, acel străin cu care comunicarea este imposibilă și cu care singurul mod de interacțiune este conflictul violent și total.

Din ce în ce mai mulți cetățeni privesc puterea și politicienii cu neîncredere crescândă și chiar cu ostilitate și e de datoria ambelor categorii să găsească moduri noi de a comunica pentru a garanta că fiecare categorie rămîne convinsă de umanitatea și de viabilitatea sistemului politic în care co-există.