Viorica Dăncilă, prim-ministru al României, și Klaus Iohannis, președintele României, sunt incapabili de dialog și compromis. Responsabilitatea nu e doar a lor personală, instituțiile pe care le conduc sunt profund implicate, dar cele două personalități în sine reprezintă clar imposibilitatea de a te angaja în acțiuni politice relevante în absența unor interacțiuni relevante și constructive.
Premierul refuză să meargă la Cotroceni, președintele suspendă CSAT, miniștrii și consilierii celor doi nu încearcă să găsească moduri clare și simple de a rezolva problema instituțională a rectificării bugetare. News.ro are o sinteză destul de clară a situației. La limită președintele are o motivație mai bună (nevoia de a păstra intacte bugetele asociate cu instituții legate de siguranța națională) pentru refuzul de a oferi avizul CSAT decât are guvernul pentru a treece peste acesta (faptul că instituțiile nu pot să funcționeze fără adoptarea sa).
Atât Partidul Social Democrat (plus anexa ALDE) cât și opoziția, mai ales Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România, pot să câștige capital politic explicând de ce acțiunile unei dintre părți sunt sau nu corecte. Dar problema reală e imposibilitatea de a acționa politic pe termen mediu și lung dacă instituțiile sunt incapabile să dialogheze.
Guvernul încalcă prevederi legale ca să nu fie nevoie să interacționeze cu Iohannis la nivel de instituție. Președintele folosește pîrghiile sale tot mai limitate pentru a încerca să manevreze politic. Fiecare dintre cele două părți pierde la nivel de imagine publică și credibilitate și, mai grav, cetățeanul are tot mai puțină încredere reală în procesul politic și în impactul său pozitiv.
E normal și necesar ca actori politici cu scopuri diferite să acționeze pentru a își impune interesele și programele dar toți cei implicați în proces trebuie să găsească un spațiu comun minim, care să le permită să vorbească despre posibilități și să imagineze un compromis care să le permite să își atingă (parțial) obiectivele și să evolueze în interiorul sistemului politic, mai degrabp decât în afara lui. Fără dialog și interacțiune România devine o țară a lipsei de respect pentru instituții și a acțiunii politice arbitrare.