educație – Dumitrescu Andrei

Iohannis știe să explice clar ce-i cu PSD și cu statul paralel

Klaus Iohannis, președintele României, este adesea criticat pentru lentoarea de a acționa și pentru timiditatea cu care a interacționat cu Partidul Social Democrat în spațiul politic, mai ales când a fost vorba de numirea doamnei Dăncilă ca prim-ministru.

Marți preledintele a reușsit să transmită o replică clară pentru PSD și, mai ales, pentru declarațiile și acțiunile recente ale lui Liviu Dragnea. Iohannis a spus, citat de News.ro, că: “În România nu există nici un stat paralel, este invenţia PSD-iştilor prin care vor îşi motiveze demersurile antijustiţie şi antiservicii. Atât de simplu este. În România e un singur stat. Şi pe acel stat îl reprezint eu. Deci povestea cu statul paralel este o invenţie, nu ştiu dacă a PSD sau a consultanţilor PSD, dar îi asigur pe români că în România nu există stat paralel şi restul sunt poveşti prin care PSD încearcă să îşi valideze anumite demersuri destul de discutabile.”

Președintele a identificat ținta demersurilor PSD (și ALDE dar partidul domnului Tăriceanu a mai mult o anexă/un mit), a explicat de ce ele sunt periculoase, a clarificat natura ficțională a statului paralel și a forțelor sale. Mai mult a reușit să explice de ce funcția de președinte al unei țări, chiar dacă este împinsă într-o direcție mai degrabă ceremonială, contează. Reprezentarea unui număr mare de alegători, chiar dacă nu poate să oprească mișcările PSD, sau ale oricărui alt partid, îi permite lui Iohannis să lucreze cu opinia publică, să ofere alternative și să explice ce și de ce se întâmplă tuturor cetățenilor.

E destul de clar (deși vreau să fiu impresionat de o soluție deosebită creată de administrația prezidențială) că Iohannis o să fie nevoit să emită un decret de demitere al șefului DNA. La fel de clar e că există un public căruia atât doamna Kovesi cât și președintele îi pot comunica de ce această decizie a fost forțață, de ce Curtea Constituțională pare să își depășească propriile limite, care e spațiul, de la vot la manifestații, prin care cetățeanul poate să se exprime public.

Educația civică reală e complicată, construcția de identitate politică la fel, Iohannis poate să accelereze procesul semnificativ și să ajute România să devină mai stabilă și eficientă politic pe termen mediu, chiar dacă PSD se laudă cu victorii pe termen scurt.

Cine și de ce votează: PSD, PNL, USR

De ceva vreme există o serie de stereotipuri legate de modul în care diferite partide atrag alegătorii în România, poate cel mai cunoscut exemplu fiind cel legat de modul în care Partidul Social Democrat se bazează pe alegători în vârstă și cu educație modestă.

Digi24 are însă informații extrase din exit-poll-ul făcut pentru ei de IRES care demontează tipul ăsta de gândire și arată că, în general, partidele sunt mai degrabă catch-all, fără foarte mari diferențe când e vorba de bazinul de votanți, iar singurul clivaj care pare relevant pe termen lung este cel legat de educație.

Da, PSD are o predispoziție pentru rural iar USR e clar mai tare în urban, dar diferențele nu sunt foarte mari. PSD și PNL sunt umăr la umăr când e vorba de tineri și de studenți. Cei peste 55 de ani rămân fideli social-democraților, ceea ce e absolut de așteptat.

Singurele diferențe relevante și exploatabile pentru diferitele partide sunt cele legate de nivelul de educație al celor care au mers la vot. Cei cu cel mult 10 clase au votat în proporție de 60% cu PSD și partidul are peste 46 de procente când e vorba de cei care au terminat doar liceul. Uniunea Salvați România sare peste 22% cand e vorba de absolvenți de studii superioare, dar în această categorie și PMP și PNL sunt peste scorul lor mediu.

PSD a reușit să creeze o bază politică foarte solidă, moderat numeroasă dar relativ ușor de mobilizat, și poate să se extindă în spațiul urban și al clasei de mijloc, ceea ce e absolut normal pentru un partid social-democrat european. Asta poate să genereze și presiunea necesară ca partidul în sine să se reformeze.

PNL are nevoie de schimbări, și la nivel de conducere și la nivel de poziții publice, care să îi definească o identitate reală. USR are un nucleu solid și care poate să crească foarte mult în spațiul urban și bine educat, dar trebuie să îl domine foarte clar înainte de a cauta modalități de a își extinde baza electorală.

Partidul Nepăsării câștigă din nou. Cum putem să îl învingem în 2020

7.212.022 cetățeni români au votat la alegerile parlamentare, conform Biroului Electoral Central (http://prezenta.bec.ro/), ceea ce reprezintă 39,49% din cei de pe liste, o minoritate care decide pentru o majoritate de peste 18 milioane și face din 2016 un nou an în care Partidul Nepăsării este cel mai puternic din România.

Partidul Social Democrat va domina Parlamentul dar scorul său de aproximativ 46% se traduce în doar puțin peste 3.3 milioane de voturi, mai puțin de un sfert din cei care puteau să își exprime votul pe 11 decembrie.

Una dintre reacțiile normale ale celor care au fost la vot, mai ales dacă sunt tineri și nemulțumiți cu rezultatele finale, e să transfere responsabilitatea acestei majorități care a ales să stea acasă și să voteze, fără buletin și ștampilă, pentru Partidul Nepăsării.

Cei care au votat sunt neiertători cu absenții: unii cred că cei care au stat acasă nu au voie să comenteze situația politică pentru patru ani, alții le contestă dreptul de a mai vota în viitor, cei mai radicali cer ca cei care nu au participat la vot să primească nume noi și care să le arate rușinea pe rețelele de socializare.

Partidul Nepăsării, cu toată lipsa lui de lideri și de platformă, s-ar bucura ca măcar una dintre aceate idei să fie adoptate de cei care au votat și care arborează acum un aer de superioritate morală, pentru că absenteismul se hrănește cu clivaje, ignoranță și falsuri.

Sunt dezamăgit că mai puțin de 40% dintre români au decis să își exprime prin vot voința politică dar pentru ca acest procent să crească în 2020 și după e nevoie de dialog, de educație și de definirea unei noi oferte politice.

În loc să îi blamăm pe cei care au stat acasă e nevoie să aflăm de ce neimplicarea e pentru ei alegerea corectă, să vedem cine și ce îi poate convinge să fie interesați de politică și cum poate votul să devină un obicei cu semnificație.

În loc să ne plângem despre lipsa de educație politică e majorității cetățenilor din România poate e momentul să o oferim, indiferent dacă suntem de acord cu alegerile politice ale interlocutorilor sau nu.

În loc să criticăm partidele și liderii lor e clar cazul să ne hotărâm dacă suntem mulțumiți cu oferta care vine de la PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP, dacă e nevoie ca ele să fie reformate din interior sau dacă e cazul să construim formațiuni complet noi care să zguduie scena politică.

Împărțirea societății în cei buni care au votat cu cine trebuie și cei răi care au votat greșit sau au stat acasă nu face decăt să crească forța nepăsării. Doar prin dialog dublat de informare putem să creștem interesul legat de politică și să convingem mai mulți cetățeni să aleagă în 2020.

UDMR e curat, merită votat

Dacă e să ne luăm după discuția asta de pe Hotnews UDMR e singurul partid din Rommânia care nu are nici un membru anchetat pe drept de DNA, o organizație plină de oameni foarte curați, care ar trebui să fie lăsați să facă bine în comunitățile lor și să nu mai fie deranjați de organele statului.

Partidul, care a reușit să stea la guvernare destul de mult după ’90, a reușit să își construiască mai degrabă bună, chiar dacă bazinul lor electoral este limitat prin chiar natura organizației. Însă dacă se aliniază la discursul anti-DNA be care se bazează PSD sau ALDE, mai ales pentru a proteja o parte din lideri, are toate șansele să se ducă sub 5%, fie la alegerile de anul ăsta fie la cele din 2020.

Nici un cetățean nu votează niciodată prost

Un articol din Republica discută despre tendința votantului român de a își folosi prost capacitatea de a merge la urne pentru a alege cine îl reprezintă în Parlament, cine îi e primar sau cine e președinte al României.

Comentariul în sine e puțin confuz, chiar dacă surprinde bine faptul că regimul comunist a avut un profund efect asupra cetățeanului și asupra culturii sale politice, care poate să fie reformată doar în alte câteva zeci de ani.

În acelați timp e profund nedrept ca orice politician sau comentator să eticheteze vreodată ca prost modul în care un cetățean, oricare e el, își folosește unul dintre drepturile fundamentale.

Indiferent de limitările impuse de educație sau condiție socială, indiferent de partizanat sau de istoria politică, orice votant are dreptul să facă orice vrea cu opțiunea lui.

Da, e mai bine ca un cetățean să meargă la vot mai degrabă decât să stea acasă. Da, e mai bine ca votul să fie informat pe cât posibil. Da, e mai bine să încercăm să schimbăm ce poate să fie schimbat decât să urmărim o stabilitate fără sens. În același timp e foarte rău să aruncăm vina asupra celui care alege altceva decât ceea ce ne convine sau place nouă, mai ales în public.

Soluția/modul de abordare al situației nu e blamarea sau atacul ci educația, campaniile eficiente, comunicarea, punerea partidelor și instituțiilor pe fundații ceva mai solide și mai inteligente.