EU – Dumitrescu Andrei

În UE Parlamentul și Comisia se critică dar și muncesc împreună

Parlamentul European și Comisia sunt organisme relativ tinere și adesea privite ca muncind împreună pentru viitorul Uniunii Europene. E drept că cele două au și o solidă rivalitate și, aparent, critica dintre ele poate să devină foarte rapid dură, după cum se vede din știrea de azi a BBC.

Nu e demn de admirat că Juncker critică parlamentarii pentru absență ci faptul că e clar că pentru el e important ca toate țările din UE să fie primite egal în legislativul european, chiar dacă e vorba de mica Malta. Motivul e simplu: uniunea nu poate să funcționeze dacă nu acceptăm o egalitate largă între state și dacă nu oferim ideilor lor aceiași importanță când e vorba de cel mai important for deliberativ al uniunii.

Și, ca de obicei, merită făcută o comparație și cu România: pe când o ședință parlamentară în care premierul să apară nervos că parlamentarii chiulesc și să execute rapid o critică dură legată de toți cei care lipsesc, nu doar de cei din afara partidului său?

Europa cu două viteze nu e neapărat o problemă

Posibilitatea unei viitoare evoluții a Uniunii Europene spre o construcție cu două viteze, un nucleu dur și integrat dublat de o periferie cu participare și influență limitată, tinde să genereze îngrijorare în România, pentru că implica automat perspective de evoluție democratică mai slabe pentru țara noastră.

E normal să ne facem griji având în vedere evoluția solidă, chiar dacă nu spectaculoasă, care a avut loc din 2007 până acum. Ar fi însă cazul să aflăm exact care sunt vitezele și în ce măasură putem să acelerăm suficient ca să mergem alături de Franța, Germania și aliații lor vestici.

Conceptele dezbătute acum, după șocul Brexit și înainte de alegerile importante ale acestui an, nu clarifică în ce măsură grupa a doua de state a unei posibile noi organizări europene o să fie deprivată de resurse sau o să fie doar sub supraveghere extinsă când e vorba de folosirea lor. România, și aparent și Bulgaria, Cehia, Ungaria și Slovacia (Polonia pare să fie capabilă de integrare sporită economică în pofida trasului politic spre dreapta) beneficiază de pe urma faptului că Parlamentul și Comisia stau cu ochii pe instituțiile și politicieni noștri. Un viitor în care atenția e sporită și duce la o evoluție a partidelor la nivel intern nu e unul prost.

România chiar trebuie să se opună inteligent și să negocieze orice posibilă separare de statut în interiorul Uniunii dar e mai important ca Europa să rămână atrăgătoare conceptual și un modul instituțional chiar dacă prinde viteze diferite decât să rămână unită doar de pentru imagine.

Justiția, Parlamentul și referendumul din Marea Britania

BBC are un bun rezumat al modului în care justiția, mai precis cea mai înaltă curte a Marii Britanii, e chemată să decidă dacă e nevoie de implicarea Parlamentului pentru ca guvernul să poată să declanșeze ieșirea din Uniunea Europeană.

E un perfect exemplu de complexitate ridicată și în creștere a democrației, chiar și într-o țară care regină, pentru că ridică niște foarte clare probleme ale sistemului: cine decide? E grupul de cetățeni care vine la referendum mai important decât grupul de oameni aleși să le reprezinte interesele? E justiția capabilă să decidă relevant care dintre cele două centre de putere e mai relevant? E nevoie de un alt mod de a construi deciziile, care combină reprezentanții aleși democratic și consultarea populară și are un mecanism inclus pentru rezolvarea de dispute?