Tag: evadare

Quintana, Movistar și tactica aproape perfectă

Au fost două etape superbe în La Vuelta și, în pofida unor performanțe deosebite din partea cicliștilor, tacticile create de directorii sportivi de la Movistar și Orica GreenEdge au fost cele care au decis rezultatele și i-au permis lui Nairo Quintana să își crească avantajul față de Chris Froome la mai mult de 3 minute.

Sâmbătă plutonul a avut de înfruntat 3 munți de categoria 1 și unul de categorie specială, durul Col D’Aubisque, și aparent mai toate echipele au avut cam aceiași idee: să trimită oameni în evadare ca ei să poată fie să se ducă pentru victoria de etapă, fie să își sprijine liderii atunci când atacă. Rezultatul a fost un grup de 41 de oameni care au reușit să se ducă la cam 4 minute distanță de pluton.

Atât Movistar cât și Orica au avut 3 oameni în evadare și au forțat echipa lui Froome să tragă plutonul peste primele 3 cățărări, muncă grea chiar și pentru oamenii foarte puternici ai lui Sky. Omar Fraille a luat multe puncte pentru clasamentul cățărătorilor iar în cele din urmă grupul de 40 s-a fragmentat. Gesink a reușit să ia prima sa mare victorie într-un mare tur, urmat de Kenny Elissonde de la FDJ și Igor Silin de la Katusha.

Efortul lui Gesink, mai ales atacul lui final, este demn de admirație dar adevăratul spectacol se întâmpla ceva mai în spate, unde Simon Yates, frate al lui Adam, și-a folosit perfect echipa, inclusiv doi oameni plantați în evadare, ca puncte de sprijin pentru a putea să ajungă la poalele lui Col d’Aubisque cu un avantaj de un 1:30 față de ceilalți lideri de echipă.

Yates a mers foarte bine și pe cățărarea finală și a avansat mult în clasamentul general, chiar dacă e probabil puțin dezamăgit că La Vuelta nu are un tricou distinctiv pentru tineri.

Un alt om de la Orica, Esteban Chavez, a reușit să câștige cam 30 de secunde iar în spatele lui Quintana a atacat cu gândul de a îl lăsa în urmă pe Froome. Contador nu a reușit să țină ritmul până la final și a pierdut timp iar cei doi favoriți principali au terminat aproape umăar la umăr etapa regină.

Froome e singur și lăsat în urmă
Quintana și Contador colaborează în evadare

Etapa de duminică a fost mult mai scurtă decât cea de duminică și e clar că fiecare echipă a revizuit tacticile. De data asta implementarea reușită le-a aparținut celor de la Tinkoff iar rezultatele au fost dramatice.

Echipa lui Contador a forțat de la începutul etapei și a reușit să forțeze o selecție foarte rapid și Quintana a fost singutur care a reușit să țină pasul, împreună cu doi coechipieri. Froome, Chavez și Yates au ajuns într-un al doilea grup iar restul echipei Sky a fost surprinsă și a pierdut timp rapid, nereușind să găsească suficienți aliați dispuși să muncească ca să ajungă din nou la liderul său.

Colaborarea dintre Tinkoff și Movistar a reușit să pună mai mult de 2 minute între cele mai importante grupuri la poalele cățărării finale de la Formigal.

Quintana a impus ritmul pe munte și a reușit să creeze o nouă selecție. La final Brambilla de la Etixx a fost singurul care a reușit să țină pasul cu columbianul și a luat etapa. Quinana a fost pe doi iar Fabio Felline de la Trek, chiar dacă nu e un om de munte, a reușit să vină și el pe podium, cu Contador pe 6.

Froome a încercat și el să forțeze pe cățărarea finală dar nu a avut forța necesară să reducă distanța dintre el și principalul lui rival, ba a fost chiar lăsat în urmă de Esteban Chavez. În final liderul de la Sky a pierdut mai mult de 2 minute și jumătate și șansele lui să câștige Vuelta par destul de reduse, chiar dacă e mai bun la contratimp decât Quintana.

Froome, Keukeleire și Valerio Conti câștigă trei zile foarte diferite în Vuelta

Froome își revine după o zi de pauză
Froome arată că se simte bine cu o victorie

După prima zi de odihnă din acest ultim mare tur al anului acțiunea a început cu un nou finiș în cățărare, la Pena Cabarga, un munte relativ scurt dar destul de abrupt care i-a permis lui Chris Froome să arate că forma lui se îmbunățățește și că revenirea spectaculoasă de luni e parte a unei tendințe pozitive.

Evadarea zilei de miercuri a inclus 23 de cicliști și inițial Movistar părea relativ neinteresată să îi urmărească, mulțumită să protejeze tricoul de lider al lui Quintana. Tinkoff a decis să treacă la treabă și să muncească pentru Contador, chiar dacă acesta nu a avut forța să atace puternic pe final și să câștige timp.

Esteban Chavez de la Orice GreenEdge a fost primul dintre favoriți care a încercat să obțină un avantaj dar Valverde și Quintana au reușit să îi limiteze avansul și columbianul a lansat apoi propriul său atac, încercând să se ducă spre a doua victorie de etapă.

Froome avea însă alte idei și a reușit să creeze un grup de doi oameni cu liderul de la Movistar, să reziste la ruperile lui de ritm și apoi să obțină un avantaj minim pentru a lua victoria, chiar dacă nu a reușit să câștige cine știe ce timp în clasamentul pentru tricoul roșu de lider.

Joi părea p nouă zi de evadare, cu o cățărare de categoria a doua pe un circuit de final străbătut de două ori, dar Lopez și Kennaugh de la Sky au fost printre cei care s-au separat de pluton și Movistar a muncit pentru a se asigura că ei nu pregătesc un alt atac pentru Froome.

Evadarea a fost înghițită iar sprintul din pluton redus a fost destul de haotic, cu Jens Keukeleire de la Orica reușind o victorie muncită, chiar dacă nu foarte spectaculoasă. Fabio Felline, unul dintre favoriții mei de la Trek, a venit pe trei.

Astăzi plutonul și mai ales Movistar a decis să ia o pauză aproape totală, după două zile de muncă, și evadarea de 12 oameni a reușit să ia un avans masiv, iar Valerio Conti a știut să își păstreze energia pe mai bine de 200 de kilometri pentru a se distanța pe final, cu Lagutin și Wyss pe podium.

Plutonul a ajuns cu o întărziere de cam 34 de minute, cu toți favoriții mai interesați să își păstreze energia pentru etapa regină de mâine decât de orice încercare de a câștiga ceva timp pe final.

 

Quintana câștigă, Froome pierde și își revine

Nairo Quintana, liderul de la Movistar, câștigă etapa cu numărul zece a Turului Spaniei și reușește să preia din nou tricoul roșu de lider în clasamentul general dar marea veste a zilei e că Chris Froome, câștigător de Tur al Franței, are capacitatea să își revină după o criză majoră pe cățărarea finală pentru a lua locul doi.

O evadare solidă, de 16 oameni, părea să aibă ceva șanse la victorie dar pe cățărarea spre Lagos de Covadonga ei nu au avut nici forța să își păstreze avantajul si nici inteligența să conlucreze. Movistar a dus o trenă dură, care a facut grupul favoriților foarte mic, și Quintana a știut când să forțeze, luându-l inițial pe Contador cu el.

Ciclistul columbian a știut când să atace iar Chris Froome a fost lăsat foarte în spate, cu doi oameni de la Sky care au încercat să îl protejeze. Quintana a fost nemulțumit de munca depusă de Contador și a atacut din nou, reușind apoi să treacă de rămășițele evadării și să ia etapa.

Marea surpriză a fost în spate, unde Froome a reușit să își regăsească ritmul și a avut puterea să treacă de toți ceilalți favoriți și să ajungă la Gesink, poziționându-se pe trei la final.

Urmează o zi de odihnă, necesară ca să aflăm, poate chiar de la liderul Sky, unde a găsit puterea să revină și sî pîstreze șanse la tricoul roșu.

Etapa și tricoul pentru De la Cruz, Quintana a fost lider pentru o zi în Vuelta

Început de evadare în Vuelta
Davide de la Cruz câștigă etapa și ia tricoul roșu

Au fost trei zile muntoase pentru Turul Spaniei și două schimbări de purtător al tricoului roșu al liderului, care a ajuns pe umerii lui David de la Cruz de la Etixx Quickstep, un om de munte bun dar care nu are probabil forța să îl păstreze și mâine, pe cățărarea grea de la Lagos de Covadonga.

În etapa a șaptea finalul a fost dificil dar nu foarte dur și câștigător a ieșit Jonas Vangenechten de la IAM Cycling, un cvasi-necunoscut care a făcut probabil destul ca să își găsească un contract decent pentru 2017, având în vedere că echip lui actuală nu o să mai existe.

Atapuma era în continuare lider la general dar etapa a opta a fost prea grea pentru omul de la BMC iar echipa a cam greșit tactic, ducând trenă pe plat în spatele evadaților fără a păstra suficienți oameni pentru cățărarea tare de la final.

Segei Lagutin de la Katusha a reușit să ia victoria de etapă din evadare, după ce columbianul Restrepo parea să fi lansat un atac perfect, dar adevărata luptă era în grupul favoriților. Quintana, Froome și Contador au încercat să creeze diferențe mari dar e clar că toți trei se simțeau bine și, pe final, columbianul de la Movistar a reușit să ia 20 de secunde pe drum, un avaraj nu foarte mare dar suficient ca să preia tricoul roșu.

Azi, în etapa a noua, Movistar pare să se fi luptat destul de tare ca să scape de acest tricou și de responsabilitatea pe care o implică, un act de oarecare lașitate turistică, permițând unei evadări solide să dea distanțtă, chiar dacă era clar că Davide de la Cruz poate să ia tricoul de lider.

Echipa spaniolă s-a decis să tragă tare pe final dar a fost prea târziu pentru liderul lor, care a părut relativ puțin pregătit și să facă față unei accelerări în ultimul kilometru.

Mâine, în ultima etapă dinainte de prima zi de odihnă, Turul Spaniei merge la Lagos de Covadonga, unde e loc să se facă niște diferențe clare și probabil Quintana o să încerce să preia tricoul pierdut astăzi.

Meersman pentru Etixx, Yates pentru Orica în La Vuelta

Au fost două etape ciudățele în Turul Spaniei, genul de trasee valonate care nu-s chiar muntoase dar nici spații plate pentru sprinteri și tind să ofere ocazii interesante pentru evadări sau pentru atacuri ale unor favoriți secundari.

În etapa a cincea Giani Meersman, de la Etixx, a reușit să câștige cea de-a doua etapă din această ediție a La Vuelta, după ce echipa sa a reușit să neutralizeze o evadare cam fără șanse și apoi niște atacuri finale puternice, inclusiv unul al lui Gilbert. Pe locul doi a venit Fabio Felline de la Trek și, poate în parte pentru că sunt fanul acestei echipe, Meersman poate să fie acuzat că și-a modificat traiectoria sprintului pentru a-și asigura victoria, chiar dacă probabil nu suficient pentru a primi o sancțiune din partea organizatorilor.

Etapa a fost marcată și de niște căzături masive, aparent provocate de faptul că organizatorii nu au asigurat cum trebuie ultimii trei kilometrii, și liderul Atapuma a fost afectat, deși cel mai lovit lider de echipă a fost Steven Kruijswijk de la Lotto.

Etapa cu numărul șase a fost dominată de o altă evadare care în mod clar nu avea șanse de victorie și de atacul final al lui Mattias Frank, genul de om capabil dar niciodată pus în prim plan, și de modul în care Sam Yates, fratele lui Adam, a reușit să profite de munca depusă de cei de la Movistar pentru a lansa propriul lui asalt și pentru a obține victoria.

Fabio Felline a fost pe trei, aparent lucrând ca principal om de general pentru Trek, iar în clasamentul general Valverde e primul și e interesant dacă e gata să păstreze tricoul roșu sau dacă o să îl transfere pe umerii lui Quintana relativ rapid.

EDIT: Am greșit când e vorba de tricoul roșu, Atapuma continuă să fie primul și are șanse să își apere poziția dacă nu face vreo greșeală masivă.

Yates în două tururi
Orica are doi frați gemeni foarte buni

Majka aduce bulinele pentru Tinkoff în Turul Franței

Tinkoff ia alt tricou de consolare
Rafal Majka câștigă tricoul cu buline roșii

Sunt două zile deja de la finalul Turului Franței și după ce am aruncat o privire asupra competiției pentru tricoul verde al sprinterilor și câștigătorul ei, Peter Sagan, e timp să evaluăm și ce s-a întâmplat cu clasamentul dedicat cățărătorilor, câștigat de Rafal Majka, un alt membru al echipei Tinkoff.

Francezii îi zic “maillot à pois rouges” iar englezii “polka dot” iar una dintre amintirile mele cele mai plăcute despre Le Tour se leagă de Richard Virenque, acum grizonat și analist, și obsesia lui de a câștiga această competiție, mai ales în 2003 și 2004, când abilitățile lui erau serios testate de cicliști mai tineri.

Pentru a câștiga tricoul distinctiv un ciclist trebuie să adune puncte oferite pentru cățărările repertoriate de pe traseu, cu recompense care cresc pe măsură ce crește dificultatea munților abordați.

Rafal Majka era inițial unul dintre cei care trebuiau să îl protejeze pe Alberto Contador, liderul de la Tinkoff, pe munte și să îi permită să concureze cu poate mai solidele echipe de la Sky și Movistar care îi sprijineau pe Froome și Quintana.

După ce spaniolul a abandonat după 2 căzături destul de serioase cățărătorul polonez s-a reorientat destul de repede și a devenit o prezență constantă în evadările din etapele de mediu munte și mare.

Pentru a lua tricoul cu buline roșii un ciclist trebuie să fie capabil să treacă peste munți serioși, să colaboreze bine într-o evadare care de multe ori poate să fie și numeroasă și plină de cicliști cu interese foarte diferite, să își aleagă bine zilele de atac și cele în care poate să piardă timp și să se recupereze repede.

De cele mai multe ori pretendenții sunt oameni buni de munte care nu au abilitatea pentru contratimp sau echipa de care au nevoie pentru a încerca să se claseze bine în clasamentul general.

Rafal Majka a mai luat tricoul cu buline roșii în 2014 iar anul acesta i-a fost relativ ușor să își asigure victoria, cu Thomas de Gendt singurul care a încercat să lupte pentru el dar mai degrabă circumstanțial, după ce a reușit să câștige pe Ventoux din evadare.

Chiar și fără prea mulți rivali polonezul a știut când și cum să atace și a beneficiat și de sprijinul echipei Tinkoff, care nu a mai trebuie să muncească pentru Contador și a putut să lupte pentru tricoul verde și cel cu buline roșii.

Lipsa relativă de competiție pentru tricoul de cel mai bun cățărător este legată și de faptul că majoritatea celor care urcă bine pe munte au ambiții legate de clasamentul general și echipe care au nevoie de rezultate de acest tip.

Majka e un ciclist bun dar are probleme legate de consistență și de contratimp care îl fac un candidat limitat pentru tricoul galben, ceea ce înseamnă că s-ar putea să îl mai vedem în buline roșii și în anii ce vin.

Izaguirre câștigă în Morzine, Froome nu-și face griji pentru tricoul galben

Ion Izaguirre este câștigătorul etapei cu numărul 20 din Turul Franței, reușind să dezvolte o viteză solidă pe o coborâre pe suprafață udă spre Morzine, iar Froome a reușit să se asigure că va câștiga mâine ediția de anul acesta a Le Tour cu un avans comfortabil față de toți rivalii din pluton.

După ziua de ieri și atacurile de pe final mă așteptam ca ultima zi din Alpi să fie le fel de incitantă dar din păcat ea a urmat modelul asociat cu cele mai multe etape montane din ediția 103 a Turului Franței: luptă mare când e vorba de evadare și de victoria de etapă și o lipsă de acțiune și aproape de interes a plutonului.

Un grup mare de cicliști a atacat cam de la începutul etapei și eforturile lui Sagan și Kreuziger au generat o selecție pe prima cățărare serioasă a zilei, pentru ca apoi Thomas de Gendt, care are deja o victorie pe Ventoux, să șanseze un atac solo care părea inițial să aibă șanse de câștig.

Alaphillipe și Pantano au încercat și ei să se îndepăarteze pe cont propriu și apoi Nibali și Ion Izaguirre, care a trebuit să își folosească talentul având grijă de Valverde și de Quintana pentru Movistar pentru cea mai mare parte a turului, a atacat chiar la începutul coborârii finale de pe Col de Joux Plane.

În pluton Sky a stat la cutie inițial și le-a lăsat pe Astana și Movistar să ducă trenă, dar chiar dacă cele două echipe au depus efort nici unul dintre liderii lor nu a atacat. Mollema și Rodriguez au încercat să se desprindă dar nu au reușit iar apoi echipa lui Froome a dictat tempo-ul și s-a asigurat că liderul ei nu e amenințat de nici un pericol.

Turul Franței se termină mâine cu procesiunea din Paris și cu un ultim sprint.

Matthews îl bate pe Sagan în timp ce plutonul renunță

Michael matthews de la Orice BikeExchange a reușit să câștige o victorie solidă în etapa 10 din Turul Franței 2016, învingându-i la sprint pe Peter Sagan, Van Armaet și Boasson Hagen, în timp ce plutonul a renunțat din nou la idea de urmărire și a acceptat dominarea evadării.

E drept că numărul și calitatea evadaților însemna că e nevoie de muncă reală pentru a îi ține sub control dar cele 12 sau 13 echipe care nu aveau pe nimeni în față nu au vrut să muncească, numai IAM Cycling a pus o vreme oameni să tragă dar nu a avut parte de sprijin și a trebuie să renunțe.

Lupta dintre cei din evadare, care au știut cât să muncească și când să se atace reciproc, a fost fascinantă în sine dar Orica a avut avantajul că putea să folosească trei oameni pentru a îi ataca pe ceilalți, cu Matthews având ocazia să conserve energie pentru sprintul final.

Peter Sagan, câștigător de etapă și campion mondial, începe să arate că are și simț tactic, nu doar forță în sprint și capacitate de efort, dar i-a fost imposibil să convingă vreunul dintre ceilalți favoriți să stea în față, și chiar pus în dificultate a reușit un sprint solid.

Înțeleg nevoia marilor echipe de a conserva energie pentru etapele de munte dar a puțin păcat că nici cele de forță medie nu încercă să controleze evadările în care nu sunt prezente și să le ofere fanilor și sponsorilor o potențială victorie.

Le Tour etapele 1 & 2 – sprint, căzături și dezamăgire în Normandia

Mark Cavendish a câștigat spectaculos prima etapă din Le Tour iar campionul mondial Peter Sagan a reușit să ia locul 1 și tricoul galben de lider după cea de-a doua dar probabil că cele mai importante momente ale acestor două prime zile e faptul ca Alberto Contador pierde timp fără să fie cu adevarat presat de adversarii săi.

Această ediție de Tur al Franței a început în Normandia, celebrând debarcările din Al Doilea Război Mondial, iar prima etapă s-a terminat pe plaja Utah, deși Omaha putea să fie alegerea mai bună. A fost un traseu perfect ales să dea echipelor cu sprinteri puternici ocazia să arate ce pot iar ultimii 10 kilometrii au fost superbi din punct de vedere tactic. Etixx, Dimension Data, Tinkoff, Trek, Katusha au încercat să construiască trenul de sprint perfect dar toate echipele și-au folosit repede resursele, ceea ce a dus la un sprint lansat devreme. Kittel parea să dețină viteza pură dar Cavendish a știut să stea la cutie și apoi să arate publicului de ce este poreclit The Manx Missile, profitând de ocazie să ia și primul lui Maillot Jaune.

Etapa a doua promitea mai multe cățărări și un final în ascensiune construit pentru puncheuri mai degrabă decât sprinteri clasici. Ca fan al lui Trek Segafredo încă de pe vremea când era Radioshack am fost fericit să îl văd pe Jasper Stuyven în evadare și capabil să lanseze un atac puternic spre final. Din păcate plutonul a fost prea puternic, tras de Movistar și Tinkoff, iar la final Sagan a luat etapa și tricoul galben, cu Julian Alaphilippe pe locul doi (un tânăr cu un viitor interesant) și Valverde pe trei (un bătrân care uită că teoretic e în Le Tour ca să îl ajute pe Quintana să câștige). Dezamăgirea lui Stuyven era palpabilă, chiar dacă Mollema, liderul de la Trek, reușește un top 10.

Contador a pierdut mai mult de 40 de secunde după două căzături în două zile iar liderul BMC Richie Porte a avut o problemă mecanică și a pierdut și el timp prețios.

Etapa a treia e pentru sprint, Cavendish, Kittel și Sagan sunt favoriții mari dar fiecare echipă care are un om rapid o să încerce să îl pună într-o poziție bună pentru victorie.

Pentru cine vrea să arunce o privire la etapele ce vin și pentru comentariu inteligent inrng e o resursă superbă.