“gROwth” e o idee bună, incredibil de prost aplicată

Guvernul României, condus de Viorica Dăncilă și dominat de Partidul Social Democrat, a decis că trebuie să se ocupe de viitorul țării și a adoptat o ordonanță de urgență prin care creează un program numit gROwth (n-au găsit nici un joc de cuvinte relevant în română probabil), teoretic construit ca să ajute copii României printr-o soluție de economisire pe termen lung.

OUG-ul e plin de fraze pompoase și cam greu de citit dar Edupedu are o sinteză bine construită a ideilor care definesc programul și care scot la lumină o idee bună dar care este implementată probabil în cel mai prost mod posibil.

Pentru început contul de economii Junior, principalul mecanism asociat cu gROwth, este dechis automat, fără să fie nevoie de acordul părinților sau reprezentanților legali, la Trezorerie. Lipsa de consultare a celor care nu sunt interesați nu există pentru statul român. Băncile comerciale, care pot să construiască și să ofere conturi cu caracteristici interesante, nu sunt luate în considerare. Trezoreria, o instituție cu limitări technologice li care are deja destule atribuții, trebuie să lucreze cu încă 3 milioane și ceva de conturi. În mod ciudat toți copii priumesc un astfel de cont, nu doar cei care sunt născuți după adoptarea ordonanței.

Teoretic statul contribuie cu o primă de 600 de lei dacă în contul unui copil sunt depuși cel puțin 1.200 lei (100 pe lună, o sumă destul de mare pentru o țară unde majoritatea populației nu poate să pună atât într-un cont de economii) și oferă o dobândă de 3%. Problemele sunt legate de faptul că primele nu intră în cont decât atunci când un beneficiar ajunge la 18 ani și că dobânda nu li se aplică. Părinții trebuie să depună sprând că programul nu dispare și că statul găsește banii de prime la finalul peroadei. OUG nu clarifică nici dacă bobanda, oricum mică, este capitalizată pentru fiecare an sau dacă ea apare doar la finalul perioadei.

Un program gROwth bine construit virează contribuțiile statului în fiecare an și le supune dobânzii, garantând astfel o sumă semnificativ mai mare pentru un beneficiar, care are potențialul să îl ajute cu adevărat. Orice altceva riscă să ofere un randament sub cel al unui instrument bine construit din spațiul bancar.

Există probleme reale legate de retragerea înainte de vârsta de 18 ani, de modul în care acești bani sunt sau nu folosiți de stat în acestă perioadă, de garanțiile legate de modul în care contul Junior interacționează cu posibile devalorizări ale leului sau cu trecerea la Euro.

Chiar dacă programul gROwth este implementat corect el este în mod clar construit prost pentru o țară relativ săracă pentru că oferă avantaje clasei de mijloc și celor relativ bogați fără să livreze ceva pentru cei săraci. Mai mult el este o idee a PSD, partid care se declară social-democrat și care are ca obiectiv limitarea sărăciei, mai ales când e vorba de copii.

Un guvern care este interesat de viitorul copiilor și care vrea să abordeze problema dintr-un unghi pur legat de economisire poate să costruiască conturi care să primească contribuție și dobândă garantată de la stat. Mai bine, poate să construiască o scutire de taxe pentru cei care creează o soluție de economisire sau poate pur și simplu să ofere o sumă garantată direct părinților cu condiția ca ea să fie folosită doar pentru nevoi de dezvoltare ale copiilor.

Comisia Naţională de fundamentare a planului naţional de adoptare a monedei euro

Un nume scurt, clar, bine definit, cum sunt probabil și planurile României de aderare la euro. “Comisia pentru adoptarea euro” e, probabil, prea simplu pentru guvernul condus de Partidul Social Democrat, care are nevoie de complexitate generatoare de confuzie în toate.

Mai interesant e că prim-ministrul Dăncilă, citată de news.ro, vrea ca liderii comisiei să fie cel sau cea care ocupă postul de lider al guvernului și președintele Academiei Române, în timp ce șeful Băncii Naționale e doar vice-președinte, alături de vice-premierul pe probleme economice. E destul de clar că cineva nu înțelege foarte clar despre ce e vorba în procesul de adoptare a euro.

Academia Română este acum condusă de Cristian Hera, specializat pe științe agricole, iar în prezidiu nu e nici un specialist în economie. E drept că o comisie și liderii ei nu reprezintă întreg efortul relevant pentru aderarea la zona euro dar modul în care un efort este structurat la început are un efect asupra modului în care evoluează.

“Comisia Naţională de fundamentare a planului naţional de adoptare a monedei euro” e dominată de executiv și nu oferă o poziție relevantă pentru BNR. E un alt exemplu de dominație a politicului și a simbolicului asupra competenței. Și un exemplu de apreciere a numelor lungi și care nu spun foarte multe lucruri.

Raportul GRECO e semn că UE își pierde încrederea în România

România a intrat greu în Uniunea Europeana dar are deja 10 ani de prezență și cam e cazul să devenim capabili să influențăm politicile organizației europene dar și să folosim eficient fondurile comune. Din păcate GRECO, legat de Consiliul European și cu o bună reputație în statele cele mai importante ale UE, spune că atât parlamentul cât și guvernul nu au reușit să îmbunătățtească capacitatea de luptă împotriva corupției (problema care nu se rezolvă dar care poate să fie controlată).

Hotnews oferă o imagine mai clară a observațiilor și a recomandărilor iar ideea centrală pare să fie că România se distanțează încet de bunele practici ale Uniunii Europene și că, treptat, pierde încrederea limitată de care beneficia. Asta va însemna, pe termen scurt și mediu, mai puțină influență și mai puțini bani pe care putem să îi folosim, atât instituțional cât și la nivel de inițiative privată.

PSD și ALDE au criticat, bineînțeles, raportul GRECO, comentând atât că datele folosite sunt vechi cât și că analiștii nu sunt bine informați despre moile legi ale justiției. Problema nu e rezistența lor, deja clară, în fața oricăror măsuri care ar putea să afecteze nucleul dur din jurul lui Liviu Dragnea. Problema e că afectează modul în care România interacționează cu statele europene și cu UE și limitează accesul la resurse pe termen mediu, dincolo de orizontul de prezență al actualului guvern sau al actualei majorități din parlament.