Klaus Iohannis – Dumitrescu Andrei

Politică fără dialog și compromis nu se poate

Viorica Dăncilă, prim-ministru al României, și Klaus Iohannis, președintele României, sunt incapabili de dialog și compromis. Responsabilitatea nu e doar a lor personală, instituțiile pe care le conduc sunt profund implicate, dar cele două personalități în sine reprezintă clar imposibilitatea de a te angaja în acțiuni politice relevante în absența unor interacțiuni relevante și constructive.

Premierul refuză să meargă la Cotroceni, președintele suspendă CSAT, miniștrii și consilierii celor doi nu încearcă să găsească moduri clare și simple de a rezolva problema instituțională a rectificării bugetare. News.ro are o sinteză destul de clară a situației. La limită președintele are o motivație mai bună (nevoia de a păstra intacte bugetele asociate cu instituții legate de siguranța națională) pentru refuzul de a oferi avizul CSAT decât are guvernul pentru a treece peste acesta (faptul că instituțiile nu pot să funcționeze fără adoptarea sa).

Atât Partidul Social Democrat (plus anexa ALDE) cât și opoziția, mai ales Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România, pot să câștige capital politic explicând de ce acțiunile unei dintre părți sunt sau nu corecte. Dar problema reală e imposibilitatea de a acționa politic pe termen mediu și lung dacă instituțiile sunt incapabile să dialogheze.

Guvernul încalcă prevederi legale ca să nu fie nevoie să interacționeze cu Iohannis la nivel de instituție. Președintele folosește pîrghiile sale tot mai limitate pentru a încerca să manevreze politic. Fiecare dintre cele două părți pierde la nivel de imagine publică și credibilitate și, mai grav, cetățeanul are tot mai puțină încredere reală în procesul politic și în impactul său pozitiv.

E normal și necesar ca actori politici cu scopuri diferite să acționeze pentru a își impune interesele și programele dar toți cei implicați în proces trebuie să găsească un spațiu comun minim, care să le permită să vorbească despre posibilități și să imagineze un compromis care să le permite să își atingă (parțial) obiectivele și să evolueze în interiorul sistemului politic, mai degrabp decât în afara lui. Fără dialog și interacțiune România devine o țară a lipsei de respect pentru instituții și a acțiunii politice arbitrare.

Carmen Dan și libertatea de a înjura în public

Carmen Dan, ministru de interne din partea Partidului Social Democrat, crede că dacă președintele Klaus Iohannis declară că poliția a acționat greșit în cazul cetățeanului cu plăcuțele de înmatriculare MUIEPSD el trebuie și să rostească fraza în fața publicului, ca acesta să fie sigur de sinceritatea poziției sale.

G4Media adaugă un număr de alte declarații făcute de liderul social-democrat la România TV, printre care acestă încercare confuză de arăta că președintele e prea implicat în viața cetății: “Atât timp cât ministrul de Interne a avut o atitudine rezervată şi nu s-a implicat în actiunea poliţiei, aceeaşi atitudine ar fi trebuit să o aibă și el. Nu văd declaraţia decât cu referire la acea situaţie, pentru că l-aş ruga să dea exemple de români ridicaţi de Poliţie. Cred că s-a referit la acea situaţie şi am văzut un mesaj vulgar pe plăcuţe de înmatriculare. Probabil că aceasta este conduita pe care preşedintele trebuie să o promoveze.”

În acest moment cetățeanul cu plăcuțele anti-PSD o să fie exonerat, Poliția Română a admis că a acționat greșit, publicul e deranjat de modul în care autoritățile au lucrat cu toată situația. Nimeni nu și-a dat demisia, nimeni nu a acceptat responsabilitatea clară pentru transfirmarea unui organism responsabil pentru ordinea publică într-un apendice al PSD, doamna Dan nu a clarificat cum se va asigura, ca ministru de interne, că ceva asemănător nu se va întâmpla în viitor.

Președintele Klaus Iohannis, în calitate de om politic ales de o majoritate a votanților, a exprimat o îngrijorare împărtășită de un număr mare de cetățeni și a explicat cum situația curentă poate să fie îmbunătățită. Cu siguranță el a încercat să folosească politic incidentul dar a făcut-o într-un mod relativ inteligent și lipsit de confuzia doamnei Carmen Dan.

Toată tevatura asociată cu MUIEPSD e un bun exemplu de comunicare ineficientă a partidului social-democrat, generată în principal de nivelul de trufie asociat cu liderii săi. Incapacitatea lor de a admite greșeli și de a acționa pentru a le limita impactul reduce încrederea în partid și capacitatea lor de a lucra eficient în spațiul de administrație/guvernare.

Teodorovici și lipsa de responsabilitate

Eugen Teodorovici este ministru de finanțe în guvernul României. Ca majoritatea politicienilor moderni el are o pagină de Facebook, folosită teoretic ca să comunice mai eficient cu cetățenii. După ce câțiva comentatori nemulțumiți de acțiunile percepute ale ministrului identitatea socială a trecut la represalii, atacând relativ grosier și neinspirat un număr de oameni care i-au contestat intențiile și acțiunile.

Teodorovici a replicat, pentru Știrile TVR, că el nu administrează direct prezența de pe Facebook și că, oricum, contul a fost spart pentru a se realiza o campanie de denigrare. Omul politic nu a oferit nici o dovadă pentru cele două afirmații și nu a oferit scuze direct celor afectați de atacurile de pe Facebook.

Chiar dacă explicațiile oferite (foarte convenabile și ușor contradictorii) sunt adevărate politicianul nu înțelege că, chiar dacă el nu administrează toate prezențele sale din social media și chiar dacă a fost victima unui atac, el tot rămâne responsabil pentru ele și datorează cel puțin scuze dacă nu o prezentare clară atât a modului în care altcineva administrează prezența sa publică cât și a modului în care a funcționat presupusul atac informatic și campania de denigrare din spatele lui.

Teodorovici este atacat în comentarii online pentru că este perceput ca un slujitor umil al președintelui Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, după ce a spus că ministerul lui acționează pentru a recupera banii pe care președintele României, Klaus Iohannis, i-ar datora în cazul casei din Sibiu pe care a pierdut-o în justiție. Un număr mare de cetățeni i-au atras atenția ministrului că el a acceptat public că are o datorie de mai mult de 70.000 RON la fisc iar documentul care certifica existența ei a fost eliminat recent de pe site-ul oficial al ANAF.

Politicienii trebuie să accepte că noua era a comunicării, cu accentul pe reacții rapide și deschise pe platforme cum este Facebook, înseamnă că ecghipa pe care fiecare dintre ei o folosește trebuie să fie capabilă de interacțiuni relevante și, mai important, civilizate. Chiar dacă un comentator este dur un politician nu câștigă prea mult dacă devine foarte negativ la rândul lui, mai ales dacă are o imagine mai degrabă neutră.

Iohannis știe să explice clar ce-i cu PSD și cu statul paralel

Klaus Iohannis, președintele României, este adesea criticat pentru lentoarea de a acționa și pentru timiditatea cu care a interacționat cu Partidul Social Democrat în spațiul politic, mai ales când a fost vorba de numirea doamnei Dăncilă ca prim-ministru.

Marți preledintele a reușsit să transmită o replică clară pentru PSD și, mai ales, pentru declarațiile și acțiunile recente ale lui Liviu Dragnea. Iohannis a spus, citat de News.ro, că: “În România nu există nici un stat paralel, este invenţia PSD-iştilor prin care vor îşi motiveze demersurile antijustiţie şi antiservicii. Atât de simplu este. În România e un singur stat. Şi pe acel stat îl reprezint eu. Deci povestea cu statul paralel este o invenţie, nu ştiu dacă a PSD sau a consultanţilor PSD, dar îi asigur pe români că în România nu există stat paralel şi restul sunt poveşti prin care PSD încearcă să îşi valideze anumite demersuri destul de discutabile.”

Președintele a identificat ținta demersurilor PSD (și ALDE dar partidul domnului Tăriceanu a mai mult o anexă/un mit), a explicat de ce ele sunt periculoase, a clarificat natura ficțională a statului paralel și a forțelor sale. Mai mult a reușit să explice de ce funcția de președinte al unei țări, chiar dacă este împinsă într-o direcție mai degrabă ceremonială, contează. Reprezentarea unui număr mare de alegători, chiar dacă nu poate să oprească mișcările PSD, sau ale oricărui alt partid, îi permite lui Iohannis să lucreze cu opinia publică, să ofere alternative și să explice ce și de ce se întâmplă tuturor cetățenilor.

E destul de clar (deși vreau să fiu impresionat de o soluție deosebită creată de administrația prezidențială) că Iohannis o să fie nevoit să emită un decret de demitere al șefului DNA. La fel de clar e că există un public căruia atât doamna Kovesi cât și președintele îi pot comunica de ce această decizie a fost forțață, de ce Curtea Constituțională pare să își depășească propriile limite, care e spațiul, de la vot la manifestații, prin care cetățeanul poate să se exprime public.

Educația civică reală e complicată, construcția de identitate politică la fel, Iohannis poate să accelereze procesul semnificativ și să ajute România să devină mai stabilă și eficientă politic pe termen mediu, chiar dacă PSD se laudă cu victorii pe termen scurt.

Deciziile CCR sunt obligatorii, momentul aplicării e neclar

Liviu Dragnea, președintele PSD, reușește o solidă performanță de disonanță cognitivă și declarații contradictorii, reflectate de News.ro, incapabil să explice modul în care partidul său insistă asupra anumitor elemente de legalitate dar e foarte relaxat câînd e vorba de altele.

După decizia luată de Curtea Constituțională privind obligația președintelui Iohannis de a emite un decret de revocare a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție atenția acordată instituției a crescut semnificativ, ducând la o discuție despre legalitatea mandatului unuia dintre membrii și de deciziile la care el a contribuit.

Declarațiile lui Dragnea oferă un spațiu interesant de manevră pentru Klaus Iohannis. Sunt de acord cu ideea că el nu trebuie să meargă împotriva deciziei CCR iar incapacitatea de a oferi o poziție constantă a PSD îi oferă spațiu să emită decretul dar să lanseze o mai largă discuție despre constituționalitate, respectarea legii și modul în care diferiții actori politici se folosesc de justiție doar cănd rezultatele sunt de partea lor.

Președintele nu poate să atace Constituția, poate să își schimbe nivelul de implicare

Dacian Cioloș, fost prim-ministru și lider al Mișcării România Împreună, se aliniază ideii că președintele Klaus Iohannis trebuie să acționeze clar împotriva deciziei recente a Curții Constituționale, care îl obligă să emită un decret de revocare al procurorului șef al DNA.

News.ro îl citează spunând că președintele trebuie să riște și că el reprezintă o ultima baricadă stând în fața unei majorități politice conduse de Partidul Social Democrat care își depășește mandatul primit prin alegeri.

Cioloș e destul de inteligent încăt să nu îi ceară lui Iohannis să nu emită decretul sau să găsească o altă cale clară de a nu executa revocarea cerută de ministrul Justiției dar abordează ideea că un referendum poate să fie o cale bună de a întări lupta împotriva corupției și de a limita acțiunile PSD-ului.

E drept că președintele României, chiar dacă lipsit de foarte multă putere politică bine definită, poate să fie un simbol eficient, cu capacitate de agregare a unei majorități și de educare a cetățenilor. Chiar dacă el poate să încerce să folosească și referendumul acest mijloc de consultare populară tinde să fie ignorat de cei care au fost aleși în Parlament atunci când nu servește intereselor lor.

Iohannis, în pofida reputației sale de comunicare lent și limitat, poate să se angajeze, clar și rapid, într-un efort de comunicare a problemelor, legate de corupție și de efectele ei asupra partidelor politice, prin care să creeze interes și să aducă informație la nivelul alegătorilor, țindind o schimbare clară de majoritate parlamentară pe termen scurt sau mediu. Mai mult, el poate să ajute PNL, USR și alte formațiuni mai mici să își prezinte propriile mesaje, chiar dacă nu vrea să le promoveze direct agenda politică.

Curtea Constituțională a acționat în favoarea PSD dar în lipsa unei modalități clare de a rezista în fața partizanatului ei actorii politici care nu sunt de acord cu decizia trebuie să inoveze și să dea dovadă de inteligență ca să poată schimba ceva.

Președintele, referendumul și opțiunea nucleară

Problema cu o armă politică cum e referendumul anunțat la începutul anului de Klaus Iohannis pe tema justiției e că poate să fie folosit eficient o singură dată. Ceea ce probabil explică de ce președintele a declarat că o să renunțe să mai discute despre tema asta o vreme.

Problema e că administrația prezidențială a apelat cam repede la referendum ca o modalitate de a presa Partidul Social Democrat când cu ordonanța 13, cea care ar fi bulversat procesul de justiție și avea clară dedicație pentru Liviu Dragnea, și acum oferă adversarilor o oportunitate să o critice. PSD o să zică probabil că președintele nu vrea de fapt să asculte opinia românilor legată de justiție și că e doar interesat de un joc politicianist.

Problema mai mare e că astfel de afirmașii sunt în parte justificate. Referendumul, mai ales așa cum e folosit în România după ’90, tinde să nu își atingă scopurile și, mai mult, să elimine din credibilitatea celor care apelează la el. Probabil că era o idee mai bună pentru președinte să amenințe cu referendumul, eventual în negocieri directe cu PSD, mai degrabă decât să declanșeze procesul legat de el.

Personal aș vrea să văd refendumul organizat, preferabil anul ăsta, pentru că reprezintă un bun mod de a pune în mod real în discuția conceptul de justiție, în primul rând, și modul în care el este reflectat de statul român prin instituții și de cetățenii români prin activitatea lor de zi cu zi.

Moralitatea lui Iohannis e mai importantă decât legalitatea lui Dragnea

Klaus Iohannis a declarat public că nu va accepta nominalizarea unei persoane urmărite sau condamnate penal pentru funcția de prim-ministru al României după alegerile parlamentare din decembrie, indiferent de sprijinul pe care acesta îl are în Parlament.

Afirmația continuă o serie de intervenții prin care președintele încearcă să promoveze Partidul Național Liberal ca singura alternativă relevantă la Partidul Social Democrat și vine după ce el a sugerat și că e gata să îl desemneze pe Dacian Cioloș premier dacă el reușește să se integreze în sistemul politic.

Reacția lui Liviu Dragnea, liderul PSD și probabilul candidate la funcția de prim-ministru al partidului, a fost previzibilă și dură. Frazele folosite de el și de Iohannis sunt destul de clare și de dure.

Poziția președintelui României, dacă ignorăm pentru moment utilitatea ei politică, este bine ancorată în moralitate și subliniază incompatibilitatea dintre o condamnare penală și funcția de șef al executivului unei țări.

Răspunsul lui Dragnea, ingorând lipsa de respect pentru președenție ca instituție, se bazează pe legalitatea ca evoluție a moralității în spațiul politic și argumentează că nu există o limitare în lege legată de ocupantul poziției de prim-ministru.

Fiecare cetățean trebuie să își pună câteva întrebări simple: e mai importantă moralitatea sau legalitatea pentru un sistem politic? Are românie nevoie de un prim-ministru care există mai ales în spațiul politic sau de unul care servește ca un exemplu de umanitate? Putem să limităm drepturile unui cetățean și în ce măsură poate președintele să impună unilateral una?

Din punctul meu de vedere responsabilitatea numirii unor candidați pentru funcția de prim-ministru fără probleme legale revine partidelor și președintele ar trebui să își rezerve un drept de a respinge o nominalizare pe care o consideră nepotrivită în măsura în care încearcă în același timp să transfere această judecată morală în sistemul legal.

Afirmația lui Iohannis este utilă pentru PNL din punct de vedere politic pentru că subliniază problemele pe care le are PSD-ul, dar alianța dintre președinte și partidul care îl sprijină nu poate să ignore incidentul recent legat de Blaga, care subminează astfel de poziții bazate pe moralitate.

PSD ar trebui să fie ceva mai rezervat în a răspunde unor astfel de atacuri și cred că cea mai bună mișcare a social-democraților e să afirme că Liviu Dragnea nu e interesat de funcția de prim-ministru și să nominalizeze o altă persoană, fără bagaj legal, care să elimine această vulnerabilitate a partidului.