Le Tour – Dumitrescu Andrei

Chris Froome a luat Salbutamol prea mult, nu e clar dacă e dopaj sau nu

UCI a anunțat că ciclistul Chris Froome, lider al echipei Sky și câștigător anul ăsta și de Le Tour și de La Vuelta, a testat peste limita admisă de Salbutamol. Un AAF nu e chiar dopaj dar e o folosire de substanță care e suspectă și există măsuri pentru pedepsirea celor care fac asta. Vestea nu e chiar bună pentru ciclism, în general, și pentru Froome și echipa lui, având în vedere că Wiggins, și el câștigător de Tur al Franței, a fost afectat recent de un scandal legat de un pachet suspect. S-ar putea chiar să fie începutul sfârșitului pentru echipa engleză și începutul unei alte perioade pline de controverse pentru sport.

Echipa Sky a răspuns rapid, explicând că Chris Froome are astm și că Salbutamolul a fost necesar ca să elimine simptome și folosit la sfatul medicului. E destul de clar că Dave Brailsford, șeful de la Sky, nu are nici o intenție să îl pedepsească pe Froome și că se așteaptă să fie implicat într-o luptă cu UCI în următoarele luni.

Pettachi și Ulissi au fost amândoi suspendați pentru folosirea în exces a Salbutamol-ului. Chris Froome, în cel mai rău caz, va pierde titlul din Vuelta, nu va putea să concureze pentru 2 ani, iar Sky va fi investigată din nou pentru politicile sale. În cel mai bun caz doar titlul din Vuelta e pierdut iar Froome scapă cu o suspendare scurtă, care îi permite să participe la Le Tour în 2018 (deși nu cred că are cum să ajungă în Il Giro). Există și posibilitatea ca Sky să reușească să conteste rezultatul, chiar dacă UCI explică foarte clar că și proba A și proba B au fost verificate.

Indiferent de ce se întâmplă cu Chris Froome și Sky (e posibil ca el să își încheie cariera iar echipa să dispară) e un moment greu pentru ciclism, chiar dacă numărul de sportivi dopați a scăzut. Sportul a făcut un efort masiv să testeze atleții cu atenție (nici un alt sport nu e atât de strict și nimeni nu folosește pașaportul biologic) dar dacă cea mai mare vedetă e suspendată e posibil să dispară sponsori sau să fie eliminate alte echipe din joc.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată — Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.

Adam Yates e viitorul pentru Turul Franței (și fratele lui geamăn e și el foarte bun)

Înlocuitor de Froome în câțiva ani — Adam Yates e viitorul

Adam Yates are doar 23 de ani dar orice echipă care țintește victoria în Turul Franței în următorii 6 până la 10 ani e probabil deja interesată de el și de momentul în care devine liber de contract, după ce ciclistul de la Orica BikeExchange a reușit să ia tricoul alb pentru cel mai bun tânăr în ediția 2016 a Le Tour.

În general echipele nu țintesc în mod special acest clasament, ceea ce înseamnă că cel care reușește să ajungă la Paris în cea mai bună poziția dintre cei care au mai puțin de 26 de ani trebuie să fie un cățărător solid,l chiar dacă nu extraordinar, un bun contratimpist și genul de ciclist care poate să se descurce în mijlocul plutonului chiar dacă nu are constant coechipieri aproape pentru a îi asigura siguranța sau pentru a îi oferi adăpost (Orica ca echipă a fost în general mai interesată de poziția lui Matthews pentru sprint).

Adam Yates tinde să stea mult în spatele plutonului atunci când nu e nevoie să răspundă la atacuri sau când terenul e plat dar reușește să își găsească repede poziția de atac când apar munții mari și, anul acesta cel puțin, a dat dovadă de o constanță de invidiat.

Lucrul cel mai impresionant legat de performanța lui e că în clasamentul general, cel al tricoului galben, a reușit să își vină pe patru, întrecut doar de Chris Froome, Nairo Quintana și Romain Bardet.

Evoluția cicliștilor, mai ales până pe la 25 – 27 de ani, nu e perfect liniară și sunt destui câștigători de tricoul alb în Turul Franței care nu au reușit să devină câștigători de mari tururi la maturitate sau care au avut doar un an sau doi solizi înainte să se piardă în anonimitate.

Adam Yates pare însă să fie capabil de o performanță solidă chiar începând din 2017 și nu m-aș mira să văd că Orica îl poziționează pentru victorie în Il Giro sau La Vuelta în anul ce vine.

Mai mult ciclistul englez are și un frate geamăn, Simon Yates (cei doi nu au nici o legătură cu Sean Yates, director sportiv la Tinkoff), care pare să se specializeze pe curse clasice deluroase și aleargă tot pentru Orica. El a servit recent o suspendare legată de faptul că echipa nu a raportat corect un medicament pe care îl folosea.

E foarte probabil să vedem unul sau amândoi frații în 2018 la Sky sau la o altă echipă mare, pregătindu-se să câștige Turul Franței.

Majka aduce bulinele pentru Tinkoff în Turul Franței

Tinkoff ia alt tricou de consolare — Rafal Majka câștigă tricoul cu buline roșii

Sunt două zile deja de la finalul Turului Franței și după ce am aruncat o privire asupra competiției pentru tricoul verde al sprinterilor și câștigătorul ei, Peter Sagan, e timp să evaluăm și ce s-a întâmplat cu clasamentul dedicat cățărătorilor, câștigat de Rafal Majka, un alt membru al echipei Tinkoff.

Francezii îi zic “maillot à pois rouges” iar englezii “polka dot” iar una dintre amintirile mele cele mai plăcute despre Le Tour se leagă de Richard Virenque, acum grizonat și analist, și obsesia lui de a câștiga această competiție, mai ales în 2003 și 2004, când abilitățile lui erau serios testate de cicliști mai tineri.

Pentru a câștiga tricoul distinctiv un ciclist trebuie să adune puncte oferite pentru cățărările repertoriate de pe traseu, cu recompense care cresc pe măsură ce crește dificultatea munților abordați.

Rafal Majka era inițial unul dintre cei care trebuiau să îl protejeze pe Alberto Contador, liderul de la Tinkoff, pe munte și să îi permită să concureze cu poate mai solidele echipe de la Sky și Movistar care îi sprijineau pe Froome și Quintana.

După ce spaniolul a abandonat după 2 căzături destul de serioase cățărătorul polonez s-a reorientat destul de repede și a devenit o prezență constantă în evadările din etapele de mediu munte și mare.

Pentru a lua tricoul cu buline roșii un ciclist trebuie să fie capabil să treacă peste munți serioși, să colaboreze bine într-o evadare care de multe ori poate să fie și numeroasă și plină de cicliști cu interese foarte diferite, să își aleagă bine zilele de atac și cele în care poate să piardă timp și să se recupereze repede.

De cele mai multe ori pretendenții sunt oameni buni de munte care nu au abilitatea pentru contratimp sau echipa de care au nevoie pentru a încerca să se claseze bine în clasamentul general.

Rafal Majka a mai luat tricoul cu buline roșii în 2014 iar anul acesta i-a fost relativ ușor să își asigure victoria, cu Thomas de Gendt singurul care a încercat să lupte pentru el dar mai degrabă circumstanțial, după ce a reușit să câștige pe Ventoux din evadare.

Chiar și fără prea mulți rivali polonezul a știut când și cum să atace și a beneficiat și de sprijinul echipei Tinkoff, care nu a mai trebuie să muncească pentru Contador și a putut să lupte pentru tricoul verde și cel cu buline roșii.

Lipsa relativă de competiție pentru tricoul de cel mai bun cățărător este legată și de faptul că majoritatea celor care urcă bine pe munte au ambiții legate de clasamentul general și echipe care au nevoie de rezultate de acest tip.

Majka e un ciclist bun dar are probleme legate de consistență și de contratimp care îl fac un candidat limitat pentru tricoul galben, ceea ce înseamnă că s-ar putea să îl mai vedem în buline roșii și în anii ce vin.

Peter Sagan și tricoul verde din Turul Franței

E ziua de după, o zi de luni când, pentru prima dată dupa trei săptămâni, Turul Franței nu mai are nimic de oferit. Aseară Andre Greipel a reușit să câștige etapa din Paris în timp ce Christopher Froome a devenit pentru a tria oară câștigător al tricoului galben la finalul Le Tour de France.

Diferitele competiții cicliste au propriile sisteme de punctaj pentru diferite categorii de cicliști și mai toate oferă un tricou distinctiv celor mai buni sprinteri, acelor oameni din pluton care reușesc să dezvolte viteze impresionante pe distanțe mici pentru a câștiga etapele desfășurate în cea mai mare parte pe teren plat sau doar puțin vălurit.

În Turul Franței tricoul e verde și de cinci ani, în pofida schimbărilor de structură și de punctaje, Peter Sagan, slovacul de la Tinkoff, e cel care reușește să îl câștige, deși nu e chiar cel mai rapid om din pluton.

În 2016 el a adunat cel mai mare total de puncte în clasamentul sprinterilor din ultimii ani, 470, dublul celui mai apropiat rival, Marcel Kittel de la Etixx, care are 228. Mai mult, Sagan a reușit să ia trei victorii de etapă după ce pentru o lungă perioadă nu reușise să termine etape mai bine decât pe locul doi.

Sagan a reușit și un atac superb pe final de etapă împreuna cu câștigătorul tricoului galben, Chris Froome, alături de Geraint Thomas de la Sky și Bodnar de la Tinkoff, și nu s-a sfiit să atace și pe munte ca să îi asigure lui Rafal Majka tricoul cu buline roșii, pentru cel mai bun cățărător, și apoi ca să ajungă Kreuziger în top ten la final. Toate acestea l-au făcut și cel mai câștigătorul premiului pentru cel mai agresiv ciclist din Tur.

Slovacul nu e deloc un sprinter clasic pentru că poate să meargă bine pe pavate, are șanse reale să câștige o clasică de primăvară în urcare, poate să tragă pe plat dacă e nevoie și nu e slab nici la contratimp.

Cavendish, Kittel, Greipel cu siguranță, probabil și Coquard sau Kritoff, sunt mai rapizi decât Sagan în ultimul kilometru dar ciclistul de la Tinkoff e foarte bun la poziționare, știe pe cine să urmeze și știe când să plasee atacul care contează.

Tinkoff se desființează la finalul anului iar Peter Sagan se pare că a semnat deja cu Bora Argon pentru 2017, unde va primi o mărire de salariu și aparent oamenii de care are nevoie ca să încerce să câștige atât curse clasice cât și tricoul verde din Turul Franței.

Sagan ar putea să încerce chiar să câștige unele tururi de șapte zile, poate Paris Nice sau Turul Poloniei, sau poate să se specializeze în curse de o zi, având în vedere că are doar 26 de ani și deja a dominat Le Tour.

Izaguirre câștigă în Morzine, Froome nu-și face griji pentru tricoul galben

Ion Izaguirre este câștigătorul etapei cu numărul 20 din Turul Franței, reușind să dezvolte o viteză solidă pe o coborâre pe suprafață udă spre Morzine, iar Froome a reușit să se asigure că va câștiga mâine ediția de anul acesta a Le Tour cu un avans comfortabil față de toți rivalii din pluton.

După ziua de ieri și atacurile de pe final mă așteptam ca ultima zi din Alpi să fie le fel de incitantă dar din păcat ea a urmat modelul asociat cu cele mai multe etape montane din ediția 103 a Turului Franței: luptă mare când e vorba de evadare și de victoria de etapă și o lipsă de acțiune și aproape de interes a plutonului.

Un grup mare de cicliști a atacat cam de la începutul etapei și eforturile lui Sagan și Kreuziger au generat o selecție pe prima cățărare serioasă a zilei, pentru ca apoi Thomas de Gendt, care are deja o victorie pe Ventoux, să șanseze un atac solo care părea inițial să aibă șanse de câștig.

Alaphillipe și Pantano au încercat și ei să se îndepăarteze pe cont propriu și apoi Nibali și Ion Izaguirre, care a trebuit să își folosească talentul având grijă de Valverde și de Quintana pentru Movistar pentru cea mai mare parte a turului, a atacat chiar la începutul coborârii finale de pe Col de Joux Plane.

În pluton Sky a stat la cutie inițial și le-a lăsat pe Astana și Movistar să ducă trenă, dar chiar dacă cele două echipe au depus efort nici unul dintre liderii lor nu a atacat. Mollema și Rodriguez au încercat să se desprindă dar nu au reușit iar apoi echipa lui Froome a dictat tempo-ul și s-a asigurat că liderul ei nu e amenințat de nici un pericol.

Turul Franței se termină mâine cu procesiunea din Paris și cu un ultim sprint.

Astana muncește, Froome cade, Bardet câștigă pentru Franța

Bardet salvează onoarea Franței — Prima victorie franceză din acest Le Tour prin Romain Bardet

Etapa de azi s-a terminat în umbra marelui munte al Franței, Mont Blanc, și în sfârșit țara gazdă a Le Tour a reușit să găsească o victorie prin Romain Bardet, liderul echipei AG2R La Mondiale, cel care a profitat de câteva probleme ale plutonului pe coborâre ca să găsească spațiul necesar pentru un atac decisiv.

Traseul de astăzi a fost scurt, ceea ce a însemnat că atacurile au început repede și Sky nici măcar nu a încercat să controleze evadarea, lăsând Astana și, din când în când, BMC și Movistar să ducă trena.

Majka a reușit să securizeze tricoul alb cu buline roșii, rezervat cățărătorilor, și apoi evadarea s-a fragmentat și Rui Costa, fost campion mondial, a încercat să se ducă pe cont propriu în timp ce în spatele său plutonul se fragmenta pe coborârea de pe penultimul munte.

Froome, tricoul galben, a fost doar unul dintre cei care a căzut, alături de Pierre Rolland sau Richie Porte, și a fost nevoit să continue cu bicicleta lui Geraint Thomas, chestie care l-a incomodat dar nu i-a afectat major performanța pe ultima cățărare a zilei.

În ciuda muncii duse de Astana Aru nu a avut putere să atace în mod real, Dan Martin a făcut op încercare destul de timidă de a da distanță iar în final marii favoriți au sprintat spre final și nu au făcut prea mari diferențe.

Chris Froome e ușor rănit, dar nimic prea grav, iar clasamentul general s-a schimbat destul de mult, cu Bauke Mollema de la Trek ca mare pierzător al zilei.

Bardet este acum pe locul doi, Quintana pe trei iar Yates, Aru și Porte sunt și ei foarte aproape, ceea ce înseamnă că mâine o să avem o etapă interantă, chiar dacă e clar ca Froome o să câștige din nou tricoul galben pentru Sky.

Zakarin câștigă din evadare, favoriții luptă doar puțin

© A.S.O. / A.VIALATTE — Zakarin câștigă în Alpi

Ilnur Zakarin e un posibil câștigător de mare tur în un an sau doi și își arată forța în Turul Franței de acest an printr-un atac foarte solid din evadare care îi permite să ia o primă victorie în Alpi, urmat de fostul câștigător Pantano și de Majka, care a luptat să își asigure un avantaj solid când e vorba de tricoul cu buline roșii.

Pe cățărarea de categorie specială de la final Astana a încercat să îl pună pe Aru într-o poziție bună, Valverde a executat un atac limitat și, spre final, tot Froome, purtătorul de tricou galben, a fost cel care a lansat un atac, nu foarte dur, care a fost suficient ca să îl separe de restul favoriților, incluzându-l pe Quintana. Doar Richie Porte de la BMC a reușit să stea cu liderul și să își îmbunătățească situația în clasamentul general.

Quintana a fost depășit de Adam Yates, purtătorul de tricou în clasamentul celui mai bun tânăr, iar Bauke Mollema a avut și el o zi grea și a pierdut contacul cu cei mai buni cicliști ai zilei.

Devine destul de clar că nici una dintre marile echipe nu are forța să îi curețe pe cei de la Sky pe munți și că liderii nu sunt destul de puternici ca să îl atace continuu și decisiv pe Froome până în momentul în care cedează. Quintana trebuie să facă ceva cu adevărat deosebit vineri și sâmbătă pentru a avea o șansă la clasamentul general.

Trei zile care nu prea au contat în Turul Franței

După ce comisarii Turului Franței l-au lăsat pe Chris Froome să își păstreze tricoul galben joi, după incidentele legate de cățărarea pe Ventoux, vineri un contratimp individual pe un traseu foarte vălurit i-a oferit ocazia liderului de la Sky să își extindă avantajul asupra celorlalți favoriți.

Puternicul Tom Domoulin a reușit să ia a doua victorie a turului său de anul ăsta, mergând mai bine decât Cancellara sau Tony Martin, dar Froome a venit pe doi după un efort foarte solid, iar singurul său rival care a reușit să vină în primii zece ai etapei a fost Bauke Mollema de la Trek.

O etapă foarte clasică de sprint a avut loc sâmbătă iar Mark Cavendish de la Dimension Data a reușit să arate că are o viteză superioară față de Kristoff, Sagan, Kitell, Coquard sau Degenkolb.

Duminică Turul Franței a intrat în munții Jura și o evadare de 30 de oameni, condusă de Rafal Majka, s-a format destul de repede, aproape forțând plutonul să accepte că nici unul dintre marii favoriți nu va câștiga etapa.

Grand Colombier a fost urcat de 2 ori iar Jarlinson Pantano de la IAM Cycling a reușit să își conserve cel mai bine energia pe termen lung și a câștigat în fața lui Majka, cu Vuillermoz pe trei.

Astana a încercat să folosească același munte pentru a îl separa pe Froome de oamenii de la Sky dar când au reușit asta cât de cât Aru nu a avut forța să atace în mod real și nimeni nu a reușit să îi ia timp liderului.

Etapa de astăzi este interesantă pentru că are un tern variat unde o evadare poate să meargă bine dar e, tehnic, săptămâna a treia a Turului Franței și oricine vrea tricoul galben trebuie să lanseze atacuri.

Cavendish câștigă, Etixx pierde

https://www.facebook.com/EurosportRO/photos/pcb.802485799851768/802482773185404/?type=3&theaterO etapă de plat lungă și fără prea multe momente interesante înainte de final, cu o evadare care nu a amenințat pe nimeni și 10 km de apropiere de linia de finiș cu o doză solidă de haos, s-a terminat cu un nou sprint spectaculos, câștigat de Mark Cavendish de la Dimension Data în fața lui Kittel de la Etixx.

The Manx Missile a admis că nu a fost bine pregătit pentru finalul ăsta și că nu era sigur de victorie dar norocul lui a fost că nici o altă echipă nu a reușit să își pună omul într-o poziție mai bună, ceea ce e puțin dezamăgitor având în vedere cât de mulți sprinteri buni sunt prezenți in Turul Franței și vor să ia o etapă.

Etixx începe să se contureze ca marea dezamăgire a primei săptămâni, aparent incapabilă să organizeze un tren care să funcționeze perfect pentru cei trei kilometrii de la final, chiar dacă pot să controleze în alte momente.

Katusha și Trek au și ele probleme de poziționare și e păcat de sprinterii lor solizi, Kristoff și Theuns. Poate or să își revină ceva mai încolo.

Măine mergem în Pirinei și încept etapele unde cineva poate să câștige Le Tour, chiar dacă e încă puțin devreme.