Mihai Tudose era cvasi-necunoscut până la numirea lui în funcția de prim-ministru la mijolcul lui 2017, ca om ales să reconstruiască imaginea de partid capabil să guverneze pentru PSD. E destul de probabil că el o să meargă din nou pe drumul spre obscuritate acum că a fost debarcat de Partidul Social Democrat, așa cum a făcut-o și Sorin Grindeanu înaintea lui (se va găsi o numire care să-l țină ocupat și cât mai puțin interesat de spațiul public).
În pofida limitărilor personale, de imagine și de competență sunt oameni care vedeau o victorie a lui Tudose în fața lui Liviu Dragnea ca o idee bună și care acum deplâng lipsa lui de capacitate tactică. Nu susțin neapărat teza că nu există nici un membru decent al PSD sau nici un lider al partidului frecventabil dar nu sunt de acord că debarcarea lui Dragnea și a celor din jurul lui e singurul obiectiv important al momentului.
Partidul Social Democrat rămâne cel mai mare al momentului în România și câștigătorul celor mai recent alegeri, ceea ce înseamnă că e important ca el să guverneze, coerent și cât mai eficient. Dragnea e clar interesat de propriile priorități dar marea problemă e că partidul nu are nici un plan coerent, în afară de limitarea efectelor pe care justiția le poate avea asupra liderilor săi. Dacă Tudose câștiga lupta din partd și, exagerând pentru efect, reușea să impună o întreagă echipă nouă de conducere, e puțin probabil să vedem o îmbunățățire a actului de guvernare.
E foarte probabil că PSD o să dea un nou prim-ministru și un nou guvern. Președintele nu prea are cum să respingă la infinit propunerile, o alternativă în Parlament nu prea există. Numele premierului și al miniștrilor săi nu contează foarte mult.
E important, pe termen scurt, să fim mai puțin interesați de luptele din PSD șiu mai interesați de alternative, atât la nivel de partide (USR și PNL au nevoie de comunicare și recrutare mai bune) cât și la nivel de societate (educația politică și comunicarea cu votanții e foarte limitată în România).