Victoria lui Quintana în Vuelta e semn bun pentru 2017

La Vuelta s-a terminat duminică cu o etapă mai degrabă ceremonială spre Madrid, câștigată de Magnus Cort Nielsen de la Orica GreenEdge, dar marea știre a zilei a fost că Nairo Quintana a reușit să câștige Turul Spaniei la o distanță comfortabilă de Chris Froome.

Victoria a fost pecetluită sâmbătă, în timpul ultimei etape de munte, care a urcat spre impresionantul Alto de Aitana și care părea perfectă pentru un atac din partea Sky și a liderului său. Froome era într-o pozție bună după un contratimp spectaculos și teoretic putea să amenințe tricoul roșu, dacă totul mergea bine.

Quintana în roșu
Nairo Quintana on stage 20 of the 2016 Vuelta a España

Etapa a început cu 70 de kilometri de luptă surdă și dură legată de stabilirea unei evadări care să aibă forța să se distanțeze de pluton și în același timp să nu fie foarte amenințătoare pentru Sky sau Movistar.

E o parte fascinantă și haotică a ciclismului care e relativ rar văzută chiar și de fani, combinând tacticile decise de directorii sportivi cu abilitatea individuală și cu dinamicile sociale complexe ale plutonului, ca să nu mai vorbim de modul în care diferiții lideri de echipă interacționează unii cu ceilalți.

În final Luis Leon Sanchez și Remy Molard au ajuns în față și un grup puternic s-a stabilizat în jur de două minute în spatele lor, cu Gesink, Atapuma și Latour ca principale amenințări.

În pluton Sky nu a avut nici o idee deosebită la nivel tactic și nici forța să se desprindă de Movistar, dar Orica și-a folosit foarte bine oamenii pentru a-l separa pe Contador de oamenii de la Tinkoff, ceea ce apoi i-a permis lui Chavez să atace și să recâștige locul trei de pe podium pe care îl pierduse în timpul contratimpului.

Pierre Latour a adus, la final, o victorie solidă Franței și lui AG2R iar Fabio Felline, om de la Trek mai degrabă de clasice și de munte mediu, a reușit să ajkungă pe locul trei ca să securizeze tricoul verde.

Nairo Quintana, în pofida zilei proaste avute la contratimp, reușește să ia tricoul roșu de câștigător în Turul Spaniei în principal datorită echipei sale și abilitășilor tactice superioare ale lui Movistar, care a reușit să surprindă Sky și să îl izoleze pe Froome când a contat.

Rivalitatea dintre cei doi e semn că sezonul de mari tururi din 2017 o să fie unul foarte interesant, dar parcă e nevoie să apară măcar unul sau doi alți oameni solizi care să dețină forța și echipa pentru a juca la victorie în Turul Franței. Nibali, Aru, Gesink, poate și Contador, Bardet, Pinot, au foarte multe de dovedit în anul ce vine.

 

Froome e la 1:21 de victoria din La Vuelta

Chris Froome a reușit deja să câștige Turul Franței din acest an și poate să devină unul dintre acei cicliști care execută dubla cu Turul Spaniei dacă reușește să mai îi ia 1:21 mâine pe munte lui Nairo Quintana.

După ziua de pauză La Vuelta a început cu o etapă relativă liniștită, cu o cățărare scurtă dar dură pe final, în care cei doi favoriți au făcut meci egal, chiar dacă inițial liderul de la Movistar părea capabil să mai ia ceva timp. Matthias Frank, de la viitoarea desființată IAM Cycling, reușeșste victoria din evadare.

Etapa 18 a fost una vălurită dar dominată de echipele care au vrut un sprint masiv și nici unul dintre lideri nu a fost interesat să încerce ceva deosebit. Cort Nielsen e câștigătorul după ce Giant a încercat să controleze finalul fără success.

Contratimpul de 36 de kilometri a fost dur, cu o cățărare destul de tare la început și cu multe elemente tehnice la care s-a adăugat un vânt de față care a pus mari probleme cicliștilor mici și care au tendința să meargă bine pe munte.

Asta a însemnat că Chavez și Quintana au fost printre marii pierzători dintre liderii de echipă iar Contador și Froome au reușit să câștige destul de mult timp.

Profeția liderului de la Movistar că are nevoie de 3 minute tampon față de câștigătorul Turului Franței s-a adeverit și el are acum doar 1:21 în fața lui Froome, ceea ce înseamnă că Sky o să încerce ceva, chiar dacă genul ăsta de ecart e greu de recuperat într-o singură zi, chiar dacă e una care se termină într-o cățărare de categorie specială.

Pot să pariez că acum Froome nu mai vrea ca oamenii lui să fi fost eliminați din La Vuelta după etapa de duminica trecută.

 

Quintana, Movistar și tactica aproape perfectă

Au fost două etape superbe în La Vuelta și, în pofida unor performanțe deosebite din partea cicliștilor, tacticile create de directorii sportivi de la Movistar și Orica GreenEdge au fost cele care au decis rezultatele și i-au permis lui Nairo Quintana să își crească avantajul față de Chris Froome la mai mult de 3 minute.

Sâmbătă plutonul a avut de înfruntat 3 munți de categoria 1 și unul de categorie specială, durul Col D’Aubisque, și aparent mai toate echipele au avut cam aceiași idee: să trimită oameni în evadare ca ei să poată fie să se ducă pentru victoria de etapă, fie să își sprijine liderii atunci când atacă. Rezultatul a fost un grup de 41 de oameni care au reușit să se ducă la cam 4 minute distanță de pluton.

Atât Movistar cât și Orica au avut 3 oameni în evadare și au forțat echipa lui Froome să tragă plutonul peste primele 3 cățărări, muncă grea chiar și pentru oamenii foarte puternici ai lui Sky. Omar Fraille a luat multe puncte pentru clasamentul cățărătorilor iar în cele din urmă grupul de 40 s-a fragmentat. Gesink a reușit să ia prima sa mare victorie într-un mare tur, urmat de Kenny Elissonde de la FDJ și Igor Silin de la Katusha.

Efortul lui Gesink, mai ales atacul lui final, este demn de admirație dar adevăratul spectacol se întâmpla ceva mai în spate, unde Simon Yates, frate al lui Adam, și-a folosit perfect echipa, inclusiv doi oameni plantați în evadare, ca puncte de sprijin pentru a putea să ajungă la poalele lui Col d’Aubisque cu un avantaj de un 1:30 față de ceilalți lideri de echipă.

Yates a mers foarte bine și pe cățărarea finală și a avansat mult în clasamentul general, chiar dacă e probabil puțin dezamăgit că La Vuelta nu are un tricou distinctiv pentru tineri.

Un alt om de la Orica, Esteban Chavez, a reușit să câștige cam 30 de secunde iar în spatele lui Quintana a atacat cu gândul de a îl lăsa în urmă pe Froome. Contador nu a reușit să țină ritmul până la final și a pierdut timp iar cei doi favoriți principali au terminat aproape umăar la umăr etapa regină.

Froome e singur și lăsat în urmă
Quintana și Contador colaborează în evadare

Etapa de duminică a fost mult mai scurtă decât cea de duminică și e clar că fiecare echipă a revizuit tacticile. De data asta implementarea reușită le-a aparținut celor de la Tinkoff iar rezultatele au fost dramatice.

Echipa lui Contador a forțat de la începutul etapei și a reușit să forțeze o selecție foarte rapid și Quintana a fost singutur care a reușit să țină pasul, împreună cu doi coechipieri. Froome, Chavez și Yates au ajuns într-un al doilea grup iar restul echipei Sky a fost surprinsă și a pierdut timp rapid, nereușind să găsească suficienți aliați dispuși să muncească ca să ajungă din nou la liderul său.

Colaborarea dintre Tinkoff și Movistar a reușit să pună mai mult de 2 minute între cele mai importante grupuri la poalele cățărării finale de la Formigal.

Quintana a impus ritmul pe munte și a reușit să creeze o nouă selecție. La final Brambilla de la Etixx a fost singurul care a reușit să țină pasul cu columbianul și a luat etapa. Quinana a fost pe doi iar Fabio Felline de la Trek, chiar dacă nu e un om de munte, a reușit să vină și el pe podium, cu Contador pe 6.

Froome a încercat și el să forțeze pe cățărarea finală dar nu a avut forța necesară să reducă distanța dintre el și principalul lui rival, ba a fost chiar lăsat în urmă de Esteban Chavez. În final liderul de la Sky a pierdut mai mult de 2 minute și jumătate și șansele lui să câștige Vuelta par destul de reduse, chiar dacă e mai bun la contratimp decât Quintana.

Quintana câștigă, Froome pierde și își revine

Nairo Quintana, liderul de la Movistar, câștigă etapa cu numărul zece a Turului Spaniei și reușește să preia din nou tricoul roșu de lider în clasamentul general dar marea veste a zilei e că Chris Froome, câștigător de Tur al Franței, are capacitatea să își revină după o criză majoră pe cățărarea finală pentru a lua locul doi.

O evadare solidă, de 16 oameni, părea să aibă ceva șanse la victorie dar pe cățărarea spre Lagos de Covadonga ei nu au avut nici forța să își păstreze avantajul si nici inteligența să conlucreze. Movistar a dus o trenă dură, care a facut grupul favoriților foarte mic, și Quintana a știut când să forțeze, luându-l inițial pe Contador cu el.

Ciclistul columbian a știut când să atace iar Chris Froome a fost lăsat foarte în spate, cu doi oameni de la Sky care au încercat să îl protejeze. Quintana a fost nemulțumit de munca depusă de Contador și a atacut din nou, reușind apoi să treacă de rămășițele evadării și să ia etapa.

Marea surpriză a fost în spate, unde Froome a reușit să își regăsească ritmul și a avut puterea să treacă de toți ceilalți favoriți și să ajungă la Gesink, poziționându-se pe trei la final.

Urmează o zi de odihnă, necesară ca să aflăm, poate chiar de la liderul Sky, unde a găsit puterea să revină și sî pîstreze șanse la tricoul roșu.

Etapa și tricoul pentru De la Cruz, Quintana a fost lider pentru o zi în Vuelta

Început de evadare în Vuelta
Davide de la Cruz câștigă etapa și ia tricoul roșu

Au fost trei zile muntoase pentru Turul Spaniei și două schimbări de purtător al tricoului roșu al liderului, care a ajuns pe umerii lui David de la Cruz de la Etixx Quickstep, un om de munte bun dar care nu are probabil forța să îl păstreze și mâine, pe cățărarea grea de la Lagos de Covadonga.

În etapa a șaptea finalul a fost dificil dar nu foarte dur și câștigător a ieșit Jonas Vangenechten de la IAM Cycling, un cvasi-necunoscut care a făcut probabil destul ca să își găsească un contract decent pentru 2017, având în vedere că echip lui actuală nu o să mai existe.

Atapuma era în continuare lider la general dar etapa a opta a fost prea grea pentru omul de la BMC iar echipa a cam greșit tactic, ducând trenă pe plat în spatele evadaților fără a păstra suficienți oameni pentru cățărarea tare de la final.

Segei Lagutin de la Katusha a reușit să ia victoria de etapă din evadare, după ce columbianul Restrepo parea să fi lansat un atac perfect, dar adevărata luptă era în grupul favoriților. Quintana, Froome și Contador au încercat să creeze diferențe mari dar e clar că toți trei se simțeau bine și, pe final, columbianul de la Movistar a reușit să ia 20 de secunde pe drum, un avaraj nu foarte mare dar suficient ca să preia tricoul roșu.

Azi, în etapa a noua, Movistar pare să se fi luptat destul de tare ca să scape de acest tricou și de responsabilitatea pe care o implică, un act de oarecare lașitate turistică, permițând unei evadări solide să dea distanțtă, chiar dacă era clar că Davide de la Cruz poate să ia tricoul de lider.

Echipa spaniolă s-a decis să tragă tare pe final dar a fost prea târziu pentru liderul lor, care a părut relativ puțin pregătit și să facă față unei accelerări în ultimul kilometru.

Mâine, în ultima etapă dinainte de prima zi de odihnă, Turul Spaniei merge la Lagos de Covadonga, unde e loc să se facă niște diferențe clare și probabil Quintana o să încerce să preia tricoul pierdut astăzi.

Lilian Calmejane ia etapa din Vuelta

Calmejane e nume de vedetă de film
Prima victorie pentru Direct Energie după 1400 și ceva de zile

Lilian Calmejane sună a nume de personaj de film sau de roman dar el e de fapt un clist de 23 de ani de la echipa de eșalon secund Direct Energie care a reușit să câștige prima etapă de munte real din ediția 2016 a la Vuelta a Espana.

În ceea ce pare să fie primul lui mare tur francezul a făcut parte dintr-o mare evadare de peste 20 de cicliști care au reușit să țină plutonul la distanță și apoi a lăsat câțiva dintre marii favoriți ai zilei, Atapuma și Roland, să încerce atacuri înainte de a se distanța decisiv pe ultima cățărare.

Calmejane nu pare să fie un om clasic de munte ci mai degrabă un bun ruleur care a avut și o bună doză de noroc astăzi. Darwin Atapuma a reuși să ia tricoul roșu după ce Movistar a controlat relativ ineficient distanța până la evadare. Liderii de echipă care țintesc la titlul din La Vuelta au făcut meci egal și sunt probabil relaxați având în vedere că mâine e mai degrabă o etapă pentru sprinteri sau pentru o evadare mare.

 

Un sprint și o luptă pe zid în La Vuelta

A doua etapă din La Vuelta, cea de duminică, s-a terminat relativ previzibil la sprint, chiar dacă exista o șansă pentru o evadare solidă să pună probleme, cu Meersman cel care a reușit să se impună în fața unor sprinteri cam de mâna a doua.

A treia etapă a conținut și primul test real din Turul Spaniei, un zid de 1,6 cu înclinație pe alocuri peste 20%, genul de cățărare care favorizează un ciclist exploziv și care știe când să atace.

De data asta evadarea, chiar dacă părea fragilă pe la kilometrul 50, a dat câștigătorul, Alexandre Geniez, care a reușit să se țină bine în față unei șarje târzii lansate de oamenii de la Movistar. Ruben Fernandez de la echipa spaniolă e noul purtător al tricoului roșu de lider și Valverde și Quintana sunt și ei bine plasați iar Froome, care a fost inițial pus în dificultate, a reușit și el o plasare bună.

Ceilalți favoriți, de la Contador în jos, au cam pierdut timp și mâine e încă o zi grea cu munte și luptă în La Vuelta.

Sky și Froome încep cu o victorie în La Vuelta

La Vuelta nu e Le Tour de France e unul dintre marile adevăruri ale ciclismului. Marele tur din Spania a fost multă vreme privit ca mai puțin prestigios decât cele din Franța sau din Italia și organizatorii au tot compensat creând etape interesante și adesea excentrice, care testează limitele cicliștilor și generează spectacol.

La Vuelta e singurul mare tur care e profund interesat să păstreze contratimpul pe echipe ca o probă relevantă iar anul acesta competiția s-a deschis cu o etapă de aproape 30 de km care a avut și momente tehnice și câteva pante nu foarte agresive dar suficient de prezente ca să afecteze coordonarea celor implicați.

Contratimpul pe echipe e o disciplină grea, care presupune coordinare foarte bună între membrii unei echipe, abilitatea de a rezista la efort susținut și o capacitate de a reacționa în interesul echipei mai degrabă decât pentru a maximiza câștigul personal.

Deși La Vuelta nu e Le Tour începutul acestui ultim mare tur seamănă cu finalul celui de-al doilea, cu echipa britanică Sky victorioasă. Oamenii conduși din nou de Chris Froome au reușit să meargă foarte bine, sacrificând cicliști când a fost nevoie, pentru a se asigura că liderul lor nu pierde timp, iar Peter Kavanaugh va purta mâine tricoul de lider.

Movistar a ajuns pe locul doi la o diferență de doar 0.4 secunde și e interesant de văzut cine dintre Quintana și Valverde o să fie liderul acestei echipe. În general diferențele dintre echipe nu sunt gigantice și mai toți favoriții stau bine.

Mâine e o etapă fie de sprint masiv, deși nu sunt foarte mulți oameni rapizi prezenți, fie de evadare mare și cu oameni puternici.

Chris Froome, tricoul galben și câștigurile marginale care domină Turul Franței

Froome și proba preferată
Chris Froome în timpul probei de contratimp

Acum mai bine de o săptămână Chris Froome, de la echipa Sky, a primit tricoul galben de câștigător al clasamentului general din Turul Franței înconjurat de o superbă seară pariziană, mulțumindu-le co-echipierilor și personalului tehnic care i-au făcut posibilă victoria.

Le Tour din 2016 a fost o cursă ușor confuză când e vorba de principalii favoriți iar discursul lui Froome a subliniat impactul major de pe care elemente ulor de ignorat l-au avut asupra rezultatului final.

Liderul echipei Sky a reușit să se afirma prima dată nu pe o cățărare dură ci pe coborâre, reușind să adopte o poziție aerodinamică la care a adăugat un efort bine dozat pentru a obține o victorie la Bagneres de Luchon, care i-a oferit și un avantaj de vreo 30 de secunde în clasamentul general.

Parcă pentru a arăta rivalilor că trebuie să se teamă de el tot timpul Froome a evadat apoi într-o etapă destul de plată dar afectată de vânt și a reușit să colaboreze bine cu Peter Sagan pentru a mai lua 12 secunde avans.

Cele două etape de contratimp, nici una dintre ele complet plată, i-au dat lui Chris Froome două ocazii să se distanțeze de rivalii săi și nici unul dintre ei nu a reușit apoi să îl amenințe pe munte.

Partea interesantă a Turului de anul aceasta e că nimeni nu a reușit să lanseze un atac cu adevărat puternic pe una dintre marile cățărări și să distanțeze total de ceilalți favoriți, ba mai mult nimeni nu a încercat foarte tare iar cei care au testat plutonul au terminat mai degrabă în spatele liderilor de echipă.

Sky a știut perfect când să controleze cursa și când să permită altor echipe să încerce să facă același lucru iar tendința celor puternici de a își proteja liderii a permis unui număr mare de evadări să ajungă la final în timp ce favoriții, cu co-echipieri relativ proaspeți în jurul lor, nu au avut nevoie să se lupte foarte mult.

Nairo Quintana de la Movistar e probabil cea mai mare dezamăgire a Turului Franței, în pofida faptului că a terminat pe 3, pentru că nu a reușit să pună probleme reale nici când drumul a devenit foarte abrupt, teritoriu unde ar trebui să îi fie superior lui Froome, iar Romain Bardet, în pofida prestației bune din ultima săptămână, nu pare să fie suficient de puternic pentru a lupta pentru galben.

2016 e expresia cea mai clară a filozofiei de “marginal gains“, tradusă poate cel mai bine ca “avantaje periferice”, care stă la baza viziunii propuse de Sky pentru ciclism, cu schimbări mici legate de technologie, obiceiuri și strategie care pot să ofere avantajul necesar pentru a genera victorii mari.

Victoria lui Froome a fost oarecum ușurată și de decizia comisarilor de a îi da același timp ca al rivalilor după incidentul de pe Ventoux, când liderul Sky, Richie Porte și Bauke Mollema au căzut din cauza unui accident care a implicat spectatorii și o motocicletă. Probabil că englezul ar fi luat galbenul în Paris chiar dacă pierdea acolo un minut sau mai mult dar poate că restul competiției ar fi fost ceva mai interesant.

Izaguirre câștigă în Morzine, Froome nu-și face griji pentru tricoul galben

Ion Izaguirre este câștigătorul etapei cu numărul 20 din Turul Franței, reușind să dezvolte o viteză solidă pe o coborâre pe suprafață udă spre Morzine, iar Froome a reușit să se asigure că va câștiga mâine ediția de anul acesta a Le Tour cu un avans comfortabil față de toți rivalii din pluton.

După ziua de ieri și atacurile de pe final mă așteptam ca ultima zi din Alpi să fie le fel de incitantă dar din păcat ea a urmat modelul asociat cu cele mai multe etape montane din ediția 103 a Turului Franței: luptă mare când e vorba de evadare și de victoria de etapă și o lipsă de acțiune și aproape de interes a plutonului.

Un grup mare de cicliști a atacat cam de la începutul etapei și eforturile lui Sagan și Kreuziger au generat o selecție pe prima cățărare serioasă a zilei, pentru ca apoi Thomas de Gendt, care are deja o victorie pe Ventoux, să șanseze un atac solo care părea inițial să aibă șanse de câștig.

Alaphillipe și Pantano au încercat și ei să se îndepăarteze pe cont propriu și apoi Nibali și Ion Izaguirre, care a trebuit să își folosească talentul având grijă de Valverde și de Quintana pentru Movistar pentru cea mai mare parte a turului, a atacat chiar la începutul coborârii finale de pe Col de Joux Plane.

În pluton Sky a stat la cutie inițial și le-a lăsat pe Astana și Movistar să ducă trenă, dar chiar dacă cele două echipe au depus efort nici unul dintre liderii lor nu a atacat. Mollema și Rodriguez au încercat să se desprindă dar nu au reușit iar apoi echipa lui Froome a dictat tempo-ul și s-a asigurat că liderul ei nu e amenințat de nici un pericol.

Turul Franței se termină mâine cu procesiunea din Paris și cu un ultim sprint.