Problema cu o armă politică cum e referendumul anunțat la începutul anului de Klaus Iohannis pe tema justiției e că poate să fie folosit eficient o singură dată. Ceea ce probabil explică de ce președintele a declarat că o să renunțe să mai discute despre tema asta o vreme.
Problema e că administrația prezidențială a apelat cam repede la referendum ca o modalitate de a presa Partidul Social Democrat când cu ordonanța 13, cea care ar fi bulversat procesul de justiție și avea clară dedicație pentru Liviu Dragnea, și acum oferă adversarilor o oportunitate să o critice. PSD o să zică probabil că președintele nu vrea de fapt să asculte opinia românilor legată de justiție și că e doar interesat de un joc politicianist.
Problema mai mare e că astfel de afirmașii sunt în parte justificate. Referendumul, mai ales așa cum e folosit în România după ’90, tinde să nu își atingă scopurile și, mai mult, să elimine din credibilitatea celor care apelează la el. Probabil că era o idee mai bună pentru președinte să amenințe cu referendumul, eventual în negocieri directe cu PSD, mai degrabă decât să declanșeze procesul legat de el.
Personal aș vrea să văd refendumul organizat, preferabil anul ăsta, pentru că reprezintă un bun mod de a pune în mod real în discuția conceptul de justiție, în primul rând, și modul în care el este reflectat de statul român prin instituții și de cetățenii români prin activitatea lor de zi cu zi.