Partidul Național Liberal – Page 2

USL, Ponta, Gorghiu – greșeli de strategie și greșeli de comunicare

Victor Ponta, fost prim-ministru și președinte al Partidului Social Democrat, vorbește despre Alina Gorghiu, actualul lider al Partidului Național Liberal, folosind termeni simpli, din popor, gen împreunare, sperând să astragă un electorat nu prea sofisticat dar pe care te poți baza să ajungă la urne.

E destul de clar că Ponta țintește spre cel mai mic numitor posibil, o alegere decentă dar nefericită având în vedere cum a ăncercat el să se poziționeze în perioada în care conducea PSD, dar făcând asta își închide culoarul care l-ar putea aduce din nou într-o pozție de putere reală. Da, partidul lui are nevoie de un câine de atac care să atragă sprijin prin negativitate dar metodele sunt lipsite de prea multă inteligență.

Dacă PSD și Ponta au probleme cu comunicarea PNL are probleme de strategie, pentru că atacul, oricât de tâmp, se bazează pe realitatea existenței USL, o piatră de moară de care e greu spre imposibil liberalilor să se separe.

Partidul trebuie să navigeheze un culoar foarte îngust pentru a obține un scor bun la alegerile parlamentare, evitând trecutul USL, acceptând că pentru un bun segment de tineri și libertarieni USR e opțiunea mai bună și încercând să îl facă pe Cioloș să fie ceva mai implicat, pentru că din păcate nu are purtători de mesaj mai capabili.

Având în vedere multiplele probleme ale PSD și PNL întrebarea relevantă e: trebuie condamnat mai degrabă partidul care are probleme când e vorba de comunicare sau cel care nu reușește să explice greșelile de strategie din trecutul apropiat?

USR între 5% și 19%, PSD la 34% sau 40%

Una dintre marile probleme ridicate de alegerea lui Donald J. Trump ca președinte al Statelor Unite ale Americii este viabilitatea modelelor predictive și a sondajelor de opinie, având în vedere că ele o dădeau pe Hillary Clinton ca favorită detașată. Există toate șansele ca alegerile din 11 decembrie să genereze o criză similară în România, având în vedere cifrele avansate de 2 noi sondaje.

Kantar TNS a lucrat pentru Uniunea Salvați România iar Nicușor Dan afirmă că rezultatele sondajului, care se concentrează pe acei cetățeni care au intenție clară de a veni la vot, dau Partidului Social Democrat 40% din intențiile de vot la nivel național, urmat de USR la 19%, în fața unui Partid Național Liberal care reușește doar 18%.

Prezența generală la vot ar trebui să fie în jur de 55% și cifrele arată că ALDE și PMP reușesc să intre în Parlament în timp ce UDMR nu atinge 5%. Rezultatele pot să fie distorsionate de faptul că probabil sub 50% dintre cetățeni vor ajunge de fapt să voteze și redistribuirea o să influențeze raportul final de forțe.

Partidul Național Liberal a reacționat rapid și a oferit propriile cifre, pe care stiripesurse.ro le publică, în care, atunci când doar cei hotărâți sunt luați în considerare, PSD e la 34%, urmat de PNL la 28%, în timp ce USR e la prag, la 5%. UDMR e tot la limita intrării în Parlament, iar ALDE și PMP sunt sub.

Dacă sunt luați în considerare nehotărâții (sondajul nu menționează o prezență la vot posibilă) PSD se duce la 41%, PNL e la 33%, USR la 7%. UDMR și ALDE sunt la limită îm Parlament iar PMP e sub linie.

Lăsînd la o parte procentele din cele două sondaje marea discuție e cum poate USR să treacă de la 5 la 19 iar PNL să varieze între 18 și 28 în două sondaje rivale, cu rezultatele favorizînd în mod clar partidul care a cerut cifrele.

Mai grav e că ambele sondaje sugerează că PSD o să fie câștigător clar al alegerilor parlamentare și că, dacă prezența la vot e mică, are toate șansele să obțină, fie singur fie împreunnă cu ALDE, o majoritate clară în Parlament. Și mai grav e că ambele seturi de cifre sugerează că PNL și USR sunt mai interesate să se lupte pe culoarul de dreapta decât să ia din procentele PSD sau să reușească să atragă la vot votanți noi sau nemulțumiți.

Campanie fără politicieni, fără idei, fără miză

Teoretic România e în campanie electorală pentru alegerile parlamentare de mai bine de 10 zile. Principalele partide par mulțumite să joace puțin teatru televizat, să arunce câteva imagini în spațiul public și să mimeze lupta, sperând că electoratul deja decis o să livreze rezultate predictibile la alegerile din 11 decembrie.

Partidul Social Democrat se bazează pe solida lui organizare teritorială și mai degrabă limitează declarațiile liderilor săi, ceea ce e o idee bună având în vedere tendința lor de a genera sprijin pentru opozanții lor (a se vedea recentul exemplu cu Liviu Dragnea și fraudarea alegerilor prin soft). Partidul Național Liberal nu are idei noi dar, mai grav, nu știe să facă altceva decât să reacționeze, sperând că asocierea cu Cioloș o să îi ofere popularitate. ALDE e doar o anexă a PSD iar PMP îl promovează pe Traian Băsescu pentru că nu are alternativă, dar fostul președinte e un personaj prea complicat ca să aducă victoria.

Uniunea Salvați România e făcută prea din scurt ca să fie sigură de rezultate și are probleme de orientare ideologică și de oganizare dar măcar încearcă să găsească figuri noi și idei noi care să mobilizeze segmentele tradițional dezinteresate de politică. UDMR e mulțumit să muncească pentru clasicele 5% și apoi să vadă cu cine poate să lucreze.

Dezbaterile de la televiziune și cele de la radioul public sunt fie plictisitoare, cu candidați adesea incapabili să se exprime sau care oferă doar platitudinile partidului pe care îl reprezintă, fie insultătoare, dominate de insulte, acuzații și lipsă generală de respect. Prezența publică a partidelor e limitată. În social media campania e ceva mai animată dar impactul acestui spațiu o să fie probabil relativ limitat pe 11 decembrie.

Practic cetățeanul care vrea să voteze informat e cel care trebuie să caute detalii, programe (limitate cum sunt ele), biografii de candidați. Asta duce, aproape inevitabil, la o prezență mică la vot. Iar PSD și PNL sunt probabil destul de satisfăcute de faptul că investiția lor e limitată și rezultatele relativ ușor de prevăzut. PMP, ALDE (în măsura în care nu e doar anexă), UDMR și USR sunt cele care trebuie să aducă oameni la vot, noi sau înainte sprijinitori de alte partide, ca să își atingă obiectivele.

Poate că o să avem o campanie ceva mai bună în ultimele două săptămâni dar cred că până pe 11 decembrie o să găsim noi motive să fim dezamăgiți de spațiul politic din România și să criticâm în avans rezultatele alegerilor parlamentare, orice vor fi ele.

Sondaj PNL despre parlamentare, cifre foarte diferite de cele ale USR

După ce Uniunea Salvați Romănia a prezentat un sondaj despre intenția de vot pentru alegerile parlamentare, Partidul Național Liberal oferă și el unul, care găsește Partidul Social Democrat la 38%, cu PNL foarte aproape la 30% și Uniunea Salvați România la exact cele 9% necesare ca o alianță între cele două partide să genereze o posibilă majoritate.

Există diferențe clare față de cifrele oferite de USR, ce pot să fie influențate de schimbările din spațiul politic, dar cel mai îngrijorător număr este 29, numărul de procente dintre alegători care sunt deja deciși să se prezinte la urne pe 11 decembrie.

PNL e un partid destul de mare și cu prezență națională, ceea ce înseamnă că beneficiază de pe urma unei prezențe scăzute la vot, dar e interesant că preșsdintele Alina Gorgiu o caracterizează ca fiind catastrofală, ceea ce înseamnă că liberalii ar vrea totuși ceva mai mulți oameni interesați, mai ales în spațiul urban, unde pot să câștige voturi.

PNL vrea parlamentari noi, capacitatea lor de judecată nu contează

Alina Gorghiu, pe moment liderul unic al Partidului Național Liberal, vrea să aducă oameni noi pe listele de candidați pentru alegerile parlamentare, un scop absolut legitim pentru un președinte de partid care încearcă să câștige un scrutin.

Din păcate această intenția s-a cristalizat în două nume cel puțin controversate, Denise Rifai, realizatoare de emisiuni la Realitatea TV, și Simona Gherghe, prezentatoare la Antena 1. Ambele vedete au fost criticate pentru conținutul emisiunilor și pentru modul în care își selectează și interacționează cu invitații.

Gorghiu încearcă să poziționeze cele două nume ca un fel de test, explicând că ele au competențe dincolo de ceea ce se observă la televizor și că pot să ajute PNL pe probleme economice și sociale.

Partidul are libertatea de a își selecta candidații și, din cauza interestului scăzut al publicului pentru politică și alegerile din decembrie, e foarte posibil ca Rifai sau Gherghe sa nu aibă un impact negativ clar asupra scorului final obținut de liberali.

Problema e că, cel puțin la nivel de imagine, Alina Gorghiu dă semne că partidul său nu are alte idei și nu poate să selecteze oameni competenți și interesanți din interiorul formațiunii. Un partid ceva mai inteligent ar executa un proces de reformă bazat mai mult pe resurse interne și ar refuza să se asocieze, chiar dacă doar implicit, cu vedete de televiziune și cu trecutul lor mai mult sau mai puțin pozitiv.

Moralitatea lui Iohannis e mai importantă decât legalitatea lui Dragnea

Klaus Iohannis a declarat public că nu va accepta nominalizarea unei persoane urmărite sau condamnate penal pentru funcția de prim-ministru al României după alegerile parlamentare din decembrie, indiferent de sprijinul pe care acesta îl are în Parlament.

Afirmația continuă o serie de intervenții prin care președintele încearcă să promoveze Partidul Național Liberal ca singura alternativă relevantă la Partidul Social Democrat și vine după ce el a sugerat și că e gata să îl desemneze pe Dacian Cioloș premier dacă el reușește să se integreze în sistemul politic.

Reacția lui Liviu Dragnea, liderul PSD și probabilul candidate la funcția de prim-ministru al partidului, a fost previzibilă și dură. Frazele folosite de el și de Iohannis sunt destul de clare și de dure.

Poziția președintelui României, dacă ignorăm pentru moment utilitatea ei politică, este bine ancorată în moralitate și subliniază incompatibilitatea dintre o condamnare penală și funcția de șef al executivului unei țări.

Răspunsul lui Dragnea, ingorând lipsa de respect pentru președenție ca instituție, se bazează pe legalitatea ca evoluție a moralității în spațiul politic și argumentează că nu există o limitare în lege legată de ocupantul poziției de prim-ministru.

Fiecare cetățean trebuie să își pună câteva întrebări simple: e mai importantă moralitatea sau legalitatea pentru un sistem politic? Are românie nevoie de un prim-ministru care există mai ales în spațiul politic sau de unul care servește ca un exemplu de umanitate? Putem să limităm drepturile unui cetățean și în ce măsură poate președintele să impună unilateral una?

Din punctul meu de vedere responsabilitatea numirii unor candidați pentru funcția de prim-ministru fără probleme legale revine partidelor și președintele ar trebui să își rezerve un drept de a respinge o nominalizare pe care o consideră nepotrivită în măsura în care încearcă în același timp să transfere această judecată morală în sistemul legal.

Afirmația lui Iohannis este utilă pentru PNL din punct de vedere politic pentru că subliniază problemele pe care le are PSD-ul, dar alianța dintre președinte și partidul care îl sprijină nu poate să ignore incidentul recent legat de Blaga, care subminează astfel de poziții bazate pe moralitate.

PSD ar trebui să fie ceva mai rezervat în a răspunde unor astfel de atacuri și cred că cea mai bună mișcare a social-democraților e să afirme că Liviu Dragnea nu e interesat de funcția de prim-ministru și să nominalizeze o altă persoană, fără bagaj legal, care să elimine această vulnerabilitate a partidului.