PNL – Dumitrescu Andrei

Politică fără dialog și compromis nu se poate

Viorica Dăncilă, prim-ministru al României, și Klaus Iohannis, președintele României, sunt incapabili de dialog și compromis. Responsabilitatea nu e doar a lor personală, instituțiile pe care le conduc sunt profund implicate, dar cele două personalități în sine reprezintă clar imposibilitatea de a te angaja în acțiuni politice relevante în absența unor interacțiuni relevante și constructive.

Premierul refuză să meargă la Cotroceni, președintele suspendă CSAT, miniștrii și consilierii celor doi nu încearcă să găsească moduri clare și simple de a rezolva problema instituțională a rectificării bugetare. News.ro are o sinteză destul de clară a situației. La limită președintele are o motivație mai bună (nevoia de a păstra intacte bugetele asociate cu instituții legate de siguranța națională) pentru refuzul de a oferi avizul CSAT decât are guvernul pentru a treece peste acesta (faptul că instituțiile nu pot să funcționeze fără adoptarea sa).

Atât Partidul Social Democrat (plus anexa ALDE) cât și opoziția, mai ales Partidul Național Liberal și Uniunea Salvați România, pot să câștige capital politic explicând de ce acțiunile unei dintre părți sunt sau nu corecte. Dar problema reală e imposibilitatea de a acționa politic pe termen mediu și lung dacă instituțiile sunt incapabile să dialogheze.

Guvernul încalcă prevederi legale ca să nu fie nevoie să interacționeze cu Iohannis la nivel de instituție. Președintele folosește pîrghiile sale tot mai limitate pentru a încerca să manevreze politic. Fiecare dintre cele două părți pierde la nivel de imagine publică și credibilitate și, mai grav, cetățeanul are tot mai puțină încredere reală în procesul politic și în impactul său pozitiv.

E normal și necesar ca actori politici cu scopuri diferite să acționeze pentru a își impune interesele și programele dar toți cei implicați în proces trebuie să găsească un spațiu comun minim, care să le permită să vorbească despre posibilități și să imagineze un compromis care să le permite să își atingă (parțial) obiectivele și să evolueze în interiorul sistemului politic, mai degrabp decât în afara lui. Fără dialog și interacțiune România devine o țară a lipsei de respect pentru instituții și a acțiunii politice arbitrare.

Partidele din România au o problemă de sprijin, financiar și social

Uniunea Salvați România este cel mai nou și mai modern partid (cu prezență parlamentară și cu reprezentanți aleși direct de cetățeni) din România. Poate prea modern, pentru că a fost nevoie să dea în judecată Autoritatea Electorală Permanentă pentru a putea să folosească mecanismul donațiilor online pentru a obține finanțare de la susținători pentru campania electorală. Asta într-o lume în care ne bazăm zilnic pe cumpărături online, tranzacții bancare electronice, token-uri sau informații și bunuri care există doar în spațiul virtual.

Acum USR cere AEP să facă un gest de transparență și să publice rapoartele de control asociate cu alte partide, cum sunt Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal, UDMR sau ALDE, pentru ca un votant informat să poată să își construiască o idee clară legată de modul în care sunt finanțate și de oamenii care au capacitatea, după ce au oferit bani partidelor, să le influențeze acțiunile.

News.ro citează USR spunând că: “Legea finanţării partidelor politice şi practica de verificare a Autorităţii Electorale Permanente au fost gândite pe vechiul sistem în care partidele politice erau finanţate prin sacoşele de bani aduse la partid. În acest sistem, deja depăşit, nu existau mici donatori, ci mari donatori care-şi recuperau banii prin contracte clientelare.”

Cerea vine după ce PSD a lansat o acțiune de propagandă în care afirmă fals că Salvați România este un partid penal pentru că a fost finanțat ilegal și nu are autoritatea morală pentru campania sa de eliminare a condamnaților penali din funcții publice.

Lăsând la o parte meritele campaniei de strângere de semnături (care trebuie să ducă la un referendum și la legiferare după, ceea ce e greu spre imposibil) USR trebuie să insiste în continuare pe problema sprijinului pe care îl primesc partidele din România de la public.

Nu e clar dacă contribuțiile pe care membrii trebuie să le plătească sunt cu adevărat colectate și folosite de partide (neplată e adesea folosită ca motiv când e nevoie ca cineva să fie exclus rapid). Nu e clar cine sunt marii donatori (chiar dacă presa publică investigații legate de problemă) și în ce măsură banii lor sunt asociați cu un transfer de influență. Nu e clar de ce partidele primesc în continuare bani de la statul român. De fapt e nclar cum își folosesc partidele din România resursele (financiare, în principal, dar și umane sau de imagine) pentru a se promove și pentru a câștiga alegerile.

Autoritatea Electorală Permanentă trebuie să asigure legalitatea procesului de vot dar partidele, chiar și în afara momentelor de campanie și votare, trebuie să fie transparente și legale în acțiuni. AEP poate și trebuie să prezinte informări coerente și compacte din care un cetățean mediu să poată să înțeleagă ce partide cheltuie ce bani cu ce scop și în ce fel.

USR poate să continue să ceară public o astfel de inițiativă dar statul român trebuie să vadă de ce democrația din România are nevoie de o astfel de transparență, chiar dacă partidele tradiționale sunt deranjate de idea că trebuie să se explice către cetățean.

Iohannis trebuie să educe, nu doar să sprijine declarațiile partenerilor externi

După ce 12 ambasadori ai unora dintre cei mai importanți parteneri externi ai României, incluzând Statele Unite, Germania și Franța, au transmis, în termeni foarte diplomatici, îngrijorări legate de efectele schimbărilor din spațiul justiției reacțiile au fost toate cele așteptate. Klaus Iohannis a spus, citat de News.ro, că mesajul este asemănător cu cel pe care el îl transmite, Partidul Social Democrat a apelat la autoritatea Parlamentului și a explicat că totul se face ărintr-0un proces democratic, PNL și USR au fost de acord cu criticile care vin din exterior.

Pentru partide e normal să se folosească de îngrijorările externe pur tactic, ca să arate simpatizanților că se poziționează corect sau ca să își atace inamicii, dar președintele României poate și e dator să facă ceva mai mult decât atât. Chiar dacă nu e în țară el putea să folosească momentul pentru a explica de ce partenerii externi sunt importanți, care sunt limitările pe care reformele le pot genera în spațiul nostru de manevră, cum se poate acționa pentru a limita impactul schimbărilor pe care PSD le dorește.

Iohannis spune: “Este lucrul pe care l-am spus eu de multă vreme – legile justiţiei se pot modifica, dar modificările trebuie să fie de aşa natură încât să îmbunătăţească independenţa şi eficienţa sistemului de justiţie. Iar aceste atenţionări, sigur, sunt exact lucrurile pe care le spun şi eu de multă vreme şi lucrurile pe care le spun mulţi români. Sper să se audă şi la PSD.”

Problema e că nu PSD e principalul public țintă pentru declarația celor 12 ambasadori și e puțin probabil ca social-democrații să își schimbe prioritățile doar din cauza lor. Iohannis trebuie să preia capitalul de imagine politică asociate cu îngrijorarea principalelor puteri europene și a SUA și să explice de ce e important să o luăm în considerare, de ce cetățeanul trebuie să știe că ea există și de ce informarea corectă e una dintre principalele modalități de a lupta cu modificările cu dedicație pe care vrea să le implementeze PSD.

Opoziția nu se face prin participarea sporadică la manifestații

Ludovic Orban, președintele PNL, Dan Barna, liderul USR, și Dacian Cioloș, conducătorul Platforma România 100, au participat duminică la manifestația anti-guvern și anti-PSD din Piața Victoriei. Manevra lor este imprudentă și afectează atât spațiul de manevră al partidelor lor cât și credibilitatea protestelor de stradă .

Cei trei au susținut și o conferință de presă alături de lideri civici înainte de a merge să protesteze și au fost insistent urmăriți de presă. Alinierea partidelor de opoziție cu manifestanții din Victoriei e clar menită să arate unitatea în fața acțiunilor controversate ale Partidului Social Democrat, mai ales față de modificarea legilor justiției, și să potențeze ambele părți implicate.

Dar Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România și Platforma România 100 ignoră faptul că există, în spațiul practic (și e necesar să existe, la nivel teoretic, în cadrul unui sistem democratic) o separare între politic și civic, între acțiunile partidelor și acțiunile cetățenilor. Opoziția politică în față PSD se face în principal în Parlament și la nivel de administrația publică. Partidele citate mai sus (cu posibila excepție a USR) nu sunt foarte vizibile în spațiul pur politic și nu par să aibă alte idei decât să se asocieze cu o mișcare civică a cărei prezență e mult mai bine definită.

Actorii politici pot să demonstreze fără nici o problemă, în Piața Victoriei sau oriunde altundeva, dar trebuie să o facă în calitate de cetățeni, deranjați de o acțiune a puterii. O oarecare discreție (cum au manifestat un număr dintre ex-miniștrii cabinetului Cioloș) le-ar permite să câștige un capital politic sau de imagine fără a amesteca planurile de percepție.

PNL, USR și Platforma România 100 trebuie să dezvolte și să implementeze noi acțiuni politice de opoziție. Protestatarii trebuie să clarifice termenii pe care îi pot impune politicienilor care vor să își asocieze imaginea cu a lor. Începutul e pe undeva pe aici: participarea e în regulă atât timp cât nu e folosită pentru construcția agresivă de imagine sau pentru a deraia protestele.

Manifestațiile, indiferent de impactul lor direct, sunt bune pentru că arată politicienilor (mai ales cei de la putere dar și cei din opoziție) că există o presiune cetățenescă, de jos în sus, care trebuie luată în considerare. Indiferent de modul în care PNL, USR și alții se poziționează public ei trebuie să respecte oamenii prezenți în Victoriei permițându-le să se exprime fără să le răpească mesajul.

Chiar dacă sunt critic față de partidele care s-au aliniat cu protestele PMP a acționat chiar mai tâmp criticând direct opoziția, practic a preluat sarcina departamentului de comunicare de la PSD, chiar dacă nu cred că are cum să crească făcând asta.

Liberalismul lui Tăriceanu îl trădează din nou

E de ceva vreme destul de clar că președintele Senatului, Cășin Popescu Tăriceanu, nu are nici o legătură cu doctrina liberală (pre sau modernă) deși a fost parte a PNL și acum conduce ALDE. Dar e destul de clar că omul politic din el simte nevoia să forțeze separația prin declarațiile despre justiție (dublate de acțiuni). După ce doamna Kovesi a spus că ministrul Justiției ar trebui inveshigat pentru o serie de declarații legate de activitatea DNA, Tăriceanu atacă.

El spune: “Nu mai are nimeni dreptul să emită niciun fel de pârâre pe chestiunile referitoare la justiție, la funcționarea DNA, dânsa s-a supărat și l-a reclamat pe ministru. Sunt absolut siderat.” Mai mult, liderul ALDE sugerează că șefa DNA încearcă să construiască un spațiu de supra-putere în România și o compară cu Vladimir Putin și cu modul în care el conduce Rusia.

Tăriceanu nu înțelege cum funcționează libera exprimare, supra-estimează puterea DNA (pentru că partnerii săi de coaliție se simt amenințați), sub-licitează modul în care Putin abuzează de stat și creează o falsă relație menită să jignească fără vreo urmă de dovadă.

Având în vedere lipsa de atractivitate electorală a ALDE și depedența sa de Partidul Social Democrat declarațiile lui Tăriceanu au sens pe term scurt (dacă PSD nu ajunge la concluzia că e mai ușor fără decât cu el) dar aproape garantează că partidul lui nu va putea niciodată să existe independent.

Ludovic Orban nu vrea concurență pentru PNL

Ludovic Orban, în calitate de nou președinte al Partidului Național Liberal, e probabil conștient de problemele pe care acesta le are: identitate afectată de existența USL, lipsă de vectori coerenți de imagine, scor stagnant când e vorba de alegeri, o relație limitată cu președintele Iohannis. Nu e clar dacă are și idei despre cum să le rezolve.

Orban simte nevoia să îi dea sfaturi fostului premier Dacian Cioloș, spunând că e o idee proastă ca el să formeze un nou partid politic, chiar dacă, zice liderul PNL, partidul său nu ar fi afectat de o astfel de inițiativă. Motivul invocat e că o astfel de inițiativă ar fragmenta opoziția anti-PSD.

Șeful PNL, partid declarat liberal, vrea o cât mai limitată competiție pe scena politică. Ironic, nu? Într-o lume ideală guvernarea în România ar alterna între PSD și PNL, fără intruziuni din partea altor partide, permițând celor două să investească minimal, la nivel de idei, efort și oameni, ca să convingă cetățenii să le voteze.

Partidele noi, chiar dacă fragmentează șo chiar dacă dispar relativ repede, sunt o idee bună pentru că permit diferitelor tipuri de votanți să își găsească reprezentanți și pentru că presiunea creată de ele forțează și restul spațiului politic să se schimbe.

Votul e o problemă a guvernanților dar și a guvernaților

Alegerile parțiale pentru postul de primar al Craiovei au beneficiat de prezența la vot a doar aproximativ 19% din cei înscriși pe liste, ceea ce înseamnă că mai puțin de 48,000 s-au deranjat să iasă din casă și să dedice un sfert de oră procesului de vot.

Mihail Genoiu, candidat al Partidului Social Democrat, este noul primar, iar PSD afirmă că el a primit aproximativ 43 procent din voturile valabil exprimate, adică nu mai mult de 21,000 de oameni au decis cine va conduce o administrație locală ale cărei decizii vor afecta viețile a peste 400,000 de oameni. Procentul de sub 5% e înșelător dar merită consemnat.

PSD, prin vocea fostului primar al Craiovei, Olguța Vasilescu, afirmă că problema lipsei de prezență la vot e legată de lipsa campaniei electorale care se făcea înainte și că mulți cetățeni nici măcar nu știau că au loc alegerile locale.

Dar de fapt campanie se poate face dar cu resurse mediatice mai puține, ceea ce ar trebui să ducă la o mai mare implicare directă a partidelor, cu contacte unu la unu cu alegătorii și o folosire bună a social media. Din păcate mai toate partidele noastre preferă să bage cât mai puține resurse în campanie, mai ales pentru alegeri parțiale, pentru că un număr mic de oameni la urne fac întregul proces mult mai predictibil.

E drept că există și o responsabilitate a cetățeanului de a se informa când e vorba de spațiul politic e impardonabil să nu știi că în localitatea ta au loc alegeri, dar marea problemă e că partidele din România nu știu de fapt să interacționeze cu un votant rațional și informat, așa că preferă să îi ofere cât mai puține detalii despre ceea ce poate să facă și să îl lase să devină apatic și neimplicat.

Problema cea mai mare e că Partidul Național Liberal nu pare interesat să schimbe această stare de fapt și acționează ca o umbră politică doar puțin mai acceptabilă a PSD iar Uniunea Salvați România nu are forța să schimbe această situație sau resursele să facă campanie directă eficient.

Cine și de ce votează: PSD, PNL, USR

De ceva vreme există o serie de stereotipuri legate de modul în care diferite partide atrag alegătorii în România, poate cel mai cunoscut exemplu fiind cel legat de modul în care Partidul Social Democrat se bazează pe alegători în vârstă și cu educație modestă.

Digi24 are însă informații extrase din exit-poll-ul făcut pentru ei de IRES care demontează tipul ăsta de gândire și arată că, în general, partidele sunt mai degrabă catch-all, fără foarte mari diferențe când e vorba de bazinul de votanți, iar singurul clivaj care pare relevant pe termen lung este cel legat de educație.

Da, PSD are o predispoziție pentru rural iar USR e clar mai tare în urban, dar diferențele nu sunt foarte mari. PSD și PNL sunt umăr la umăr când e vorba de tineri și de studenți. Cei peste 55 de ani rămân fideli social-democraților, ceea ce e absolut de așteptat.

Singurele diferențe relevante și exploatabile pentru diferitele partide sunt cele legate de nivelul de educație al celor care au mers la vot. Cei cu cel mult 10 clase au votat în proporție de 60% cu PSD și partidul are peste 46 de procente când e vorba de cei care au terminat doar liceul. Uniunea Salvați România sare peste 22% cand e vorba de absolvenți de studii superioare, dar în această categorie și PMP și PNL sunt peste scorul lor mediu.

PSD a reușit să creeze o bază politică foarte solidă, moderat numeroasă dar relativ ușor de mobilizat, și poate să se extindă în spațiul urban și al clasei de mijloc, ceea ce e absolut normal pentru un partid social-democrat european. Asta poate să genereze și presiunea necesară ca partidul în sine să se reformeze.

PNL are nevoie de schimbări, și la nivel de conducere și la nivel de poziții publice, care să îi definească o identitate reală. USR are un nucleu solid și care poate să crească foarte mult în spațiul urban și bine educat, dar trebuie să îl domine foarte clar înainte de a cauta modalități de a își extinde baza electorală.

Partidul Nepăsării câștigă din nou. Cum putem să îl învingem în 2020

7.212.022 cetățeni români au votat la alegerile parlamentare, conform Biroului Electoral Central (http://prezenta.bec.ro/), ceea ce reprezintă 39,49% din cei de pe liste, o minoritate care decide pentru o majoritate de peste 18 milioane și face din 2016 un nou an în care Partidul Nepăsării este cel mai puternic din România.

Partidul Social Democrat va domina Parlamentul dar scorul său de aproximativ 46% se traduce în doar puțin peste 3.3 milioane de voturi, mai puțin de un sfert din cei care puteau să își exprime votul pe 11 decembrie.

Una dintre reacțiile normale ale celor care au fost la vot, mai ales dacă sunt tineri și nemulțumiți cu rezultatele finale, e să transfere responsabilitatea acestei majorități care a ales să stea acasă și să voteze, fără buletin și ștampilă, pentru Partidul Nepăsării.

Cei care au votat sunt neiertători cu absenții: unii cred că cei care au stat acasă nu au voie să comenteze situația politică pentru patru ani, alții le contestă dreptul de a mai vota în viitor, cei mai radicali cer ca cei care nu au participat la vot să primească nume noi și care să le arate rușinea pe rețelele de socializare.

Partidul Nepăsării, cu toată lipsa lui de lideri și de platformă, s-ar bucura ca măcar una dintre aceate idei să fie adoptate de cei care au votat și care arborează acum un aer de superioritate morală, pentru că absenteismul se hrănește cu clivaje, ignoranță și falsuri.

Sunt dezamăgit că mai puțin de 40% dintre români au decis să își exprime prin vot voința politică dar pentru ca acest procent să crească în 2020 și după e nevoie de dialog, de educație și de definirea unei noi oferte politice.

În loc să îi blamăm pe cei care au stat acasă e nevoie să aflăm de ce neimplicarea e pentru ei alegerea corectă, să vedem cine și ce îi poate convinge să fie interesați de politică și cum poate votul să devină un obicei cu semnificație.

În loc să ne plângem despre lipsa de educație politică e majorității cetățenilor din România poate e momentul să o oferim, indiferent dacă suntem de acord cu alegerile politice ale interlocutorilor sau nu.

În loc să criticăm partidele și liderii lor e clar cazul să ne hotărâm dacă suntem mulțumiți cu oferta care vine de la PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP, dacă e nevoie ca ele să fie reformate din interior sau dacă e cazul să construim formațiuni complet noi care să zguduie scena politică.

Împărțirea societății în cei buni care au votat cu cine trebuie și cei răi care au votat greșit sau au stat acasă nu face decăt să crească forța nepăsării. Doar prin dialog dublat de informare putem să creștem interesul legat de politică și să convingem mai mulți cetățeni să aleagă în 2020.

Ultimul sondaj și prezumtiva victorie a PSD și ALDE

Sondajul realizat de IRES pentru Digi 24 e probabil ultimul înainte de desfășurarea alegerilor parlamentare de duminică, 11 decembrie, iar rezultatele arată destul de clar că Partidul Social Democrat o să fie câștigătorul scrutinului, și aparent destul de detașat.

PSD beneficiază de 44% din intențiile de vot ale cetățenilor, Partidul Național Liberal ia 23 de procente iar Uniunea Salvați România 7%. La limita intrării în Parlament, având în vedere marja de eroare de cam 3%, sunt ALDE și PMP la 6 procente, urmate de UDMR la 5 și PRU la doar 4.

Cum spuneam și ieri o să fie interesant dacă Parlamentul care rezultă din aceste alegeri o să aibă doar 3 sau 4 partide prezente dar discuția despre cine intră și cine rămâne afară e legată de prezență, care nu e foarte clară în datele oferite de IRES.

Ei spun că 42% din cei chestionați sunt siguri că se vor duce la vot iar 21% sunt siguri că nu. Dacă estimările de procent ale partidelor sunt legate de prima cifră atunci cei încă 37% care nu știu dacă votează sau nu pot să schimbe semnificativ, chiar dacă nu hotărâtor, rezultatele.

Prin urmare e o idee bună să mergem să votăm, chiar dacă avem impresia că e greu spre imposibil să schimbăm fundamental cursul care duce spre un PSD dominant, ajutat de ALDE și, probabil, de UDMR.

O altă cifră care mă sperie nițel la IRES e că 87% dintre cei întrebți se informează primordial de la TV despre campania electorală și doar la mare distanță apar și radioul, ziarele sau prietenii ca surse. Poate că e momentul ca partidele să investească mai serior în lucrul unu la unu, la firul ierbii, cu electoratul, mai ales cele care vor să ajungă din urmă PSD și aliații.