PSD – Page 4 – Dumitrescu Andrei

Ludovic Orban nu vrea concurență pentru PNL

Ludovic Orban, în calitate de nou președinte al Partidului Național Liberal, e probabil conștient de problemele pe care acesta le are: identitate afectată de existența USL, lipsă de vectori coerenți de imagine, scor stagnant când e vorba de alegeri, o relație limitată cu președintele Iohannis. Nu e clar dacă are și idei despre cum să le rezolve.

Orban simte nevoia să îi dea sfaturi fostului premier Dacian Cioloș, spunând că e o idee proastă ca el să formeze un nou partid politic, chiar dacă, zice liderul PNL, partidul său nu ar fi afectat de o astfel de inițiativă. Motivul invocat e că o astfel de inițiativă ar fragmenta opoziția anti-PSD.

Șeful PNL, partid declarat liberal, vrea o cât mai limitată competiție pe scena politică. Ironic, nu? Într-o lume ideală guvernarea în România ar alterna între PSD și PNL, fără intruziuni din partea altor partide, permițând celor două să investească minimal, la nivel de idei, efort și oameni, ca să convingă cetățenii să le voteze.

Partidele noi, chiar dacă fragmentează șo chiar dacă dispar relativ repede, sunt o idee bună pentru că permit diferitelor tipuri de votanți să își găsească reprezentanți și pentru că presiunea creată de ele forțează și restul spațiului politic să se schimbe.

În PSD nu e nici un adult responsabil, Grideanu și Dragnea trebuie să plece

Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, anunță că nu e mulțumit de activitatea guvernului susținut de PSD și de ALDE. Urmează o analiză a performanței (ignorăm problemele clare ale celor care fac evaluarea) și declarații contradictorii în care chiar miniștrii îl acuză pe Sorin Grindeanu, prim-ministru în funcție, sprijiniți în declarații de primarul Capitalei. Liviu Dragnea nu uită să sublinieze că are demisiile în alb ale membrilor guvernului într-un sertar la PSD.

Urmează demisia unei părți semnificative a membrilor guvernului și retragerea sprijinului politic din partea PSD și ALDE, dublată de declarații dure legate de performanța sa foarte limitată. Sorin Grindeanu anunță că nu demisionează dar lasă deschisă posibilitatea de a renunța la funcție dacă președintele Iohannis se implică și lucrează cu partidele ca să existe un nou guvern.

E clar că Partidul Social Democrat are probleme interne și e tentant să apreciem capacitatea de rezistență a lui Sorin Grindeanu și problemele legate de declarațiile din ce în ce mai ciudate ale lui Liviu Dragneaa. Dar în acelați timp criza asta e semn clar că în PSD nu mai există prea mulți adulți și că nici unul dintre ei nu e pe moment într-un funcție de putere, ceea ce e o problemă nu doar pentru partid ci și pentru România.

E clar că Dragnea are nevoie de oameni ceva mai pliabili în funcțiile de miniștrii și că e gata să folosească, din nou, întregul partidul pentru a atinge scopuri pur personale. Pe de altă parte Grindeanu încearcă să își creeze propria bază de putere dar e același om care a fost de acord cu Ordonanța 13 și a lucrat bine cu Dragnea timp de câteva luni.

Indiferent de cum se rezolvă conflictul din PSD cetățeanul simplu pierde pentru că nu există stabilitate guvernamentală și capacitate de gândire pe termen lung și pentru că nici unul dintre liderii care încearcă să se impună în spațiul social-democrat nu e interesat de altceva decât de propria putere.

Atât Liviu Dragnea cât și Sorin Grindeanu ar trebui să aibă decența să se retragă sau ar trebui debarcați de PSD cât mai repede. Din păcate partidul nu are oameni mai buni sau mai responsabili cu care să îi înlocuiască așa că e nevoie să mai asistăm o vreme la spectacolul luptei lor.

Votul e o problemă a guvernanților dar și a guvernaților

Alegerile parțiale pentru postul de primar al Craiovei au beneficiat de prezența la vot a doar aproximativ 19% din cei înscriși pe liste, ceea ce înseamnă că mai puțin de 48,000 s-au deranjat să iasă din casă și să dedice un sfert de oră procesului de vot.

Mihail Genoiu, candidat al Partidului Social Democrat, este noul primar, iar PSD afirmă că el a primit aproximativ 43 procent din voturile valabil exprimate, adică nu mai mult de 21,000 de oameni au decis cine va conduce o administrație locală ale cărei decizii vor afecta viețile a peste 400,000 de oameni. Procentul de sub 5% e înșelător dar merită consemnat.

PSD, prin vocea fostului primar al Craiovei, Olguța Vasilescu, afirmă că problema lipsei de prezență la vot e legată de lipsa campaniei electorale care se făcea înainte și că mulți cetățeni nici măcar nu știau că au loc alegerile locale.

Dar de fapt campanie se poate face dar cu resurse mediatice mai puține, ceea ce ar trebui să ducă la o mai mare implicare directă a partidelor, cu contacte unu la unu cu alegătorii și o folosire bună a social media. Din păcate mai toate partidele noastre preferă să bage cât mai puține resurse în campanie, mai ales pentru alegeri parțiale, pentru că un număr mic de oameni la urne fac întregul proces mult mai predictibil.

E drept că există și o responsabilitate a cetățeanului de a se informa când e vorba de spațiul politic e impardonabil să nu știi că în localitatea ta au loc alegeri, dar marea problemă e că partidele din România nu știu de fapt să interacționeze cu un votant rațional și informat, așa că preferă să îi ofere cât mai puține detalii despre ceea ce poate să facă și să îl lase să devină apatic și neimplicat.

Problema cea mai mare e că Partidul Național Liberal nu pare interesat să schimbe această stare de fapt și acționează ca o umbră politică doar puțin mai acceptabilă a PSD iar Uniunea Salvați România nu are forța să schimbe această situație sau resursele să facă campanie directă eficient.

Demisiile în alb fac guvernarea PSD incoerentă, dacă nu imposibilă

Liviu Dragnea, președintele Partidului Social Democrat, continuă să împingă opinia publică și propriul partid pe panta spre remaniere guvernamentală, afirmând, citat de News.ro, că are demisiile în alb ale tuturor celor din cabinetul Grindeanu undeva în cabinet, plusând că nu știe exact unde și că, mai ales, nu are vreo intenție să le folosească.

Dacă aceste demisii chiar există ridică cel puțin două mari probleme legate de modul în care partidul acționează și de legăturile pe care Liviu Dragnea le creează cu proprii săi colaboratori.

Prima dintre ele ține de faptul că un guvern, chiar dacă este format din membrii de partid și are o agendă bine definită politic, nu poate să guverneze în mod coerent dacă toți miniștrii sunt dependenți de un singur lider, care îi poate obliga să acționeze sub amenințarea unei demisii în alb.

A doua ține de faptul că nu Partidul Social Democrat ci Liviu Dragnea personal hotărăște cine și cum acționează, ceea ce reprezintă o problemă pentru guvernul lipsit de independență dar și pentru PSD, care se transformă într-o anexă a unei persoane într-o mai mare măsură decât în perioada Năstase.

O remaniere, cu Grindeanu schimbat sau nu, va avea ceva efecte asupra guvernării dar nu o să schimbe faptul că Dragnea este din ce în ce mai responsabil, din ce în ce mai vizibil, pentru tot ceea ce se întâmplă cu partidul său. Concentrând puterea și căutînd să își asigure invulnerabilitatea Dragnea se asigură de faptul că el o să fie cel responsabil pentru guvernare și că el o să plătească polițele când PSD nu o să mai fie la putere.

Guvernul cuvântează prin Antena 3

Purtătorul de cuvânt al Guvernului o să fie o fostă jurnalistă care a stat 10 ani la Antena 3. Nu îi știu emisiunea, nu comentez calitatea actului jurnalistic pe care îl execută Alina Petrescudar Sorin Grindeanu, în calitate de premier, sau cel care a luat decizia în numele lui, nu dă dovadă de prea multă atenție la mesajul pe care îl transmite, mai ales având în vedere mesajul legat de transparență atașat anunțului legat de numire.

Asocierea dintre Partidul Social Democrat, ALDE și Antena 3 există deja și, pentru o bună bucată din populație, se leagă de conceptul de jurnalism părtinitor, informație atent calculată să favorizeze anumite persoane și interesele lor, manipulare dură din când în când.

Poate că Alina Petrescu o să fie spectaculoasă în noua ei calitate de purtător de cuvânt al Guvernului. Dar e mult mai probabil ca legătura ei cu Antena 3 să o decredibilizeze și pe ea și instituția în ochii unei părți a cetățenilor și să scadă semnificativ calitatea actului de comunicare, exact ce nu are nevoie în acest moment executivul condus de Grindeanu (mai ales având în vedre insistența premierului că tocmai proasta comunicare legată de ordonanța 13 a fost marea ei problemă).

Grindeanu e și el #rezist, conceptul se golește de conținut

Premierul Grindeanu, liderul guvernului care a încercat să livreze rapid și abuziv ordonanța 13 ca să îi facă pe plac liderului Partidului Social Democrat Liviu Dragnea, este citat de Hotnews spunând că și lui i se potrivește hastagul #rezist. Nu e chiar coerentă afirmația lui dar încearcă să lege ideea de rezistență de buna guvernare, chiar dacă e destul de clar că până acum ea nu a fost foarte bună (pentru altcineva decât liderii PSD) sau foarte multăp guvernare (actualul executiv se luptă și declară dar face remarcabil de puține lucruri relevante pentru România).

Mă gândesc că e probabil o încercare, destul de inteligentă în comparație cu ce a făcut guvernul până acum, de a dezamorsa puterea conceptului de rezistență. Sau poate e un strigăt real de ajutor din partea lui Grindeanu, care âncearcă să semnalizeze că nu-i fericit cu ceea ce i se cere să facă și vrea ca coneva să îi ofere o cale de ieșire din guvern și poate din PSD.

Propun să colaborăm cu marea mașinărie de propagandă descrisă de Dragnea

Hotnews evidențiază o bucată dintr-o emisiune de la Antena 3 în care Liviu Dragnea, încă președinte al Partidului Social Democrat, scoate din nou la înaintare vechea teorie despre mașinărie puternică și bine construită de propagandă care a scos oamenii în stradă. De data asta politicianul adaugă că a văzut și analize care îi arată că mesajele și participarea sunt asemănătoare cu protestele recente din SUA și din alte părți.

Două observații scurte sunt suficiente ca să explice de ce Dragnea ar trebui retras din orice slujbă de comunicare, pentru că face partidul și ideea de politician de râs. În primul rând e normal și natural ca demonstrațiile din democrațiile moderne să semene, din motive de globalizare, cultură comună, informație care circulă rapid, scopuri asemănătoare. În al doilea rând dacă chiar există o puternică organizație mondială care reușește să construiască proteste ți în România și în Statele Unite ale Americii și aiurea și, mai mult, le coordonează (nu e clar scopul, ar trebui poate să ne spună domnul Dragnea) poate e o idee bună să nu o criticăm ci să aflăm cum face asta atât de eficient și să vedem dacă nu poate să își folosească vrăjitoria organizatorică și în alte scopuri.

Altfel am fost și eu de vreo 10 ori în piață și nu m-am întâlnit cu nici un reprezentant al ocultei care controlează manifestațiile, sunt ușor dezamăgit.

Cine și de ce votează: PSD, PNL, USR

De ceva vreme există o serie de stereotipuri legate de modul în care diferite partide atrag alegătorii în România, poate cel mai cunoscut exemplu fiind cel legat de modul în care Partidul Social Democrat se bazează pe alegători în vârstă și cu educație modestă.

Digi24 are însă informații extrase din exit-poll-ul făcut pentru ei de IRES care demontează tipul ăsta de gândire și arată că, în general, partidele sunt mai degrabă catch-all, fără foarte mari diferențe când e vorba de bazinul de votanți, iar singurul clivaj care pare relevant pe termen lung este cel legat de educație.

Da, PSD are o predispoziție pentru rural iar USR e clar mai tare în urban, dar diferențele nu sunt foarte mari. PSD și PNL sunt umăr la umăr când e vorba de tineri și de studenți. Cei peste 55 de ani rămân fideli social-democraților, ceea ce e absolut de așteptat.

Singurele diferențe relevante și exploatabile pentru diferitele partide sunt cele legate de nivelul de educație al celor care au mers la vot. Cei cu cel mult 10 clase au votat în proporție de 60% cu PSD și partidul are peste 46 de procente când e vorba de cei care au terminat doar liceul. Uniunea Salvați România sare peste 22% cand e vorba de absolvenți de studii superioare, dar în această categorie și PMP și PNL sunt peste scorul lor mediu.

PSD a reușit să creeze o bază politică foarte solidă, moderat numeroasă dar relativ ușor de mobilizat, și poate să se extindă în spațiul urban și al clasei de mijloc, ceea ce e absolut normal pentru un partid social-democrat european. Asta poate să genereze și presiunea necesară ca partidul în sine să se reformeze.

PNL are nevoie de schimbări, și la nivel de conducere și la nivel de poziții publice, care să îi definească o identitate reală. USR are un nucleu solid și care poate să crească foarte mult în spațiul urban și bine educat, dar trebuie să îl domine foarte clar înainte de a cauta modalități de a își extinde baza electorală.

Partidul Nepăsării câștigă din nou. Cum putem să îl învingem în 2020

7.212.022 cetățeni români au votat la alegerile parlamentare, conform Biroului Electoral Central (http://prezenta.bec.ro/), ceea ce reprezintă 39,49% din cei de pe liste, o minoritate care decide pentru o majoritate de peste 18 milioane și face din 2016 un nou an în care Partidul Nepăsării este cel mai puternic din România.

Partidul Social Democrat va domina Parlamentul dar scorul său de aproximativ 46% se traduce în doar puțin peste 3.3 milioane de voturi, mai puțin de un sfert din cei care puteau să își exprime votul pe 11 decembrie.

Una dintre reacțiile normale ale celor care au fost la vot, mai ales dacă sunt tineri și nemulțumiți cu rezultatele finale, e să transfere responsabilitatea acestei majorități care a ales să stea acasă și să voteze, fără buletin și ștampilă, pentru Partidul Nepăsării.

Cei care au votat sunt neiertători cu absenții: unii cred că cei care au stat acasă nu au voie să comenteze situația politică pentru patru ani, alții le contestă dreptul de a mai vota în viitor, cei mai radicali cer ca cei care nu au participat la vot să primească nume noi și care să le arate rușinea pe rețelele de socializare.

Partidul Nepăsării, cu toată lipsa lui de lideri și de platformă, s-ar bucura ca măcar una dintre aceate idei să fie adoptate de cei care au votat și care arborează acum un aer de superioritate morală, pentru că absenteismul se hrănește cu clivaje, ignoranță și falsuri.

Sunt dezamăgit că mai puțin de 40% dintre români au decis să își exprime prin vot voința politică dar pentru ca acest procent să crească în 2020 și după e nevoie de dialog, de educație și de definirea unei noi oferte politice.

În loc să îi blamăm pe cei care au stat acasă e nevoie să aflăm de ce neimplicarea e pentru ei alegerea corectă, să vedem cine și ce îi poate convinge să fie interesați de politică și cum poate votul să devină un obicei cu semnificație.

În loc să ne plângem despre lipsa de educație politică e majorității cetățenilor din România poate e momentul să o oferim, indiferent dacă suntem de acord cu alegerile politice ale interlocutorilor sau nu.

În loc să criticăm partidele și liderii lor e clar cazul să ne hotărâm dacă suntem mulțumiți cu oferta care vine de la PSD, PNL, USR, ALDE, UDMR sau PMP, dacă e nevoie ca ele să fie reformate din interior sau dacă e cazul să construim formațiuni complet noi care să zguduie scena politică.

Împărțirea societății în cei buni care au votat cu cine trebuie și cei răi care au votat greșit sau au stat acasă nu face decăt să crească forța nepăsării. Doar prin dialog dublat de informare putem să creștem interesul legat de politică și să convingem mai mulți cetățeni să aleagă în 2020.