Mai sunt multe luni până la prima etapă a ediției 2017 a Turului Franței, cea mai importantă competiție de ciclism de șosea, dar fanii sportului pot deja să își imagineze multe dintre bătăliile de pe șoselele din Luxemburg, Belgia, Germania și Franța.
Organizatorii de la ASO au prezentat ruta marelui tur, una care încearcă să fie în același timp revoluționară și tradițională. Toate cele 5 mari zone montane ale Franței, de la Masivul Central, Alpi, și Pirinei la mult mai puțin cunoscuții Jura și Vosgi. În același timp sunt multe etape care se vor termina la sprint și câteva care oferă oportunități pentru evadări spectaculoase. Contratimpul este victima acestor schimbări și Le Tour nu are o etapă de acest tip pe echipe și în total proba adevărului nu are în total decât 13 km de prolog în Dusseldorf (deși tehnic e o etapă întreagă pentru că are peste 9.9 km) și 23 de km în Marsilia în penultima zi.
La Planche des Belles Filles e prima cățărare serioasă și oamenii care vor să câștige Le Tour de France în 2017 or să fie nevoiți să se lupte și cu Gran Colombier, Peyresourde, Col de Telegraphe, Galibier și, spre final, Izoard.
De ziua Franței, pe 14 iulie 2017, cea mai scurtă etapă din istoria modernă a Turului va avea doar 100 de km în Pirinei, plină de munți puțin cunoscuți, dar sunt și destule etape de peste 200 de km, pentru sprinteri și evadări.
Ruta, în sine, nu e suficientă ca să excludă anumiți cicliști din grupul de potențiali câștigători dar e clar că Dumoulin, de exemplu, nu are prea multe șanse, și că Quintana, Nibali, Bardet, Froome, poate Porte, Contador sau Barguil, au șanse să devină purtători de tricou galben. Multe depind și de echipe și de cum se organizează ele pentru sezonul care vine.
Chris Froome a reușit deja să câștige Turul Franței din acest an și poate să devină unul dintre acei cicliști care execută dubla cu Turul Spaniei dacă reușește să mai îi ia 1:21 mâine pe munte lui Nairo Quintana.
După ziua de pauză La Vuelta a început cu o etapă relativă liniștită, cu o cățărare scurtă dar dură pe final, în care cei doi favoriți au făcut meci egal, chiar dacă inițial liderul de la Movistar părea capabil să mai ia ceva timp. Matthias Frank, de la viitoarea desființată IAM Cycling, reușeșste victoria din evadare.
Etapa 18 a fost una vălurită dar dominată de echipele care au vrut un sprint masiv și nici unul dintre lideri nu a fost interesat să încerce ceva deosebit. Cort Nielsen e câștigătorul după ce Giant a încercat să controleze finalul fără success.
Contratimpul de 36 de kilometri a fost dur, cu o cățărare destul de tare la început și cu multe elemente tehnice la care s-a adăugat un vânt de față care a pus mari probleme cicliștilor mici și care au tendința să meargă bine pe munte.
Asta a însemnat că Chavez și Quintana au fost printre marii pierzători dintre liderii de echipă iar Contador și Froome au reușit să câștige destul de mult timp.
Profeția liderului de la Movistar că are nevoie de 3 minute tampon față de câștigătorul Turului Franței s-a adeverit și el are acum doar 1:21 în fața lui Froome, ceea ce înseamnă că Sky o să încerce ceva, chiar dacă genul ăsta de ecart e greu de recuperat într-o singură zi, chiar dacă e una care se termină într-o cățărare de categorie specială.
Pot să pariez că acum Froome nu mai vrea ca oamenii lui să fi fost eliminați din La Vuelta după etapa de duminica trecută.
Chris Froome, liderul echipe Sky, este citat de Cyclingnews spunând în timpul zilei de odihnă de marți că ar prefera ca La Vuelta să continue cu 71 de cicliști la start mai degrabă decât cu 164.
Pentru etapele din marile tururi organizatorii impun o limită de timp, un procent din timpul celui care câștigă, pentru a se asigura că unii cicliști, în principal sprinterii și alți oameni de plat, mențin un ritm decent.
În etapa de duminică, limita era puțin peste 31 de minute și un grup masiv, de 93 de oameni, a ajuns la mai mult de 50 de minute. Organizatorii au decis că e cvasi-imposibil să îi elimine pe toți pentru că ar handicapa total unele echipe și le-au permis tuturor să continue cursa.
Britanicul Froome, care a câștigat anul ăsta Turul Franței, spune: “That was the jury decision, we weren’t the only team – there were 90 riders – with riders back behind the supposed cut off time. If you look around the peloton, Direct Energie wouldn’t have any riders left. Personally I believe the rule probably should have been upheld, although I understand the jury’s decision and the jury’s there to make those decisions. If the rule’s there, it’s there for a reason.”
Declarația ciclistului de la Sky e destul de curajoasă având în vedere că cel puțin 7 dintre co-echipierii lui ar fi fost afectați de o decizie de eliminare, ceea ce i-ar fi îngreunat sarcina de a se apropia de Nairo Quintana, purtătorul de tricou roșu, azi sau sâmbătă.
Totul poate să fie o simplă tentativă de a-și crea o imagine de ciclist foarte interesat de reguli și de aplicarea lor, căruia nu îi pasă foarte tare de munca pe care trebuie să o depună. O să fie interesant de văzut în ce măsură Froome o să se bazeze pe echipa lui în următoarele zile din Vuelta, având în vedere că pentru el ea ar trebui să fie ca și dispărută.
Au fost două etape superbe în La Vuelta și, în pofida unor performanțe deosebite din partea cicliștilor, tacticile create de directorii sportivi de la Movistar și Orica GreenEdge au fost cele care au decis rezultatele și i-au permis lui Nairo Quintana să își crească avantajul față de Chris Froome la mai mult de 3 minute.
Sâmbătă plutonul a avut de înfruntat 3 munți de categoria 1 și unul de categorie specială, durul Col D’Aubisque, și aparent mai toate echipele au avut cam aceiași idee: să trimită oameni în evadare ca ei să poată fie să se ducă pentru victoria de etapă, fie să își sprijine liderii atunci când atacă. Rezultatul a fost un grup de 41 de oameni care au reușit să se ducă la cam 4 minute distanță de pluton.
Atât Movistar cât și Orica au avut 3 oameni în evadare și au forțat echipa lui Froome să tragă plutonul peste primele 3 cățărări, muncă grea chiar și pentru oamenii foarte puternici ai lui Sky. Omar Fraille a luat multe puncte pentru clasamentul cățărătorilor iar în cele din urmă grupul de 40 s-a fragmentat. Gesink a reușit să ia prima sa mare victorie într-un mare tur, urmat de Kenny Elissonde de la FDJ și Igor Silin de la Katusha.
Efortul lui Gesink, mai ales atacul lui final, este demn de admirație dar adevăratul spectacol se întâmpla ceva mai în spate, unde Simon Yates, frate al lui Adam, și-a folosit perfect echipa, inclusiv doi oameni plantați în evadare, ca puncte de sprijin pentru a putea să ajungă la poalele lui Col d’Aubisque cu un avantaj de un 1:30 față de ceilalți lideri de echipă.
Yates a mers foarte bine și pe cățărarea finală și a avansat mult în clasamentul general, chiar dacă e probabil puțin dezamăgit că La Vuelta nu are un tricou distinctiv pentru tineri.
Un alt om de la Orica, Esteban Chavez, a reușit să câștige cam 30 de secunde iar în spatele lui Quintana a atacat cu gândul de a îl lăsa în urmă pe Froome. Contador nu a reușit să țină ritmul până la final și a pierdut timp iar cei doi favoriți principali au terminat aproape umăar la umăr etapa regină.
Quintana și Contador colaborează în evadare
Etapa de duminică a fost mult mai scurtă decât cea de duminică și e clar că fiecare echipă a revizuit tacticile. De data asta implementarea reușită le-a aparținut celor de la Tinkoff iar rezultatele au fost dramatice.
Echipa lui Contador a forțat de la începutul etapei și a reușit să forțeze o selecție foarte rapid și Quintana a fost singutur care a reușit să țină pasul, împreună cu doi coechipieri. Froome, Chavez și Yates au ajuns într-un al doilea grup iar restul echipei Sky a fost surprinsă și a pierdut timp rapid, nereușind să găsească suficienți aliați dispuși să muncească ca să ajungă din nou la liderul său.
Colaborarea dintre Tinkoff și Movistar a reușit să pună mai mult de 2 minute între cele mai importante grupuri la poalele cățărării finale de la Formigal.
Quintana a impus ritmul pe munte și a reușit să creeze o nouă selecție. La final Brambilla de la Etixx a fost singurul care a reușit să țină pasul cu columbianul și a luat etapa. Quinana a fost pe doi iar Fabio Felline de la Trek, chiar dacă nu e un om de munte, a reușit să vină și el pe podium, cu Contador pe 6.
Froome a încercat și el să forțeze pe cățărarea finală dar nu a avut forța necesară să reducă distanța dintre el și principalul lui rival, ba a fost chiar lăsat în urmă de Esteban Chavez. În final liderul de la Sky a pierdut mai mult de 2 minute și jumătate și șansele lui să câștige Vuelta par destul de reduse, chiar dacă e mai bun la contratimp decât Quintana.
Davide de la Cruz câștigă etapa și ia tricoul roșu
Au fost trei zile muntoase pentru Turul Spaniei și două schimbări de purtător al tricoului roșu al liderului, care a ajuns pe umerii lui David de la Cruz de la Etixx Quickstep, un om de munte bun dar care nu are probabil forța să îl păstreze și mâine, pe cățărarea grea de la Lagos de Covadonga.
În etapa a șaptea finalul a fost dificil dar nu foarte dur și câștigător a ieșit Jonas Vangenechten de la IAM Cycling, un cvasi-necunoscut care a făcut probabil destul ca să își găsească un contract decent pentru 2017, având în vedere că echip lui actuală nu o să mai existe.
Atapuma era în continuare lider la general dar etapa a opta a fost prea grea pentru omul de la BMC iar echipa a cam greșit tactic, ducând trenă pe plat în spatele evadaților fără a păstra suficienți oameni pentru cățărarea tare de la final.
Segei Lagutin de la Katusha a reușit să ia victoria de etapă din evadare, după ce columbianul Restrepo parea să fi lansat un atac perfect, dar adevărata luptă era în grupul favoriților. Quintana, Froome și Contador au încercat să creeze diferențe mari dar e clar că toți trei se simțeau bine și, pe final, columbianul de la Movistar a reușit să ia 20 de secunde pe drum, un avaraj nu foarte mare dar suficient ca să preia tricoul roșu.
Azi, în etapa a noua, Movistar pare să se fi luptat destul de tare ca să scape de acest tricou și de responsabilitatea pe care o implică, un act de oarecare lașitate turistică, permițând unei evadări solide să dea distanțtă, chiar dacă era clar că Davide de la Cruz poate să ia tricoul de lider.
Echipa spaniolă s-a decis să tragă tare pe final dar a fost prea târziu pentru liderul lor, care a părut relativ puțin pregătit și să facă față unei accelerări în ultimul kilometru.
Mâine, în ultima etapă dinainte de prima zi de odihnă, Turul Spaniei merge la Lagos de Covadonga, unde e loc să se facă niște diferențe clare și probabil Quintana o să încerce să preia tricoul pierdut astăzi.
A doua etapă din La Vuelta, cea de duminică, s-a terminat relativ previzibil la sprint, chiar dacă exista o șansă pentru o evadare solidă să pună probleme, cu Meersman cel care a reușit să se impună în fața unor sprinteri cam de mâna a doua.
A treia etapă a conținut și primul test real din Turul Spaniei, un zid de 1,6 cu înclinație pe alocuri peste 20%, genul de cățărare care favorizează un ciclist exploziv și care știe când să atace.
De data asta evadarea, chiar dacă părea fragilă pe la kilometrul 50, a dat câștigătorul, Alexandre Geniez, care a reușit să se țină bine în față unei șarje târzii lansate de oamenii de la Movistar. Ruben Fernandez de la echipa spaniolă e noul purtător al tricoului roșu de lider și Valverde și Quintana sunt și ei bine plasați iar Froome, care a fost inițial pus în dificultate, a reușit și el o plasare bună.
Ceilalți favoriți, de la Contador în jos, au cam pierdut timp și mâine e încă o zi grea cu munte și luptă în La Vuelta.
La Vuelta nu e Le Tour de France e unul dintre marile adevăruri ale ciclismului. Marele tur din Spania a fost multă vreme privit ca mai puțin prestigios decât cele din Franța sau din Italia și organizatorii au tot compensat creând etape interesante și adesea excentrice, care testează limitele cicliștilor și generează spectacol.
La Vuelta e singurul mare tur care e profund interesat să păstreze contratimpul pe echipe ca o probă relevantă iar anul acesta competiția s-a deschis cu o etapă de aproape 30 de km care a avut și momente tehnice și câteva pante nu foarte agresive dar suficient de prezente ca să afecteze coordonarea celor implicați.
Contratimpul pe echipe e o disciplină grea, care presupune coordinare foarte bună între membrii unei echipe, abilitatea de a rezista la efort susținut și o capacitate de a reacționa în interesul echipei mai degrabă decât pentru a maximiza câștigul personal.
Deși La Vuelta nu e Le Tour începutul acestui ultim mare tur seamănă cu finalul celui de-al doilea, cu echipa britanică Sky victorioasă. Oamenii conduși din nou de Chris Froome au reușit să meargă foarte bine, sacrificând cicliști când a fost nevoie, pentru a se asigura că liderul lor nu pierde timp, iar Peter Kavanaugh va purta mâine tricoul de lider.
Movistar a ajuns pe locul doi la o diferență de doar 0.4 secunde și e interesant de văzut cine dintre Quintana și Valverde o să fie liderul acestei echipe. În general diferențele dintre echipe nu sunt gigantice și mai toți favoriții stau bine.
Mâine e o etapă fie de sprint masiv, deși nu sunt foarte mulți oameni rapizi prezenți, fie de evadare mare și cu oameni puternici.
Ilnur Zakarin e un posibil câștigător de mare tur în un an sau doi și își arată forța în Turul Franței de acest an printr-un atac foarte solid din evadare care îi permite să ia o primă victorie în Alpi, urmat de fostul câștigător Pantano și de Majka, care a luptat să își asigure un avantaj solid când e vorba de tricoul cu buline roșii.
Pe cățărarea de categorie specială de la final Astana a încercat să îl pună pe Aru într-o poziție bună, Valverde a executat un atac limitat și, spre final, tot Froome, purtătorul de tricou galben, a fost cel care a lansat un atac, nu foarte dur, care a fost suficient ca să îl separe de restul favoriților, incluzându-l pe Quintana. Doar Richie Porte de la BMC a reușit să stea cu liderul și să își îmbunătățească situația în clasamentul general.
Quintana a fost depășit de Adam Yates, purtătorul de tricou în clasamentul celui mai bun tânăr, iar Bauke Mollema a avut și el o zi grea și a pierdut contacul cu cei mai buni cicliști ai zilei.
Devine destul de clar că nici una dintre marile echipe nu are forța să îi curețe pe cei de la Sky pe munți și că liderii nu sunt destul de puternici ca să îl atace continuu și decisiv pe Froome până în momentul în care cedează. Quintana trebuie să facă ceva cu adevărat deosebit vineri și sâmbătă pentru a avea o șansă la clasamentul general.
Christopher Clive Froome e un foarte bun om de munte și are o echipă construită ca să îl protejeze și să îl sprijine pe marile cățărări ale Turului Franței dar prima lui victorie în această ediție vine pe coborâre după o etapă în Pirinei în care echipele puternice s-au ținut în șah reciproc.
Majka, Pinot și Tony Martin au încercat o evadare solidă pe Tourmalet, un munte foarte solid care nu a contat prea mult fiind pus la mijlocul etapei, dar Movistar și Sky au ținut situația sub control, decise să asigure siguranța liderilor și să nu permită nimănui să atace.
Pe ultima cățărare a zilei Quintana a încercat de câteva ori să se îndepărteze, fără prea mult success, iar Froome s-a decis aproape de vârf să se distanțeze și să încerce o coborâre solo.
Coborât foarte jos pe bicicletă pentru mai multă aerodinamicitate ciclistul de la Sky a reușit să ia 20 de secunde grupului plin de favoriți din spate și e acum purtător de tricou galben, pe care o să fie nevoie să îl apere mâine, în timpul unei zile foarte grele.
Dan Marin, Rodriguez, Yates, Quintana, Aru, Porte pot să dea un atac maine iar Contador a fost lăsat ceva mai în spate chiar de pe ultima cățărare.
