Tag: sprint

Tour Down Under se termină, sezonul de ciclism se apropie de finalul hibernării

Primul tur najor al anului s-a terminat în Australia, cu Daryl Impey de la Mitchelton-Scott câștigător relativ surprinzător al Tour Down Under, unde a reușit să se cațere pe decisivul Wilunga Hill mai bine decât Richie Porte. Cursa a fost interesantă, chiar dacă spectacolul a fost afectat de temperaturile deosebit de mari, dar până în martie plutonul încă e în stare de hibernare și rezultatele de până atunci nu au capacitatea să ne arate cine e favorit în marile curse.

Andre Greipel, de la Lotto Soudal, a câștigat 2 sprinturi în Australia, Caleb Ewan a reușit și el să câștige iar Peter Sagan pare la fel de dornic ca în 2017 să câștige finaluri rapide. Rezultatele complete ale Tour Down Under sunt pe Cyclingnews. In San Juan alți sprinteri, ca Gaviria și Nizzolo, sunt gata să își dovedească capacitățile.

Tour Down Under e o competiție interesantă dar cumva limitată, cu etape care nu se schimbă prea mult și o listă mică de posibili câștigători. San Juan, ca și tururile din Orientul Mijlociu, sunt bune ca să vedem forma diferiților oameni importanți din pluton, mai ales sprinteri, dar nu ne oferă indicii prea mari despre cei care devin favoriți când încep zilele cu adevărat mari în martie.

Practic urmează o lună și ceva de semi-hibernare, în care încă ne obișnuim cu noile echopamente și cu schimbările de sponsori, înainte să vedem oamenii importanți la lucru, încercând să câștige Paris – Nisa și clasicele pe pavate.

Meersman pentru Etixx, Yates pentru Orica în La Vuelta

Au fost două etape ciudățele în Turul Spaniei, genul de trasee valonate care nu-s chiar muntoase dar nici spații plate pentru sprinteri și tind să ofere ocazii interesante pentru evadări sau pentru atacuri ale unor favoriți secundari.

În etapa a cincea Giani Meersman, de la Etixx, a reușit să câștige cea de-a doua etapă din această ediție a La Vuelta, după ce echipa sa a reușit să neutralizeze o evadare cam fără șanse și apoi niște atacuri finale puternice, inclusiv unul al lui Gilbert. Pe locul doi a venit Fabio Felline de la Trek și, poate în parte pentru că sunt fanul acestei echipe, Meersman poate să fie acuzat că și-a modificat traiectoria sprintului pentru a-și asigura victoria, chiar dacă probabil nu suficient pentru a primi o sancțiune din partea organizatorilor.

Etapa a fost marcată și de niște căzături masive, aparent provocate de faptul că organizatorii nu au asigurat cum trebuie ultimii trei kilometrii, și liderul Atapuma a fost afectat, deși cel mai lovit lider de echipă a fost Steven Kruijswijk de la Lotto.

Etapa cu numărul șase a fost dominată de o altă evadare care în mod clar nu avea șanse de victorie și de atacul final al lui Mattias Frank, genul de om capabil dar niciodată pus în prim plan, și de modul în care Sam Yates, fratele lui Adam, a reușit să profite de munca depusă de cei de la Movistar pentru a lansa propriul lui asalt și pentru a obține victoria.

Fabio Felline a fost pe trei, aparent lucrând ca principal om de general pentru Trek, iar în clasamentul general Valverde e primul și e interesant dacă e gata să păstreze tricoul roșu sau dacă o să îl transfere pe umerii lui Quintana relativ rapid.

EDIT: Am greșit când e vorba de tricoul roșu, Atapuma continuă să fie primul și are șanse să își apere poziția dacă nu face vreo greșeală masivă.

Yates în două tururi
Orica are doi frați gemeni foarte buni

Din păcate Cancellara nu câștigă în Berna

Fabian Cancellara e unul dintre cicliștii mei preferați, puternic, rapid în contratimp și foarte capabil când e vorba de clasicele de primăvară pe pavate, iar anul acesta el participă în ultimul lui Le Tour de France înainte de a se retrage.

Etapa de la Berna, în Elvația, a fost creată pentru a îi celebra cariera și mulți se gândeau dacă, cu o cățărare nu foarte dură spre final și niște secțiuni de pavate, Cancellara o poate și câștiga.

Din păcate pentru el dealul nu a fost suficient de dur pentru a forța o selecție iar secțiune de cubică a fost prea scurtă pentru a îi permite să atace decisiv și finalul a fost dominat de sprinteri, cu Peter Sagan cel care a trecut primul linia de sosire, urmat de Kritoff de la Katusha și de necunoscutul Enger de la IAM Cycling.

Urmază o zi de necesară pauză înainte ca plutonul să meargă spre Alpi, unde sunt cățărări și un contratimp individual care ar trebui să ne arate clar care dintre cicliști merită să câștige tricoul galben în Paris. Pe moment Froome pare solid, capabil să răspundă când e amenințat și bine protejat de Sky.

 

Trei zile care nu prea au contat în Turul Franței

După ce comisarii Turului Franței l-au lăsat pe Chris Froome să își păstreze tricoul galben joi, după incidentele legate de cățărarea pe Ventoux, vineri un contratimp individual pe un traseu foarte vălurit i-a oferit ocazia liderului de la Sky să își extindă avantajul asupra celorlalți favoriți.

Puternicul Tom Domoulin a reușit să ia a doua victorie a turului său de anul ăsta, mergând mai bine decât Cancellara sau Tony Martin, dar Froome a venit pe doi după un efort foarte solid, iar singurul său rival care a reușit să vină în primii zece ai etapei a fost Bauke Mollema de la Trek.

O etapă foarte clasică de sprint a avut loc sâmbătă iar Mark Cavendish de la Dimension Data a reușit să arate că are o viteză superioară față de Kristoff, Sagan, Kitell, Coquard sau Degenkolb.

Duminică Turul Franței a intrat în munții Jura și o evadare de 30 de oameni, condusă de Rafal Majka, s-a format destul de repede, aproape forțând plutonul să accepte că nici unul dintre marii favoriți nu va câștiga etapa.

Grand Colombier a fost urcat de 2 ori iar Jarlinson Pantano de la IAM Cycling a reușit să își conserve cel mai bine energia pe termen lung și a câștigat în fața lui Majka, cu Vuillermoz pe trei.

Astana a încercat să folosească același munte pentru a îl separa pe Froome de oamenii de la Sky dar când au reușit asta cât de cât Aru nu a avut forța să atace în mod real și nimeni nu a reușit să îi ia timp liderului.

Etapa de astăzi este interesantă pentru că are un tern variat unde o evadare poate să meargă bine dar e, tehnic, săptămâna a treia a Turului Franței și oricine vrea tricoul galben trebuie să lanseze atacuri.

Sagan și Froome dau 10 kilometrii de efort pe o victorie și șase secunde galbene

Peter Sagan de la Tinkoff, omul care vrea tricoul verde și victorii de etapă, a făcut echipă cu Chris Froome de la Sky, purtătorul de tricou galben care vrea să îl păstreze până la Paris, și, împreună cu Geraint Thomas și Bodnar au lansat un atac de 12 km pe plat care a rezultat într-o victorie pentru slovac și încă 12 secunde de avantaj pentru britanic.

Etapa trebuia să fie teoretic una de sprint masiv și evadarea inițială de doar 2 oameni părea să canalizeze cursul cursei spre acest rezultat dar imediat ce cei doi curajoși au fost ajunși și Sagan a câștigat sprintul intermediar echipele au început să încerce să creeze borduri (echelons).

Video-ul explică foarte bine despre ce e vorba

A existat o primă separare care l-a distanțat pe Pinot, care a reușit să intre din nou în pluton, ajutat și de echipa lui, dar acțiunea decisivă a venit când Sagan, plecând în spatele lui Bodnar (care e un bun om de efort și contratimp), a decis că e momentul să își asigure victoria de etapă și a fost imediat marcat de Chris Froome.

Nairo Quintana, Porte, Van Garderen și ceilalți erau prea în spate ca să reacționeze rapid și nici echipele sprinterilor nu au reușit să intre suficient de repede în poziție ca să închidă distanța. Froome și Sagan au ajuns repede la o înțelegere, au muncit bine împreună și în final slovacul a luat victoria de etapă iar liderul Sky a reușit să își extindă avantajul cu 6 secunde de pe drum și încă 6 de bonificație.

Marea întrebare e dacă cele 12 secunde sunt cu adevărat importante, dat fiind efortul masiv  făcut de Froome în ultimii 12 km, mai ales că mâine Turul Franței se duce pe Ventoux.

E drept că britanicul de la Sky pare capabil să țină piept oricărui atac și are momente când e gata să își atace rivalii când ei se așteaptă mai puțin dar dacă efortul de azi îl costă mâine mai mult de 20 de secunde el s-ar putea să aibă o problemă.

Matthews îl bate pe Sagan în timp ce plutonul renunță

Michael matthews de la Orice BikeExchange a reușit să câștige o victorie solidă în etapa 10 din Turul Franței 2016, învingându-i la sprint pe Peter Sagan, Van Armaet și Boasson Hagen, în timp ce plutonul a renunțat din nou la idea de urmărire și a acceptat dominarea evadării.

E drept că numărul și calitatea evadaților însemna că e nevoie de muncă reală pentru a îi ține sub control dar cele 12 sau 13 echipe care nu aveau pe nimeni în față nu au vrut să muncească, numai IAM Cycling a pus o vreme oameni să tragă dar nu a avut parte de sprijin și a trebuie să renunțe.

Lupta dintre cei din evadare, care au știut cât să muncească și când să se atace reciproc, a fost fascinantă în sine dar Orica a avut avantajul că putea să folosească trei oameni pentru a îi ataca pe ceilalți, cu Matthews având ocazia să conserve energie pentru sprintul final.

Peter Sagan, câștigător de etapă și campion mondial, începe să arate că are și simț tactic, nu doar forță în sprint și capacitate de efort, dar i-a fost imposibil să convingă vreunul dintre ceilalți favoriți să stea în față, și chiar pus în dificultate a reușit un sprint solid.

Înțeleg nevoia marilor echipe de a conserva energie pentru etapele de munte dar a puțin păcat că nici cele de forță medie nu încercă să controleze evadările în care nu sunt prezente și să le ofere fanilor și sponsorilor o potențială victorie.

Kittel câștigă la milimetru în fața lui Coquard

Kittel e câștigătorul etapei a patra din Turul Franței, a doua zi când e nevoie de foto finish ca să fie clar cine a ajuns primul la linia de final. Lotto Soudal a controlat ultimii 5 km, ba poate chiar ultimii 10, dar din păcate nu au avut suficienți oameni ca să ducă munca până la capăt, iar Etixx a reușit să se recompună după câteva greșeli petnru a-l pune pe sprinter-ul lor într-o poziție aproape perfectă.

Bryan Coquard a părut mai rapid decât Kittel la final dar francezul nu a avut spațiul necesar ca să treacă de adversarul său în timp ce Sagan pare satisfăcut să păstreze tricoul galben și neinteresat de o nouă victorie.

Mă gândeam că cineva, un puncheur sau un time trialist decent (Cancellara sau Sanvhez, de exemplu), o să încerce să dea o lovitură pe cățărarea care a venit cu vreo 10 km înainte de final dar viteza, parcă pentru a compensa pentru ziua de ieri, a fost foarte mare.

Cavendish e marele pierzător azi, prins într-o poziție proastă în ultimul km, și probabil că deja se gândește să ia cele doua victorii și să plece acasă, având în vedere că vrea și un aur la Olimpiadă vara asta.

Mâine pare să fie o zi mai degrabă pentru o evadare dar Tinkoff s-ar putea să vrea să controleze ca să se asigure că Sagan mai stă în Maillot Jaune, chiar dacă scopul lor e să se asigure că tricoul e al lui Contador în Paris.

Final etapa a patra

Sagan protestează, echipele din Turul Franței trebuie să fie mai responsabile

După o etapă lentă și animată doar pe final Peter Sagan, actualul campion mondial și purtătorul de tricou galben, a comentat, pentru cei de la Eurosport, despre respect, implicarea la sprint și etapele prea lungi.

Ciclistul de la Tinkoff spune că din cauza dorințelor moderne de a asigura siguranța liderilor, de la Froome la Contador la Quintana și Aru, etapele destinate oamenilor rapizi sunt prea aglomerate și asta creează un climat de nesiguranță pentru întregul pluton.

Sagan are dreptate că unele etape sunt prea lungi, deși cred că numărul de km în sine e mai puțin important decât momentul din Le Tour în care sunt plasate, dar plutonul și echipele poartă o mare parte din responsabilitate când e vorba de aglomerație și nesiguranță.

Dimension Data, Cofidis, Lotto, Etixx și Direct Energie ar face bine să asigure un ritm solid pentru întreg plutonul, iar echipele ca Fortuneo, Cannondale sau Lampre trebuie să găsească candidați mai buni pentru evadări ca să facă etapele de plat interesante pentru spectatori și să convingă echipele axate pe clasamentul general să nu se implice atât de tare.

O să fie interesant de văzut dacă plutonul continuă să protesteze și să susțină ideile lui Sagan în etapa a patra a Le Tour de France sau dacă o să avem o cursă ceva mai clasică și mai interesantă.

Cav câștigă, Voeckler e marele erou al etapei 3 din Turul Franței

Cavendish a reușit a doua victorie din acest Tur al Franței, la foarte mică distanță de Greipel de la Lotto Soudal, dar ăsta e genul de etapă prost construită care dă un nume rău ciclismului și doar prezența lui Tommy Voeckler a reușit să mai salveze aparențele.

220 de km e destul de mult și echipele, seduse de ideea lașă a unei zile ușoare, au lăsat un singur om să evadeze, Armindo Fonseca. E destul de clar că el singur nu poate să determine plutonul să se miște repede așa că bătrânul Voeckler lansează propriul lui atac ca să mai învioreze situația, chiar dacă e clar că nu e nici o șansă să realizeze ceva.

Jocul tactic din ultimii 10 km a fost interesant, cu toate coatele și capetele folosite ca să se construiască trenurile de sprint, dar profilul etapei și lașitatea echipelor au știrbit din frumusețea turului.

Sprintul intermediar nu a fost spectaculos, cățararea (oricum de categoria a patra) plasată prea devreme, echipele nu au făcut decât să se pregătească pentru final și să își protejeze liderii.

Partea rea e că mâine situația se poate repeta, vine încă o etapă lungă și construită pentru sprint.

Le Tour etapele 1 & 2 – sprint, căzături și dezamăgire în Normandia

Mark Cavendish a câștigat spectaculos prima etapă din Le Tour iar campionul mondial Peter Sagan a reușit să ia locul 1 și tricoul galben de lider după cea de-a doua dar probabil că cele mai importante momente ale acestor două prime zile e faptul ca Alberto Contador pierde timp fără să fie cu adevarat presat de adversarii săi.

Această ediție de Tur al Franței a început în Normandia, celebrând debarcările din Al Doilea Război Mondial, iar prima etapă s-a terminat pe plaja Utah, deși Omaha putea să fie alegerea mai bună. A fost un traseu perfect ales să dea echipelor cu sprinteri puternici ocazia să arate ce pot iar ultimii 10 kilometrii au fost superbi din punct de vedere tactic. Etixx, Dimension Data, Tinkoff, Trek, Katusha au încercat să construiască trenul de sprint perfect dar toate echipele și-au folosit repede resursele, ceea ce a dus la un sprint lansat devreme. Kittel parea să dețină viteza pură dar Cavendish a știut să stea la cutie și apoi să arate publicului de ce este poreclit The Manx Missile, profitând de ocazie să ia și primul lui Maillot Jaune.

Etapa a doua promitea mai multe cățărări și un final în ascensiune construit pentru puncheuri mai degrabă decât sprinteri clasici. Ca fan al lui Trek Segafredo încă de pe vremea când era Radioshack am fost fericit să îl văd pe Jasper Stuyven în evadare și capabil să lanseze un atac puternic spre final. Din păcate plutonul a fost prea puternic, tras de Movistar și Tinkoff, iar la final Sagan a luat etapa și tricoul galben, cu Julian Alaphilippe pe locul doi (un tânăr cu un viitor interesant) și Valverde pe trei (un bătrân care uită că teoretic e în Le Tour ca să îl ajute pe Quintana să câștige). Dezamăgirea lui Stuyven era palpabilă, chiar dacă Mollema, liderul de la Trek, reușește un top 10.

Contador a pierdut mai mult de 40 de secunde după două căzături în două zile iar liderul BMC Richie Porte a avut o problemă mecanică și a pierdut și el timp prețios.

Etapa a treia e pentru sprint, Cavendish, Kittel și Sagan sunt favoriții mari dar fiecare echipă care are un om rapid o să încerce să îl pună într-o poziție bună pentru victorie.

Pentru cine vrea să arunce o privire la etapele ce vin și pentru comentariu inteligent inrng e o resursă superbă.