Tăriceanu – Dumitrescu Andrei

Europa cu două viteze nu e neapărat o problemă

Posibilitatea unei viitoare evoluții a Uniunii Europene spre o construcție cu două viteze, un nucleu dur și integrat dublat de o periferie cu participare și influență limitată, tinde să genereze îngrijorare în România, pentru că implica automat perspective de evoluție democratică mai slabe pentru țara noastră.

E normal să ne facem griji având în vedere evoluția solidă, chiar dacă nu spectaculoasă, care a avut loc din 2007 până acum. Ar fi însă cazul să aflăm exact care sunt vitezele și în ce măasură putem să acelerăm suficient ca să mergem alături de Franța, Germania și aliații lor vestici.

Conceptele dezbătute acum, după șocul Brexit și înainte de alegerile importante ale acestui an, nu clarifică în ce măsură grupa a doua de state a unei posibile noi organizări europene o să fie deprivată de resurse sau o să fie doar sub supraveghere extinsă când e vorba de folosirea lor. România, și aparent și Bulgaria, Cehia, Ungaria și Slovacia (Polonia pare să fie capabilă de integrare sporită economică în pofida trasului politic spre dreapta) beneficiază de pe urma faptului că Parlamentul și Comisia stau cu ochii pe instituțiile și politicieni noștri. Un viitor în care atenția e sporită și duce la o evoluție a partidelor la nivel intern nu e unul prost.

România chiar trebuie să se opună inteligent și să negocieze orice posibilă separare de statut în interiorul Uniunii dar e mai important ca Europa să rămână atrăgătoare conceptual și un modul instituțional chiar dacă prinde viteze diferite decât să rămână unită doar de pentru imagine.

Prezența lui Cioloș în Parlament dă startul campaniei electorale

Discursul pe date economice al premierului Dacian Cioloș din Parlament pare să fie momentul ales de forțele politice reprezentate acolo pentru a da startul campaniei electorale, chiar dacă oficial mai e destul până la perioada dedicată explicit prezentării ofertei înainte de alegerile din 11 decembrie.

Hotnews are un live text destul de exhaustiv legat de principalele declarații ale lui Cioloș, reacțiile oferite de Dragnea de la PSD, Gorghiu de la PNL și Popescu Tăriceanu de la ALDE, și la final un drept la repică al premierului.

Actualul lider al guvernului a încercat să ofere informațiile legate de starea economiei pe care Parlamentul le-a solicitat și a avut o prezentare relativ neutră și foarte puțin politică inițial, deși e clar că la final a simțit nevoia să răspundă unor atacuri venite de la PSD și a plasat câteva ironii cu țintă foarte clară.

Pe de altă parte PSD și ALDE se poziționează clar ca partid de opoziție în acest moment, clamând în același timp continuitate cu guvernul condus de Victor Ponta, ale cărui realizări sunt aproape mai importante pentru Dragnea decât sunt ratările actualului executiv. E destul de clar că teza principalî a social democraților e că românii nu o duc mai bine datorită lui Cioloș și, puțin paradoxal, orice posibilă stare de mai bine e legată de fostul guvern, nu de cel actual.

PNL încearcă să își afirme propria identitate atacând PSD-ul și fosta sa guvernare, fără a arăta un entuziasm extrem pentru realizările actualului executiv, încercând să inducă ideea că e gata să preia și să extindă toate elementele pozitive dacă câștigă alegerile parlamentare.

Deși discursul a fost despre economie reacțiile de la PSD și PNL sunt mai degrabă legate de identitate, de folosirea limbii române, de modul în care e percepută guvernarea Ponta și de posibilele schimbări pe care Cioloș le mai poate introduce până au loc alegerile.

Tudy și auto-satisfacția tristă a ironiei politice

El a demisionat prea repede ca să mai fie perfect actual textul care urmează.

E mână lungă pentru Tăriceanu. Nu trebuie lăsat singur în birou. Conducerea e pe mâini bune. Și-a făcut-o cu propria mână. Bucureștiul a ajuns la mâna lui. Urmează să se facă niștre treburi murdare. Era nevoie de o mână forte.

Primaria generală a Bucureștiului are doi viceprimari problematici și un echilibru clar politic dar principala preocupare a unei bune părți a publicului, comentatorilor și chiar a politicienilor e să facă poante mai mult sau mai puțin directe despre Tudor Ionescu.

Consilierul ales pe listele Partidului Alianța Liberalilor și Democraților e cunoscut ca Tudy, a avut o prezență în lumea mondenă asociată cu cea a Oanei Zăvoranu și publicul interesat de așa ceva a putut să îl urmărească masturbându-se cu gândul la ea în urmă cu câțiva ani.

Celălalt viceprimar ales este Aurelian Bădulescu, de la Partidul Social Democrat, fost membru al Partidului Noua Generație și avocat al lui Gigi Becali, cu un traseu politic la fel de problematic ca reprezentatul ALDE.

În același zi Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE, este trimis în judecătă de Direcția Națională Anticorupție pentru favorizarea făptuitorului și mărturie mincinoasă într-un dosar legat de retrocedarea de terenuri.

Pentru Tăriceanu și ALDE e mai ușor să lase publicul să râdă înfundat de Tudy decât să discute deschis acuzațiile DNA și să încerce să se reformeze, să găsească un al președinte și să abordeze cu idei noi alegerile din toamnă.

Într-o lume ideală membrii acestui partid s-ar revolta primii după nominalizarea și alegerea lui Tudor Ionescu și ar cere ca partidul lor să găsească un mod mai bun de a se prezenta în fața votanților, chiar înainte de a-l convinge pe Tăriceanu să demisioneze pentru propriile sale probleme de imagine.

Într-o lume perfectă alegătorii s-ar informa, partidele ar lucra pentru binele public și fiecare dintre noi ar fi responsabil pentru acțiunile noastre politice sau personale, iar personaje ca Tudy nu ar avea nici un loc pe agenda publică.

Din nefericire trăim într-o lume imperfectă în care vulgarul atrage și încântă, chiar și atunci când suntem conștienți că ne putem folosi mai bine resursele de atenție, iar Tudy nu e decât cea mai recentă expresie a acestei tendințe.

Revolta legată de alegerea lui și cea legată de insistența cu care Tăriceanu se agață de președenția Senatului sunt normale dar exprimarea lor doar prin ironie subminează propria noastră capacitate de a construi alternative pentru viitor.

În loc să lăsăm miștoul să fie singura noastră reacție putem să ne mobilizăm pentru a înțelege mai mult, putem să punem întrebări nouă și celor din jur, putem să milităm și să votăm ca să ne asigurăm că Tudy și cei asemenea lui devin irelevanți în câțiva ani.

O doză de ironie e o bună reacție imediată la absurdul politicii românești dar, pe termen lung, avem nevoie de mai puțină auto-satisfacție și de cât mai mult interes dublat de rațiune în acțiuni și alegeri.